„ACEASTA ESTE O CINSTE PENTRU TOŢI CREDINCIOŞII SĂI”
„Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să cânte de bucurie în aşternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri în mâna lor, ca să facă răzbunare asupra neamurilor şi să pedepsească popoarele, ca să lege pe împăraţii lor cu lanţuri şi pe mai-marii lor cu obezi de fier, ca să aducă la îndeplinire asupra lor judecata scrisă.” 01313″> Psalmul 149:5-9 .
R 5803 W. T. 15 noiembrie 1915 (pag. 346-347)
Suntem întrebaţi adesea dacă credem că va veni un timp când poporul Domnului, cei evlavioşi, fiind încă în trup, vor înţelege pe deplin tot Cuvântul lui Dumnezeu, inclusiv expresiile misterioase din Ezechiel, Zaharia, Apocalipsa etc. Celor care întreabă le amintim de obicei în răspunsul nostru că Sf. Pavel a scris cu o mie opt sute de ani în urmă, „Îmbrăcaţi toată armătura lui Dumnezeu”, inclusiv „Sabia Spiritului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”, şi că, prin urmare, trebuie să înţelegem că Sf. Pavel şi alţi creştini din timpul său aveau „sabia Spiritului”. Noi însă suntem siguri că ei nu înţelegeau anumite părţi din Cuvântul lui Dumnezeu care nu-şi aveau atunci timpul a fi înţelese; de exemplu, partea din profeţia lui Daniel despre care îngerul a spus că trebuia să fie pecetluită până la „timpul sfârşitului” şi multe alte profeţii care n-au fost dezvăluite atunci. Acest lucru a fost mai mult sau mai puţin adevărat totdeauna de atunci încoace. Profeţia se dezvăluie treptat. Acum este cuvenit a fi înţeles mai mult ca niciodată.
Nu trebuie să înţelegem că Biblia nu va avea nici o valoare în Vârsta care intră, ci mai degrabă contrariul. Credem că Biblia va fi folosită atunci, nu atât de mult ca singurul mijloc de comunicare a voinţei lui Dumnezeu, ci ca sursă de informaţii, în felul cum folosim astăzi istoria. Ea va ilumina pe oameni în privinţa promisiunilor divine şi a supravegherii lumii şi în privinţa legilor lui Dumnezeu etc. Nu este nimic ce să indice că orice chestiune pe care o tratează Biblia va fi văzută clar de către Biserică în timp ce suntem de această parte de văl. Apostolul spune că „acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecat”, dar dincolo de văl vom vedea „faţă în faţă”. Vom vedea clar, căci atunci vom fi ca Domnul nostru. Acum cunoaştem în parte, dar atunci vom cunoaşte întocmai cum noi suntem cunoscuţi. 1 Cor. 13:12.
Scriptura care ne spune că Biblia va fi folosită în viitor, ne spune că întreaga lume va fi judecată prin lucrurile scrise în aceste cărţi, şi ne informează că se vor deschide cărţile (cărţile Vechiului şi Noului Testament), implicând că înainte nu fuseseră deschise (Apoc. 20:12). Ele sunt deschise acum în mare măsură pentru poporul Domnului. Credem că a existat „hrană la timp potrivit” pentru Casa Credinţei în fiecare timp. În trecut n-a fost necesară atâta cunoştinţă despre lucrurile spirituale cum este în prezent; ca atare, niciodată n-au fost deschise cărţile atât de larg ca acum. Acum tot planul lui Dumnezeu străluceşte foarte clar. Dar nu ştim nimic din Scripturi care să arate că aceste cărţi vor fi înţelese în fiecare detaliu de către poporul Domnului de această parte de văl, de această parte a schimbării învierii.
LUCRAREA CARE SE DESFĂŞOARĂ ACUM
Vorbind despre timpul prezent, după cum credem noi, profetul David spune, „Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să cânte de bucurie în aşternutul lor!” Copiii lui Dumnezeu trebuie să se bucure totdeauna — chiar şi în strâmtorare, ştiind că aceste experienţe lucrează pentru noi la dezvoltarea caracterului şi la pregătirea pentru slava Împărăţiei. Psalmistul prezice că sfinţii de acum se odihnesc în aşternutul lor, în timp ce cântă laudă lui Dumnezeu. Aceste cuvinte ar putea fi fără sens dacă n-am înţelege din alte Scripturi că aşternuturile reprezintă crezurile sau totalitatea ideilor religioase în care crede cineva.
În timp ce unii sunt culcaţi pe un aşternut de crezuri scurt, care-i incomodează şi-i încătuşează, ale căror acoperitori înguste nu le pot da căldură şi confort, adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu au acum aşternuturi de mărime deplină şi cuvenită, şi o acoperitoare caldă şi largă. În această imagine profetică ei sunt arătaţi în repaus, odihnindu-se în credinţă, în timp ce alţii sunt neliniştiţi şi incomozi. Dar în timp ce se odihnesc astfel în aşternuturile lor bune, reprezentând atitudinea lor mintală şi starea inimii, şi în timp ce laudă pe Domnul, ei folosesc „sabia cu două tăişuri”. Această sabie din mâna lor este Biblia. Ideea nu este în mod necesar că poporul Domnului are cunoştinţă absolută despre fiecare aspect al Cuvântului lui Dumnezeu, ci ei au toată cunoştinţa trebuincioasă pentru folosirea eficientă a Săbiei în acest timp, toată cunoştinţa destinată sfinţilor de acum, când se aplică această profeţie.
„Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor”, îndeamnă psalmistul. Credem că acest lucru devine tot mai adevărat. Acum sfinţii pot lăuda pe Dumnezeu în mai mare cunoştinţă de cauză şi mai deplin decât oricând înainte. Noi putem vedea mai bine caracterul Domnului nostru fiindcă mare parte din ignoranţă, prejudecată, lucruri tainice şi întuneric au trecut. Cuvântul lui Dumnezeu străluceşte cu putere mai mare ca oricând. Nu putem vedea că fr. John Calvin a avut mult din laudele lui Dumnezeu în gura sa; căci, desigur, nu este o laudă a spune că Dumnezeul nostru ar trimite mii de milioane de oameni într-o eternitate de tortură. Nici despre oamenii de astăzi care învaţă această doctrină oribilă nu se poate spune că au laudele lui Dumnezeu în gura lor.
Numele lui Dumnezeu este hulit, iar caracterul Său glorios este trădat şi denaturat în fiecare zi. Lumii i se spune că Dumnezeu are un plan diavolesc — că El a făcut un iad în care să tortureze o parte foarte mare a omenirii; că deja El a pus pe diavoli acolo să-i tortureze şi că aceasta va continua aşa toată eternitatea. În asemenea crezuri şi învăţături nu sunt laude. Dar poporul Domnului care stă aproape de Cuvântul Său este ((373)) acum în stare să spună mai departe minunata istorie a Iubirii, Înţelepciunii, Dreptăţii şi Puterii lui Dumnezeu, ca niciodată înainte. Iar Adevărul desigur că îndeplineşte o lucrare în legarea şi încătuşarea erorii. Credem că acum se împlinesc cuvintele din acest text ale psalmistului. Noi ne angajăm deja, cel puţin într-o anumită măsură, în această mare lucrare descrisă aici.