“El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.” Psalmul 103:5

Vulturul este menţionat de mai multe ori în Bibile în legătură cu unele caracteristici ale lui. În versetul nostru este menţionat în legătură cu lepădarea penelor ceea ce-l face să pară tânăr ca un puişor. Aici psalmistul compară regenerarea umană ce va avea loc în Împărăţia de pace a lui Cristos cu întinerirea vulturului.

În cartea lui Iov, cap. 33:23-28, după ce ne arată starea omului, de durere şi slăbiciune până ce în final coboară în mormânt, Dumnezeu ne trimite o rază de speranţă, prin prezicerea morţii Mântuitorului ca preţ de răscumpărare, apoi a învierii Lui pentru ridicarea noastră din stările de slăbiciune şi moarte, la bucuria împăcării cu Dumnezeu şi la viaţa desăvârşită pierdută în Eden cu tot ce implică aceasta: sănătate, fericire, bucurie, pace. Astfel El zice: “Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: “Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!” Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui. Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia. Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: “Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele. Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!””

În Psalmul 72:7, 16 se dă o altă imagine a întoarcerii omului şi a pământului în timpul Împărăţiei Mesianice la perfecţiunea originară pierdută în Eden, prin cuvintele “cel neprihănit va înflori” şi “oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului”. În contrast cu viaţa scurtă trăită acum, în Împărăţia Mesianică viaţa oamenilor va fi ca viaţa copacilor, care uneori ajunge la mii de ani. Profetul Isaia ne spune acest lucru astfel: “Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei” (Isaia 65:21-23).

Fiindcă oferta vieţii este deschisă prin sacrificiul Domnului şi Mântuitorului nostru, depinde numai de noi să ne întoarcem la armonie cu Dumnezeu şi cu dreptatea Lui şi să ne asigurăm viaţa prin Isus Cristos. Putem folosi această viaţă eficient, spre câştigul nostru veşnic, formându-ne un caracter drept şi bun; sau putem să distrugem chiar şi puţinul bine care este în noi prin naştere. La înviere vom veni aşa cum am mers în moarte. De aceea, o viaţă dreaptă şi bună va cere puţină corectare şi va avea binecuvântare, pe când una necontrolată va cere “multe lovituri” în timpul Împărăţiei de o mie de ani, adică în ziua de judecată. Atunci, cine nu va asculta de Domnul Isus după o sută de ani de educare “va fi nimicit din mijlocul poporului” (Faptele Apostolilor 3:20-23; Isaia 65:20). Dimpotrivă, cine va accepta pe Domnul şi se va supune legilor Sale va întineri şi va ajunge la perfecţiune umană, trăind veşnic.