Ce avertisment serios avem aici! Câtă atenţie cere Domnul de la noi! Lucrarea lui Dumnezeu începe cu ceea ce ne spune Domnul Isus în Ioan 6:29: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”. Dar acesta ar putea fi o lucrare numai pasivă, numai să credem fără să dovedim prin fapte. Aici Domnul Isus iarăşi ne îndeamnă să facem socoteala cheltuielilor implicate, să nu fim pripiţi, ca nu cumva să părăsim calea: “Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?” (Luca 14:28) Odată ce ajungem la concluzia că vrem într-adevăr să fim în lucrarea Domnului, orice ne-ar costa, ne angajăm prin legământ cu Tatăl prin Domnul nostru. Celor care ajung la acest punct, apostolul Pavel le spune: “Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1:29). Pătimirea pentru El va implica a trăi o viaţă asemănătoare cu a Domnului nostru, nu pentru satisfacerea eului, ci pentru a face voia Tatălui: a ne sfinţi prin studierea Cuvântului Său, pentru a cunoaşte ce vrea El de la noi, prin curăţirea de întinăciunile trupului şi ale duhului (Gal. 5:19-21), prin cultivarea roadelor duhului (Gal. 5:22, 23), prin rugăciune. Aceasta desigur nu ne va lăsa să fim leneşi în privinţa ajutorării altora, “să nu obosim făcând binele…cât avem ocazie la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei”, atât cu mesajul Evangheliei, cât şi altfel, prin multele forme de ajutor care se pot da, începând de la un cuvânt, până la alte fapte care ne solicită mai mult puterea şi mijloacele. Eclesiastul 9:10 spune: “Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta”. Fie ca aceste gânduri să ne ajute să înţelegem cât de înalt este standardul pe care Domnul îl pune înaintea noastră. Să umblăm deci cu mare băgare de seamă în lucrarea Domnului. Tot ce facem să fie spre slava Lui.