Această  întrebare se pune foarte rar, deoarece toţi credem că este ceva atât de clar încât nu necesită explicaţii. Şi totuşi, acest cuvânt are atât de multe înţelesuri, atât în Biblie cât şi în afara Bibliei, încât nu este de mirare că unii văd o confuzie în explicaţiile existente.

Cineva relatează cum a abordat pe unii păstori cu această întrebare şi explicaţiile primite i s-au părut minunate, dar totuşi nu a putut să înţeleagă exact ce este harul. După meditaţii, rugăciuni şi studiu personal i s-a părut în sfârşit că înţelege clar, că totul este simplu, şi a încercat să explice altora ce este harul. Spre surprinderea lui a constatat că oamenii ascultă cu interes, apreciază ceea ce avea de spus, dar totuşi nu-i înţelegeau pe deplin explicaţia.

În continuare, ne vom referi desigur la înţelesurile în care acest cuvânt este folosit în Biblie, spicuind în mare parte din gândurile celor care au încercat să-i dea o explicaţie, şi care credem că sunt în armonie cu Scripturile.

Se pare că acest cuvânt avea multe înţelesuri şi o mare elasticitate chiar şi în timpul apostolilor, iar scriitorii Noului Testament au combinat diferitele înţelesuri ale cuvântului, acest lucru fiind ilustrat în 2 Corinteni capitolele 8 şi 9. În aceste două capitole cuvântul “charis” apare de zece ori, dar în aşa multe sensuri diferite încât avem impresia că Pavel se joacă în mod conştient cu acest termen. “charis” înseamnă banii daţi de către fraţii din Corint celor din Ierusalim (8:19), este binecuvântarea cu bunuri acordată de Dumnezeu corintenilor (9:8), este dispoziţia dătătorului (8:6), este puterea lui Dumnezeu care a determinat această dispoziţie (8:1;9:14), este venirea lui Isus în trup (8:9), este mulţumirile pe care Pavel le aduce… Astfel “charis”, har, devine aproape un echivalent pentru “creştinătate”, văzută ca o religie a dependenţei de Dumnezeu prin Christos… Astfel, intrarea în (adevărata) Creştinătate, rămânerea în ea sau căderea din ea se pot exprima astfel că intrând în har (Rom. 5:2), rămânerea în el (Fapte 13:43) sau căderea din el (Gal. 5:4).

În 1Petru 1:13, “charis” este binecuvântarea viitoare pe care creştinii (biruitori) o vor primi, iar în Capitolul 3:7 este darul prezent al vieţii.

Harul este ceva ce lucrează în noi, 1Corinteni 15:10, deoarece ungerea cu spiritul harului (Evrei 10:29) este un har.

Iată acum definiţiile cuvântului “charis” în două dicţionare appreciate în domeniu:

STRONG’S DICTIONARY: “influenţa divină asupra inimii şi reflectarea ei în viaţă”

MERRIAM WEBSTER DICTIONARY:

1. “un ajutor divin nemeritat, dat oamenilor pentru regenerarea sau sfinţirea lor; o virtute venind de la Dumnezeu; o stare de sfinţire de care ne bucurăm prin harul divin; aprobare, favoare; (arhaic) mila, iertare.

2. favoarea divină către oameni; mila lui Dumnezeu, ca fiind deosebită de dreptatea Lui; de asemenea orice beneficii pe care mila Lui le acordă; iubirea sau iertarea divină; o stare de acceptare de către Dumnezeu; bucuria de a fi în favoarea divină.

Cineva concluzionează astfel: “O definiţie rigidă nu este posibilă, şi totuşi există o concepţie unică, prezentă în aproape toate cazurile unde “harul” se găseşte – concepţia că totul ce creştinul are sau este, este centrat exclusiv în Dumnezeu şi Cristos, şi depinde în totul de Dumnezeu prin Cristos.”

Numitorul comun al Scripturilor în care găsim cuvântul “har” este că acesta este ceva nemeritat, un dar nemeritat de la Dumnezeu. Iată două Scripturi relevante:

Efeseni 2:8,9,5: “Prin har ați fost salvați, prin credință – nu voi ați făcut aceasta: este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

“… când eram morți datorită păcatelor noastre ne-a adus la viață împreună cu Cristos: prin har ați fost salvați.”

Deşi Isus n-a folosit cuvântul har, ideea este prezentă şi în Evanghelii. Faptul că iertarea păcatelor este un act gratuit din partea lui Dumnezeu este essential în învăţăturile lui Isus.

În majoritatea pasajelor în care apare cuvântul har, în Noul Testament, înseamnă acţiunea nemeritată a lui Dumnezeu în favoarea omului. Îi putem zice bunătate nemeritată, mila nemeritată, iubire nemeritată, daruri nemeritate. Bunătatea, mila sau iubirea au înţelesurile lor proprii, dar toate devin har când sunt acordate cuiva care de fapt nu merită.

Nimeni să nu se laude, ci să primească darul cu recunoştinţa fiului risipitor, care primeşte la întoarcere mult mai mult decât a sperat.

Credem că răspunsul acesta este satisfăcător şi acceptat de majoritatea creştinilor, şi totuşi nu putem să nu menţionăm că mici diferenţe în înţelegerea lui au creat mari ramificaţii doctrinare.

Traducem spre meditaţie câteva paragrafe din abordarea acestui subiect de către un creştin de rând, nefiind probabil să fi auzit aşa ceva de la amvon, cu menţiunea ca ceea ce este numit aici “influenţa divină” este cu alte cuvinte lucrarea Siritului Harului lui Dumnezeu.

“Cheia pentru a înţelege harul este în natura darului. Când darul este primit avem la dispoziţie două răspunsuri. Este ori acceptat, ori refuzat. Dacă este acceptat, în cele mai multe cazuri se exprimă gratitudine…

În ceea ce priveşte darul lui Dumnezeu, nu mai este nimic de făcut. Acel dar se îngrijeşte de toate. Aceasta este ceea ce influenţa divină face. Nu este nimic ce poţi să-i adaugi, s-o faci mai bună sau mai puternică.

De fapt, orice ai face pentru a o face mai mult decât este scade valoarea darului.

Noi oamenii ne chinuim să acceptăm darul lui Dumnezeu deoarece ne simţim obligaţi să întoarcem ceva. Ceea ce se întâmplă este că suntem biruiţi de un sens de obligaţie, aşa că ne consumăm vieţile încercând să dăm înapoi lui Dumnezeu –  creatorul tuturor, care n-are nevoie de nimic – nici măcar ceea ce noi ne chinuim să-i dăm înapoi.

Ceea ce se întâmplă când primeşti cu recunoştinţă darul lui Dumnezeu şi te odihneşti în ceea ce el îţi acordă este că experimentezi o schimbare în viaţă, care nu necesită efort din partea ta. Primeşti o schimbare interioară. O reînnoire a minţii tale. O schimbare a inimii tale. Putere în viaţa ta. Acesta este rezultatul influenţei divine.

Tu nu poţi să creezi aceste rezultate. Nu le poţi duplica. Toţi anii de citire şi studiere a Bibliei, mersului la biserică, etc. nu le vor produce.

Acceptarea Darului lui Dumnezeu le va produce. Acesta este singurul lucru care le va produce.

 S-ar putea să găseşti activităţile religioase plăcute şi de ajutor pentru tine, şi este bine să fie aşa, dar ele nu-ţi vor schimba viaţa şi nu pot s-o schimbe în felul în care primirea Darului lui Dumnezeu – influenţa divină – o să ţi-o schimbe…

… Există o măsură destul de mare de îngrijorare… că harul este o îngăduinţă pentru păcat. Multor creştini le este cu adevărat frică de acest concept al harului – văzându-l că un fel de viaţa liberă care ne îndepărtează de principiile lui Cristos…

Influenţa divină asupra inimii tale nu are nevoie de reguli, structuri bisericesti ori un sistem de credinţă. Tot ceea ce cere este umilinţă. O dată ce această cerinţă este împlinită – influenţa harului produce rezultate în viaţă… Nu este nici un aspect al vieţii care nu este schimbat… Influenţa divină nu produce niciodată păcat, cu siguranţă. Influenţa divină nu depinde nici de regulile din biserica noastră. Influenţa divină nu se supune niciunei reguli sau limitări. De aceea oamenilor le este atât de frică de ea. Libertatea, adevărata libertate este un lucru înfricoşător. Cei mai mulţi oameni se tem de reponsabilitatea personală pe care o cere adevărata libertate. Este mult mai uşor să avem reguli – coduri după care să trăim – chiar dacă acestea ţin pe cineva blocat şi legat de tradiţii şi idei prosteşti. Harul este o influenţa divină. Această influenţă produce o libertate adevărată. De aceea Isus a putut să spună:“Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“. Nu există legături în har. Nu există frică în har. Nu există stăpânire peste alţii în har. Harul nu este un sistem de putere peste un mare grup de oameni.

Oamenii care se află sub har nu sunt supuşi la nimic altceva decât influenţei divine – acesta a fost exemplul lui Cristos – iar oamenilor le-a fost frică de aceasta în zilele Lui, ca şi în zilele noastre. Acea influenţa divină a produs o viaţă perfectă, exact aşa cum poate să producă şi acum.