Miei; Împărăţiei; Mileniului; Zilei lui Hristos; Domniei; Zilei de Judecată;
Parousia
2 Petru 3:4, 7, 8 – este principalul pasaj Scriptural de unde extragem durata, denumirea sau principiul de Mileniu sau Mie de ani a lui Isus, unde în originalul de Diaglott – în mod clar şi direct se vorbeşte despre Parousia Domnului Isus ca fiind 1000 de ani: “o zi cu Domnul este ca o mie de ani”, despre ziua cu Domnul Prezent sau despre Parousia lui Isus se vorbeşte, căci Petru răspunde la întrebarea celor batjocoritori, v. 4: “Unde este făgăduinţa Parousiei Lui?”, precum Ezechiel 12:23, 24, spunând că această Parousie a Lui sau “ziua cu Domnul” Isus Prezent nu este nici mai mult şi nici mai puţin, ci concret: “ca o mie de ani”.
La fel Luca 17:24 – arată că “ziua Sa” din Ioan 8:56, de o mie de ani este însăşi perioada Parousiei – Prezenţa Sa personală: “ca soarele de la o margine a cerului la alta” – Matei 24:27, şi n-arată că Parousia sau răsăritul Soarelui începe înaintea zilei de o mie de ani, ci în ea: ,,în ziua Sa”.
Maleahi 3:2 – identifică clar şi direct această zi ca: “ziua venirii Lui”, adică ziua în care El vine şi curăţeşte pe fii lui Levi – aurul şi argintul simbolice.
Marcu 13:35 – ne atenţionează şi ne identifică că Domnul “va veni” – “sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau diminaţa” zilei evreieşti, toate indicând în mod simbolic Prezenţa Sa la un moment de timp în decursul începutului noii zile de o mie de ani şi nu mai înainte ca ea să înceapă.
Astfel că Matei 25:6 – plasează Parousia în mod cronologic chiar în 1 secundă a zilei de o mie de ani – chiar: “La miezul nopţii” dintre sfârşitul zilei a şasea şi începutul celei de a şaptea de o mie de ani.
Matei 24:42, 43 – ne avertiztează să veghem: “în ce zi va veni Domnul”, “la ce strajă din noapte” şi astfel că Matei 14:25 – în mod simbolic ne indică că: “Isus a venit” – “Cînd se îngâna ziua cu noaptea” – “în a patra strajă din noapte (Diaglott şi nota de subsol)” la fel ca şi în Marcu 6:48, numită “straja dimineţii” – Exod 14:24, 1 Sam. 11:11, deci Domnul se întoarce nu înainte de a se începe dimineaţa noii zile de o mie de ani ci chiar în această strajă a dimineţii zilei noi, când uceniicii sunt încă în tulburarea mării agitate, Prezenţa Lui venind împreună cu ziua de o mie de ani şi nu înainte ca ea să înceapă.
2 Tes. 2:1, 2 – textul original de Diaglott identifică în mod concis: “Parousia Domnului” – versul 1, cu: “ziua Domnului Isus Christos (KJ)” de o mie de ani – versul 2.
La fel Ps. 130:6 – în mod simbolic leagă: aşteptarea “pe Domnul” – cu aşteptarea “dimineţii” zilei noi de o mie de ani implicând în mod profetic că El va veni în sau odată cu dimineaţa aşteptată de străjeri.
Isaia 52:6, 7 – indică că “poporul Meu” – “va şti” – “în ziua aceea” a împărăţiei de o mie de ani, când: “Dumnezeul tău împărăţeşte”, ce va şti? – ,,Că Eu vorbesc şi zic” – “Iată-Mă” prezent a doua oară.
2 Petru 1:19 – arată că “Luceafărul de dimineaţă” din dimineaţa zilei noi de o mie de ani – “răsare” nu înainte, ci – când “se va crăpa de ziuă” în ziua nouă de o mie de ani, la începutul ei, “Luceafărul de dimineaţă” este Domnul Isus prezent a doua oară – Apoc. 2:28+22:16+Isaia 60:1-3.
Ioan 21:4 – în mod simbolic ne indică că:“Isus stătea pe ţărm” – “dimineaţa”, indicând Prezenţa Sa (care în versul 6 este înaintea “tragerii la mal” din Matei 13:48, 49), în dimineaţa noii zile de o mie de ani.
2 Samuel 23:3, 4 – arată că Mirele nostru ca un Soare – Ps. 19:5, 6, ,,răsare” adică apare, când “împărăţeşte” – “ca lumina dimineţii” noii zile de o mie de ani a împărăţiei.
Luca 19:15 – ne arată că Domnul “s-a întors înapoi” – “după ce Îşi luase împărăţia”, conform Daniel 7:13, 14, ceea ce este arătat în mod simbolic în Matei 16:28, când “unii din cei ce stau aici (apostolii)” – “nu vor gusta moartea” – “va rămânea” – Ioan 21:22, 23 – “până voi veni” a doua oară, şi-L “vor vedea” – “venind în împărăţia Sa” de domnie de o mie de ani – Matei 16.28; Luca 23:42.
Isaia 52:7, 8 – arată în mod profetic că în timpul cînd: “Dumnezeul tău împărăţeşte” – “străjerii” – “strigă toţi de veselie”- “căci văd cu ochii lor” – “cum se întoarce Domnul în Sion”, şi aszfel că El nu se poate întoarce înainte de a începe timpul împărăţiei de o mie de ani.
Daniel 7:13, 14 – ne relatează în mod profetic că Domnul după ce: “I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească”, “a venit” – “ca un Fiu al Omului” – “pe norii cerurilor”, căci nu poate El să vină “pe norii cerurilor”, dacă n-a primit asupra lor: “stăpânire, slavă şi putere împărătească” conform Luca 19:15.
Fapte 3:21 – arată că “cerurile Îl reţin” pe Domnul, sau El nu vine pe pămînt din ceruri, adică nu este prezent înainte de, sau ,,pînă la” – “timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor” care ţin o mie de ani.
Apoc. 14:14 – Identifică Prezenţa Secerătorului Şef ca “Fiu al Omului”, având “în mână o seceră ascuţită” – care: “pe cap avea o cunună de aur” ca Rege care împărăţeşte.
Ps. 96:13 – spune că atunci când “El vine” – Isus conrorm Ps. 98:1 – “El vine să judece pământul”.
Matei 24:32-35 şi Marcu 13:28-31 – descrie semnele prezenţei Domnului “aproape chiar la uşă” – Apoc. 3:20, ca fiind exact aceleaşi semne ale Împărăţiei lui Dumnezeu de o mie de ani – Luca 21:29-33.
Învierea sfinţilor
Apoc. 11:15, 17, 18 – ne informează că anume atunci când: “Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”, când “ai început să împărăţeşti” – versul 17, “a venit vremea” – “să răsplăteşti” – “pe sfinţi” înviindu-i, şi nicidecum mai înainte de a începe împărăţia de o mie de ani.
1 Regi 6:1, 37 – ne indică profetic timpul clar stabilit: “în al patrulea an al domniei lui Solomon” – “a început să zidească” – 2 Cron. 3:2, adică – “a pus temeliile casei Domnului” – 1 Regi 6:37, care sunt “doisprezece Apostoli ai Mielului” – Apoc. 21:14, data învierii ceor adormiţi clar fiind în 1878, reprezintă al 4-lea an după 1874, al domniei de o mie de ani a lui Solomon antitipic şi nu înainte ca ea să înceapă.
Apoc. 12:10 – ne arată clar că este corectă aşteptarea că timpul când: “a venit mântuirea” învierea, va fi în acelaşi timp când împreună cu mântuirea a venit şi “împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său” şi nicidecum învierea nu vine înainte de a începe împărăţia de o mie de ani a lui Hristos.
Ieremia 23:5, 6 – la fel ne indică faptul că în timpul când – “El va împărăţi”, nu înainte ci: “În vremea Lui” – “Iuda” care în profeţii reprezintă Biserica -“va fi mântuit”, la fel şi în – Ieremia 33:14-16.
1 Cor. 15:52 – clar ne dă timpul când: “morţii vor învia nesupuşi putrezirii” nemuritorii, şi anume: “la cea din urmă trâmbiţă” a şaptea, alta a opta nu este, la sunetul căreia: “Împărăţia a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său” – Apoc. 11:15, care este: “trâmbiţa răsunătoare” din Matei 24:31.
1 Sam. 2:8 – ne aduce la cunoştinţă faptul că atunci când: “El ridică din pulbere” şi “ridică din gunoi” pe ai Săi, “le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă” şi nu un timp după aceasta.
Matei 25:6 – ne indică că la mimentul când este prezent Domnul ,,la miezul nopţii” – ,,s-a auzit” – “un strigăt”, şi ,,la glasul Lui” – Ioan 5 :28, 29, conform acestui strigăt de la – 1 Tes. 4:16 “vor învia cei morţi în Hristos”, deci învierea instantanee a celor buni nu începe înainte, ci chiar la începutul zilei de domnie de o mie de ani.
Ioan 6:39, 44, 54 – Domnul Isus afirmă cu privire la Biserică, că Îi va: “învia în ziua de apoi” de o mie de ani, ultima zi de o mie de ani, a şaptea, nu în a opta, în aceeaşi zi de o mie de ani în care va învia şi restul lumii – Ioan 6:40, “la înviere” – “în ziua de apoi” – Ioan 11:23, 24, timpul când vor fi treziţi “toţi cei din morminte” – Ioan 5:28, 29.
2 Cor. 5:10 – la fel ne atrage atenţia asupra faptului că: “toţi”, primii fiind sfinţii, “trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” – în ziua de judecată de o mie de ani a lui Hristos când El împărăţeşte, “pentruca” atunci “fiecare”, prima fiind Biserica “să-şi primească răsplata”- învierea.
Rom. 2:5-10 – ne informează că la timpul când Dumnezeu “va răsplăti fiecăruia”, celor ce caută “slava, cinstea şi nemurirea” Dumnezeu “va da viaţa veşnică”, adică în “ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”, în ziua de judecată de o mie de ani, când va primi răsplata şi lumea Rom. 2:10.
2 Tim 1:18 – precizează timpul când va trebui: “să capete îndurare de la Domnul” – “în ziua aceea” profetică de o mie de ani şi nu înaintea ei.
2 Tim. 4:8 – clar ne identifică acel timp spunând: “cununa neprihănirii” – “mi-o va da” – “în ziua aceea” Milenară profetică de o mie de ani, “şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”.
2 Tim. 1:12 – Pavel zice: “sânt încredinţat” – “Că El are putere să păzească ce I-am încredinţat” viaţa – “până în ziua aceea”, adică în ziua de o mie de ani.
Osea 6:2 – referindu-se la Israelul natural în mod tipic şi la Israelul Spiritual în mod antitipic spune că: “a treia zi ne va scula, şi vom trăi” a treia zi de o mie de ani începând de la ziua când Isus i-a lepădat, şi aceasta va avea loc nu în a doua zi, ci: “după două zile” după originalul Ebraic.
Ioan 2:19 – Însuşi Isus ne spune în mod profetic că: “Templul acesta” – “Templul trupului Său” Biserica – versul 21, “în trei zile Îl voi ridica” prin întâia înviere, începând cu ziua de o mie de ani în care el a vorbit, care era a 5-a, a treia zi de o mie de ani de la acea dată ne duce la a şaptea zi de o mie de ani.
Ps. 57:8 şi 108:2 – referindu-se în mod profetic la Biserică ne spun că: “Mă voi trezi în zori de zi” a zilei de domnie de o mie de ani.
Isaia 26:19 – profeţeşte spunând: “Să învie dar morţii Tăi”, morţii “în Domnul” – Biserica, “Să se scoale trupurile Mele moarte” a sfinţilor, “Treziţi-vă şi săriţi de bucurie” în dimineaţa când vine veselia – Ps. 30.5, “căci roua Ta” roua de dimineaţă din acea dimineaţă a zilei de o mie de ani, care “este o rouă dătătoare de viaţă”, “ca roua Hermonului, căci acolo dă Domnul bineccuvântarea” – Ps. 133:3, “ca semn de binecuvântare, Cel mai bun dar al cerului – roua” – Deut.33:13.
Cîntarea cântărilor 6:10 – declară în mod simbolic că iubita Domnului, adică Mireasa: “se iveşte” din mormânt – “ca zorile” zilei de o mie de ani, adcă la începutul ei.
Cîntarea cântărilor 7:12 – la fel indică timpul când “îţi voi dragăstea Mea” şi anume: “dis de dimineaţă” în zorii zilei de o mie de ani, adică la începutul ei, căci cu zori nu se termină, ci se începe ziua.
Isaia 58:8 – copiilor Săi – Bisericii, îi spune: “lumina ta va răsări ca zorile” zilei de o mie de ani.
Exod 34:2 – indică că – “dis de dimineaţă” în ziua de o mie de ani, Moise antitipic se va sui pe Muntele spiritual al Împărăţiei – sfinţii se vor ridica sau vor învia în starea spirituală, pentru a primi noile table ale Legii simbolizând Noul Legământ, adică dimineaţa începe înainte de pecetluirea Noului Legământ cu sângele întregului corp.
Iov 7:4 – întrebarea: “Când mă voi scula”, a lui Iov, cu răspunsul: “mă satur de frământări” – “până în revărsatul zorilor”, în acelaşi fel, destul de logic s-ar putea aplica la semnificaţia primară a lui Iov ca fiind simbolul Bisericii, care va fi sculată în revărsatul zorilor zilei de o mie de ani.
Matei 12:40 – avem cuvintele Domnului despre sine şi în mod profetic despre corpul Său că: “va sta în inima pământului” – “trei zile şi trei nopţi”, referindu-se la învierea Sa literală şi simbolică a corpului Său nu după trei zile literale şi simbolice de o mie de ani ci – “în a treia zi” – Matei 16:21; 17:23; 20:19; Marcu 9:31; Luca 9:22; 18:33; 24:7; 24:46; Fapte. 10:40; 1 Cor. 15:4, acelaşi principiu care arată acestea “în a treia zi”, îl avem în Gen. 42:17, 18; 1 Regi 12:5, 12; 2 Cron. 10:5, 12; Estera 4:16 şi 5:1.
Filipeni 1:6 – ne dă asigurarea că “Acela” – “care a început” – “în voi” – “această lucrare” conceperea – “o va isprăvi” naşterea – “până în ziua lui Isus Hristos” de domnie de o mie de ani, “să fiţi curaţi” – “pentru ziua Unsului (Diaglott)” ziua Unsului Hristos de o mie de ani – versul 10, “ca să mă pot lăuda” Pavel la întâia înviere – “în ziua lui Hristos” de o mie de ani – 2:16, “va schimba trupul stării noastre smerite” de carne – “şi-L va face asemena tupului slavei Sale” nemuritor – 3:21, “prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” – care este lucrare când împărăţeşte – 1 Cor. 15:25.
1 Cor. 1:8 – ne spune că vom fi: “fără vină, în ziua Domnului nostru Isus Hristos (Diaglott)” – nu spune înainte, ci în mod concret “în ziua Domnului nostru Isus Hristos” de o mie de ani.
2 Cor. 1:14 – ne lămureşte în mod precis că “voi veţi fi lauda nostră în ziua Domnului Isus” de domnie de o mie de ani.
Efes. 4:30 – ne spune că “am fost pecetluiţi” – “pentru ziua Eliberării (Wescott)” care este ziua de domnie de o mie de ani.
Apoc. 22:12 – ne informează că atunci când Domnul va veni a doua oară: “răsplata este cu Mine”, pentru ce, ca să mai aştepte? sau – “ca să dau” – “fiecăruia după fapta Lui”, această răsplată la a doua Sa prezenţă este că: “va moşteni lumea” – Rom. 4:13, “răsplata moştenirii” – Col. 3:24, adică: “neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire”, pentru că atunci: “le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar” – Ps. 2:8,9, după cum a promis celor ce deja au biruit în Apoc. 2:26, 27.
Nori Strîmtorării şi focul Anarhiei
Unii spun: “Unde este împărăţia? Dacă aceasta este împărăţia şi dacă ea este astfel cum o vedem noi acum – atunci eu nu vreau aşa împărăţie sau aceasta nu este împărăţia lui Hristos”, dar ce ne spun Scripturile – trebuie noi oare să ne mirăm de cele ce se întâmplă în jurul nostru în acest timp? Sau aşa trebuie să fie mersul lucrurilor şi evenimentele în zori la începutul acestei zile de domnie de o mie de ani?
2 Petru. 3:4, 7, 8, 10 – clar ne răspunde, când vorbeşte despre: “focul din ziua de judecată” – versul 7, o spune lămurit că aparţine anume aceastei zi de judecată, şi nu se referă apostolul la o altă zi, căci ea este în context, punând-o în comparaţie cu zilele de la potop, care erau de 24 de ore, dar aici el direct ne informează fiind inspirat divin, că anume această zi în care va fi “focul” este – “ca o mie de ani”, adică Mileniul – Matei 11:22, 24; 12:36; Luca 11:31, 32 astfel că însuşi Scriptura ne spune lămurit şi direct că în mia de ani, la începutul ei, va fi “focul”, va fi la început deoarece nu poate fi de-a lungul ei, apostolul nu zice “toată ziua de foc” sau “ziua de foc”, ci: “focul din ziua”, adică focul din această zi, care va fi în această zi, zi care este: “ca o mie de ani”, fapt confirmat de versul 10, şi anume că “în ziua Domnului”, pe care o arată mai sus că este “ca o mie de ani” – în ea “pământul, cu tot ce este pe el” – “va arde”.
Ioel 2:1, 2 – la fel ne indică faptul că în timpul când se va suna “din trâmbiţă” – Apoc. 11:15, “ca zorile dimineţii” zilei de domnie de o mie de ani, la începutul ei “se întinde peste munţi un popor mare şi puternic”- oastea Lui Iehova, din ziua lui Iehova, care luptă în anarhie “focul” – versul 3.
Osea 6:4 – după ce ne spune că în acea de-a treia zi de o mie de ani va “scula” Biserica, când tot atunci “El se iveşte ca zorile dimineţii” în aceeaşi zi de o mie de ani, ni se profeţeşte că în acea zi va fi “norul de dimineaţă” – strâmtorarea, când apare şi “roua” de binecuvântare din Isaia 26:19; Deut. 33:13.
Osea 13:3 – cu ,,norul de dimineaţă” aşează şi “pleava suflată de vânt din arie” conform Dan. 2:35.
Amos. 5:18, 20 – arată această dezamăgire a unora de la începutul zilei, care “dispreţuiesc ziua începuturilor slabe”- Zah. 4:10; Ezek. 12:22, 23, avertizându-i: “Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului?” şi le spune în mod iubitor ca să nu fie în neştiinţă că: “Ea va fi întunerec şi nu lumină” la început – o dimineaţă cu nori.
Amos. 4:13 – ne spune că Însuşi Domnul “preface zorile în întunerec” – pentru cei necredincioşi.
Iov 11:17 – dar pentru alţii credincioşi face: “întunerecul tău” – “ca lumina dimineţii”.
Iov 37:21, 22 – în mod clar şi direct ne afirmă adeveritatea acetor lucruri spunând: “Acum, fireşte” din punct de vedere firesc, pământesc, omenesc – “nu putem vedea lumina soarelui” de la Matei 24:27, “care străluceşte în dosul norilor” strâmtorării, pentru cei care sunt treji dimineaţa, “dar va trece un vânt şi-l va curăţi” – da, acelaşi vânt din dimineaţa Milenară menţionat mai sus.
Iov 38:12-14 – în continuare arată cum Dumnezeu vorbind de “dimineaţa” acestei zile – versul 12, ne informează cum El a: “arătat zorilor locul lor”, când ele trebuie “să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el” – versul 13, Isaia 41:5; Iov. 9:6; Ieremia 51:29; Ps. 99:1; Evrei 12:26-29, Isaia 27:12,13; Ieremia 4:24; Apoc. 6.13, şi nu înainte de zori, ci zorile vor face această lucrare de scuturare sau clătinare, şi ca rezultat al acestui lucru “pământul să se schimbe” în “noul pământ”, “şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate în haina lor adevărată”, ceea ce realizează “lumina” – Efes. 5:13, căci “ziua Domnului” de o mie de ani – “o va face cunoscut” – 1 Cor. 3:13.
Levitic 9:23, 24 – în tip ne arată că atunci când Moise şi Aaron “au ieşit” deja în glorie, “au binecuvântat poporul” şi “slava Domnului s-a arătat întregului popor” – Apocalipsys, atunci “un foc a ieşit dinaintea Domnului” – “şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile” jertfelor mai bune, astfel în antitip nu poate fi altfel decât fix aşa cum ne spune tipul şi anume că – împreună cu binecuvântarea zilei de domnie de o mie de ani, chiar şi după ce Biserica va fi completă dar înainte de inaugurarea Noului Legământ va fi – “foc”, şi doar după ce în aceeşi zi: “tot poporul” – “au scos strigăte de bucurie” de la Isaia 25:9, “şi s-au închinat cu faţa la pământ”, se va împlini – Isaia 11:9, şi nicidecum înnainte de aceasta.
Exod 19:16 – ne dă împlinirea reală în tip, că: “a treia zi dimineaţa” de când a început Isus “spălarea hainelor” – versul 14, adică a 5-a, ne duce la a şaptea zi de o mie de ani de domnie a lui Hristos, au fost “tunete, fulgere” şi “un nor gros” al strămtorării, când “trâmbiţa răsuna cu putere” – Apoc. 11:15.
Luca 17:29, 30 – însuşi Domnul ne trage atenţia că după cum în zilele lui Noe a fost “foc” – “tot aşa va fi” – “în ziua când se va arăta” sau descoperi – Apocalipsys, adică după ce Biserica va fi glorificată, care este “ziua Sa” din versetul 24, şi “ziua Mea” de domnie de o mie de ani din Ioan 8:56.
Rom. 2:5-10 – ne spune lămurit că în ziua de judecată – Fapte 17:31; Matei 10:15, 11:22,24; 12:36, sau în ziua când “va răsplăti fiecăruia” care include şi răsplătirea omenirii de-a lungul întregului veac cu “slavă, cinste şi pace”, deci în această zi de o mie de ani va fi “necaz şi strâmtorare” – versul 9.
Plângerile 2:22 – spune că în această “zi de sărbătoare” profetică, Domnul a “chemat groaza”, care este şi “ziua mâniei”.
1 Tes. 5:2, 3 – ne avertizează să fim atenţi şi treji şi să nu ne mirăm căci în “ziua Domnului” – “când vor zice: Pace şi Linişte” – “o prăpădenie neaşteptată va veni” sau distrugere, căci nu de altă zi decât de cea de o mie de ani se vorbeşte aici deoarece în versul 4 ne spune că “ziua aceea” care în al doilea vers clar este indicată ca ziua de o mie de ani a lui Hristos Domnul, care zi “va veni ca un hoţ”, Pavel ne îndeamnă ca să “nu ne surprindă ca un hoţ” pe noi, cum îi va surprinde pe cei care vor crede că ea va fi numai “Pace şi linişte” de-a lungul întregei sale durate.
Isaia 21:12 – în mod profetic ilustrează cum va fi în dimineaţa acestei zile de o mie de ani spunând: “vine dimineaţa” – “dar şi noaptea” împreună cu dimineaţa, şi nu va fi nuai lumină.
Prov. 27:14 – ne dă clarificarea de ce va fi aşa, afirmând că: “Binecuvântarea aproapelui” cine este aproapele nostru? – lumea, “cu glas tare” al trâmbiţei a şaptea – Apoc.11:15, a picioarelor – Isaia 52:7, “dis de dimineaţă” în această zi de o mie de ani în care are loc această binecuvântare pentru omenire, care din punct de vedere Dumnezeiesc este binecuvântare, căci însuşi Dumnezeu în şi prin Cuvântul Său – Biblia o numeşte “Binecuvântare”, aceasta “este privită” de oameni – “ca un blestem”, nu este în realitate blestem, ci “este privită” ca blestem.
1 Cor. 3:13 – destul de clar ne zice că în “Ziua Domnului” Isus de o mie de ani, “focul” – “va dovedi cum este lucrrea fiecăruia”, că este “ziua Domnului Isus” de o mie de ani putem vedea clar din afirmaţia că cei a căror lucrare “va fi arsă” de acest foc, vor fi mântuiţi, dar ca prin foc – ceea ce corespunde şi cu timpul şi cu evenimentul şi cu clasa şi cu lucrarea – 1 Cor. 5:5.
Mal. 4:1, 2, 3 – adevereşte cele de mai sus indicând că în ziua când: “va răsări Soarele neprihănirii” Biserica, “şi tămăduirea va fi sub aripăile Lui”, ridicarea omenirii spre perfecţiune, este “ziua care va arde ca un cuptor”.
Matei 24:20, 21 – Domnul ne înştiinţează că: “în ziua de Sabat”, da, versetul ne spune – “atunci” – “va fi un necaz aşa de mare” dar mulţumim lui Dumnezeu că acesta nu va dura tot Sabatul, ci la început.
Apoc. 16:14 – în mod simbolic ne spune că în această zi mare va fi: “războiul zilei celei mari” mare de o mie de ani, dar nu războiul e o mie de ani, ci ziua e o mie de ani, şi războiul este al acestei zile.
Întoarcerea favorii la Israel
Matei 19:28 – ne indică în mod profetic faptul că: “cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” – “mai întâi” natural – Rom. 1:16, şi “apoi” ale Israelului antitipic, adică – lumea, vor fi judecate: “când va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale” – “la înoirea tuturor lucrurilor”, şi după aceasta din 1878 Domnul ne porunceşte să “vorbim bine Ierusalimului” – sentinţa acestei judecăţi şi anume că: “robia lui s-a sfârşit” – “nelegiuirea lui este ispăşită” – “căci a primit din mâna Domnului de două ori (mişne-ul)” – Isaia 40:1, 2, fapt al revenirii favorii la Iudeii naturali clar dovedit de realitate începând cu anul 1878.
Isaia 52:7, 9 – în mod profetic arată acelaşi timp când: “Dumnezeul Tău împărăţeşte”, zicând: “Izbucniţi cu toate în strigăte de veselie” – “dărâmături ale Ierusalimului!” – “Căci Domnul mângâie pe poporul Său” şi “răscumpără Ierusalimul”.
Isaia 35:1 – referindu-se la lucrarea de restabilire din această zi de domnie de o mie de ani a lui Hristos spune: “Pustietatea… va înflori ca trandafirul”, în Ebraică pentru cuvântul tradus “pustietatea”, profetul denumeşte un teritoriu anumit din Israel, care a fost pustiu, care în Ebraică se nuemeşte – Arabah, şi în română Araba – Iosua 18:18, este acelaşi teritoriu numit: şesurile Moabului – Numeri 22:1, sau câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului – Numeri 22:1; 26:3; 31:12, care este descrisă în mod geografic ca fiind: valea Iordanului şi continuarea lui până la marea Roşie, adică câmpia Ierihonului – Iosua 4:13, 5:10, sau şesul Iordanului – Zaharia 14:10, şi câmpia pustiei – 2 Sam. 15:28, pustiu din Palestina care acum este teritoriu unde se cresc exact conform profeţiei: “trandafiri”, acest ţinut este bine cunoscut ca unul din principalii şi mai marii exportatori ai trandafirilor în lume, ca împlinire exactă a – Isaia 51:3, unde Arabah – este tradus în română ca: “pământul uscat”.
Ezechiel 37 – ne indică clar lucrarea de restabilire începând cu Israelul – restaurarea ca naţiune, “casa lui Israel” – versul 11, când: “vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel” – versul 12, când: “vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră” – versul 14, când: “voi face din ei un singur neam în ţară” – “pe munţii lui Israel” – versul 22, atunci când: “vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov” – versul 25, astfel că noi văzând această profeţie îndeplinindu-se în mod real, deşi încă nu până la urmă, aceasta ne dovedeşte că această lucrare de restabilire a zilei de o mie de ani a lui Hristos deja a început.
Ezechiel 36:33-35 – vorbind la fel despre aceeaşi restabilire începând în Israel spune că: “în ziua când” – “dărâmăturile vor fi zidite din nou”, ceea ce indică ziua restabilirii de o mie de ani, atunci – “se va spune” – “Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului”, ceea ce am văzut deja începând, împlinindu-se în mod uimitor în ţinutul Araba – Isaia 51:3, dar profeţia lui Ioel 2:3, ne indică că această restabilire din ziua de o mie de ani nu va începe după “focul” anarhiei, ci tocmai contrariul: “Înaintea lui” – “ţara era ca o grădină a Edenului”.
Isaia 66:8 – vorbeşte în cuvinte sublime despre timpul când are loc aceeaşi naştere a naţiunii lui Israel zicând: “Cine a auzit vre-o dată aşa ceva? Cine a văzut vre-o dată aşa ceva? Se poate oare naşte o ţară într-o zi? Se naşte un neam dintr-o dată?”, demonstrând astfel că aceasta poate fi doar lucrarea lui Dumnezeu, şi ziua de aici nu este alta decât ziua de o mie de ani, deoarece ţara lui Israel nu s-a născut într-o zi de 24 de ore, ci treptat printr-un proces începând cu 1878 care s-a sfârşit în 1948.
Osea 2:15 – ne indică aceeaşi lucrare a acestei zile de restabilire de o mie de ani, care şi-a avut împlinirea în 1878 când a fost întemeiată prima aşezare evreiască – Peta-ticva, ceea ce în traducerea română este axria şi s de fapt înseamnă: “uşă de nădejde”.
Isaia 11:6-10, 11, 12 – arată faptul că: “În ziua aceea” – versul 10, când “lupul va locui împreună cu mielul”, “pardosul se va culca cu iedul”, “viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş” – versul 6, clar marcând ziua domniei de o mie de ani, când: “vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună” – versul 7, “Leul va mânca paie ca boul” – “În acelaşi timp” – “Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară” – versul 11, “ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său” Israel, şi nicidecum nu se poate referi acest text la Israelul spiritual deoarece spune că acest Israel despre care se vorbeşte în profeţie este: “risipit în Asiria şi în Egipt, În Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării”, fapt adeverit şi de versetul 12: “va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului”, conform profeţiei de la Zaharia 10:9, 10, unde spune că după ce: “Îi voi risipi printre popoare” – “Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului” – “şi din Asiria” – “în ţara Galaadului” – “şi în Liban”, ceea ce în mod direct arată ţinuturile pământului natural al Palestinei, profeţiile referindu-se astfel la Israelul natural din ziua aceea de o mie de ani.
Ieremia 23:5, 6, 7, 8 – clar descrie că în timpul când: “Odrasla neprihănită” – Isus, când: “El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară“ – “În vremea Lui” – “Israel va avea linişte în locuinţa Lui”, “Şi vor locui în ţara lor” – versul 8, în deplină armonie cu – Ier. 32:37, 41-44, dar Ieremia 33:15, 16, adaogă că în acest timp chiar: “Ierusalimul va locui în linişte”.
Mica 5:7 – ne aduce la cunoştinţă faptul că: “Rămăşiţa lui Iacov” Israelul natural, “va fi în mijlocul popoarelor” – “ca o rouă care vine de la Domnul” roua din dimineaţa zilei de o mie de ani, care este: “semn de binecuvântare”, “cel mai bun dar al cerului, roua” – Deut 33:13, “căci acolo dă Domnul binecuvântarea” – “viaţa, pentru vecie” – Ps. 133:3, sau “bunăvoinţa” Împăratului – Prov. 19:12, când “Voi fi ca roua pentru Israel”, face ca “el să înflorească a crinul” – Osea 14:5, căci chiar “cerurile îşi vor trimite roua” – “şi toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămăşiţei poporului acestuia” – Zaharia 8:12, 13, deoarece “roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă” – Isaia 26:19, astfel Israel are favoarea sau bunăvoinţa sau binecuvîntarea ca roua de dimineaţa zilei de o mie de ani, rouă dătătoare de viaţă naţiunii.
Isaia 27:12,13 – declară că: “copii lui Israel”, “se vor întoarce” – “din ţara Asiriei” – “şi din ţara Egiptului” – “în ziua aceea” de o mie de ani, când: “se va suna din trâmbiţa cea mare” din – Apoc. 11:15.
Osea 6:2 – pe lângă împlinirea deja arătată mai sus în privinţa Israelului spiritual antitipic, se referă şi la Israelul natural tipic, arătând că după ce: “în două zile ne va da viaţă”, prima zi începând cu timpul când Isus a venit să le dea viaţă – Ioan 5:21; 6:63; 10:10, care era a cincia zi de o mie de ani, astfel că: “a treia zi” de la acea a cincia zi este a şaptea zi de o mie de ani de domnie a lui Hristos, când: “ne va vindeca” şi “ne va vindeca rănile” întorcându-se favoarea la Israelul natural – Osea 6:1.
Isaia 30:26 – ne exprimă acelaşi gând spunând că: “lumina lunii va fi ca lumina soarelui” şi “lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare” arătând timpul domniei de o mie de ani din – Hab. 2:14, profetul ne informează că aceasta va avea loc: “în ziua când va lega Domnul vânătăile poporului Său (KJV)” – Evreii, şi “va tămădui rana loviturilor Lui” când se va întoarce cu faţa la ei şi le va reda favoarea Sa, căci în acel timp Evreii – Israelul natural a primit lovituri, nu cel spiritual.
Gen. 32:24, 26, 29 – ne informează în mod profetic că: “Iacov” – reprezentând seminţia naturală a lui Israel în mod literal, şi Noua Creaţie în simbol, când “se revarsă zorile” zilei de o mie de ani – versul 26, a fost: “binecuvântat acolo” – versul 29.
Romani 11:15 – leagă direct: “primirea lor din nou” ca prim semn al restabilirii, cu: “viaţa din morţi” care începe cu: “Întâia înviere” din Apoc. 20:6, “la înviere” – “în ziua de apoi” – Ioan 11:24.
Ps. 110:3 – ne spune că: “poporul Tău” Israel şi cei care vor deveni Israeliţi, “este plin de înflăcărare” plin de vigoare întorcându-se favoarea din nou le ei, cînd: “ca din sânul zorilor” zilei de o mie de ani, “vine roua tinereţii tale (KJV)”, de reînprospătare a speranţei naţionale.
Învierea tuturor în Ziua învirerii sau răsplătirii tuturor
Ioan 6:39 – descrie cuvintele Domnului care spune că: “tot ce Mi-a dat El”, Biserica conform – Ioan 17:12, “să-l înviez în ziua de apoi”, ultima zi de o mie de ani, aceeaşi “zi de apoi” când are loc şi învierea lumii din versul 40, deci învierea tuturor are loc în aceeaşi zi de o mie de ani, fapt dovedit şi de legătura învierii Bisericii şi a lumii din “ziua de apoi” din Ioan 6:44,54 şi Ioan 11:23, 24, unde Maria spune despre această “zi de apoi”, ca fiind perioada învierii tuturor prin cuvintele – “la înviere”, Matei 22:28; Marcu 12:23; Luca 20:33.
Ioan 5:28, 29 – prin cuvintele directe ale Domnului nostru Isus ne adevereşte în mod clar faptul că Biserica şi lumea vor învia în aceiaşi perioadă, spunând: “vine ceasul” – “când toţi cei din morminte” – “vor auzi glasul Lui” – “şi vor ieşi afară din ele”, incluzând pe: “cei ce au făcut binele” turma Mică, turma mare şi vrednicii din vechime, “vor învia pentru viaţă”, şi “cei ce au făcut răul” – restul omenirii, “vor învia pentru judecată” care se va prelungi de-a lungul întregii mii de ani.
Fapte 24:15 – la fel de clar ne spune că va fi nu două sau mai multe, ci că: “va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi”, ceea ce nu se poate altfel înţelege decât ca referindu-se la aceeaşi perioadă de timp când are loc învierea, deoarece noi ştim că nu toţi vor învia în acelaşi moment, şi această perioadă o ştim că este întreaga mie de ani de domnie a lui Hristos.
1 Cor. 15:22, 23 – ne indică clar această perioadă a Parousiei, când toţi vor învia spunând: “Şi după cum” – “toţi” – “mor în Adam, tot aşa” – “toţi” – “vor fi făcuţi vii în Hristos (KJV)”, “dar fiecare la rândul cetei lui”, “Hristos este cel dintâi rod” – Biserica, “apoi, la prezenţa Lui, cei ce sunt ai Lui (Diaglot)” – lumea, aceeaşi înviere a sfinţilor în perioada Parousiei sau a Prezenţei a doua ne este indicată în – 1 Tes. 3:13 şi 5:23 (Diaglott).
Daniel 12:2 – ne declară acelaşi principiu Scriptural referindu-se ca la o lucrare a unei perioade zicând: “Mulţi din cei din morminte” – “se vor scula”: “unii pentru viaţă veşnică”, “şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică”.
1 Petru 1:5 – de asemenea ne indică timpul învierii Bisericii din acea ultimă zi de o mie de ani ca fiind: “în vremurile de apoi”.
Ioan 12:48 – ne aduce dovada că această “zi de apoi”, este ziua de judecată de o mie de ani, când are loc judecata, spunând: “Cuvântul” – “îl va judeca (KJV)” – conform Matei 13:36 – “în ziua de apoi”, în ziua judecăţii – din Matei 10:15; 11:22,24; Luca 11:31, 32 fapt confirmat de – Rom. 2:16, şi de Isaia 30:8.
Rom. 2:5-10 – la fel atestă faptul că în “ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” – “va răsplăti fiecăruia” – “şi anume” – “va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea”- Biserica, şi “slavă, cinste şi pace va veni peste oricine face binele” – din lume.
2 Cor. 5:10 – ne informează că Biserica, trebuie:“să-şi primească răsplata” învierii, de la:“scaunul de judecată a lui Hristos” – în ziua de judecată de o mie de ani, “în care va judeca lumea” – Fapte 17:31, conform – Matei 10:15; 11:22, 24; 13:36; Luca 11.31, 32.
2 Petru 3:7-8 – declară că: “ziua de judecată”, în Matei 10:15; 11:24; 13:36 este: “ca o mie de ani”.
Începutul Secerişului
Unii au presupus că fratele Russell probabil s-a greşit în ceea ce priveşte Secerişul în Mileniu şi afirmă că Mileniul se începe nu cu şi nu în seceriş – ci după Seceriş, dar ce ne spun Scripturile?
Matei 13:24-30, 36-43 – este dovada directă a secerişului Evanghelic, care implică în mod logic că Secerătorul Şef trebuie să fie prezent la începutul secerişului, astfel văzând secerişul început în 1874 şi pe Domnul prezent a doua oară tot din aceaiaşi dată, conform dovezilor primului subtitlu că a Parousia începe împreună cu începutul Mileniului, aceasta dovedeşte că şi secerişul începe împreună cu Mileniul.
1 Cor. 3:13 – descrie lucrarea secerişului când: “lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă”, şi când: “va primi o răsplată”, sau “va fi mântuit, dar ca prin foc”, şi apostolul ne spune că această lucrare a secerişului se va face în: “ziua Domnului” de domnie de o mie de ani, adică: “ziua Domnului o va face cunoscut”.
1 Cor. 5:5 – direct ne indică acest seceriş sau timp al socotelii ca fiind timpul când: “duhul lui” – turma mare, “să fie mântuit” – “în ziua Domnului Isus” de o mie de ani, când: “să fie dat pe mâna Satanei” – “pentru nimicirea cărnii” – “prin foc” – 1 Cor. 3:13, focul strâmtorării conform – Matei 25:12.
Rut 2:7 – în mod profetic ne indică faptul că: “de azi dimineaţă” a zilei de o mie de ani, după zori, s-a făcut lucrarea de spicuire a secerişului de: “strîngere şi culegere a spicelor dintre snopi”, “rămase pe urma secerătorilor”.
Apoc. 14:7, 8 – ne arată că în timpul când: “a venit ceasul judecăţii Lui” Dumnezeu, în ziua Lui de judecată de o mie de ani, “a căzut, a căzut Babilonul cel mare”, acelaşi mesaj de la începutul secerişului din – Apoc. 18:1-4.
Apoc. 14:14, 15 – concret relatează faptul că la timpul când a venit “pe nor” – “un Fiu al Omului”, “pe cap avea o cunună de aur” a împărăţiei Milenare, care avea “în mână, o seceră ascuţită”, şi tot atunci veni şi mesajul începutului secerişului: “Pune secera Ta şi seceră: pentrucă a venit ceasul să seceri”.
Mal. 3:2 – profetic ne aduce la cunoştinţă faptul că în: “ziua venirii Lui” de o mie de ani, “va curăţi pe fii lui Levi, cum se curăţeşte aurul şi argintul” ceea ce este lucrarea secerişului în seceriş.
Ţef. 3:5 – ne spune că: “Domnul” – “în fiecare dimineaţă” a fiecărui veac de atunci înainte, adică a celei Evanghelice şi Milenare, “îşi scoate la lumină judecăţile” – într-un timp de seceriş.
Mal. 4:1,2,3 – ne indică timpul când: “va răsări Soarele neprihănirii” – “pentru voi”, în “ziua” de o mie de ani, care “va arde ca un cuptor” – Mal. 4:1, focul de la “la sfârşitul veacului” – Matei 13:40, dar: “sfârşitul veacului este secerişul” – Matei 13:39, când: “veţi călca în picioare” – versul 3 şi Apoc. 14:20.
Luca 19:15 – prin pildă ilustrează timpul când începe lucrarea secerişului ca să: “vadă cât câştigase fiecare”, ca fiind timpul când Domnul: “S-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia” – 1874, “venind în împărăţia Sa” de o mie de ani – Matei 16:28.
2 Tes. 2:1, 2 – ne descrie timpul când are loc: “strângerea noastră laolaltă cu El”, care este lucrarea secerişului – Matei 13:30, fiind la “venirea Domnului nostru” în “ziua Domnului” de o mie de ani.
Ioan 21.4 – profetic arată că: “Isus stătea pe ţărm”, înainte de tragerea la mal a versetului – 6, care este lucrarea secerişului din – Matei 13:48, 49, în “Dimineaţa” zilei de o mie de ani.
Ajutarea sfinţilor în carne sau picioarele fiind încă pe pământ
Unii spun că ziua de o mie de ani de domnie a lui Hristos nu poate începe până ce nu va fi schimbată toată Biserica, dar să vedem ce ne spun Scripturile, ne informează ele astfel sau nu?
Ps. 46:5 – clar ne arată că: “Dumnezeu o va ajută” Biserica “în revărsatul zorilor” zilei milenare, deci în zorii mileniului Biserica trebuie să fie încă în carne ca să fie ajutată, “ca să nu se clatine”.
Isaia 33:2 – ne spune acelaşi lucru că Domnul este: “ajutorul” şi ”izbăvirea” – “dimineaţa” în ziua de o mie de ani.
Isaia 52:7 – la fel de direct ne informează că atunci când: “Dumnezeul tău împărăţeşte”, “picioarele” în carne ale corpului lui Hristos de la Apoc. 1:15, “aduc veşti bune” şi “vestesc pacea” şi “Sionului” acest adevăr şi anume că: “Dumnezeul tău împărăţeşte” – împărăţia a început.
Apoc. 11:15 – întăreşte acest lucru arătând că timpul când: “Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor”, este timpul când: “îngerul al şaptelea” – al celei de a şaptea perioade a Bisericii care este Laodiceea – “va suna din trâmbiţă”, arătând astfel că Mileniul începe tocmai când începe perioada Laodiceea a Bisericii în 1874.
Apoc. 1:10 – ne arată în mod simbolic faptul că: “în ziua Domnului” de o mie de ani, ultimele membre reprezentate prin Ioan, “am auzit un glas puternic, ca glasul unei trâmbiţe” din Apoc. 11:15.
Luca 9:27 – ne indică faptul că: “unii din cei ce stau aici” din apostoli, “nu vor gusta moartea” – “să rămână” – Ioan 21:22, 23, adică clasa Ioan reprezentând ultimele membre, vor fi încă în carne, “până vor vedea împărăţia lui Dumnezeu”, ceea ce aflăm la Matei 16:28 şi Marcu 9:1.
Ps. 5:3 – ne spune că: “dimineaţa” în ziua de o mie de ani, ultimii membri nu sunt încă dincolo de văl, ci sunt aici în carne deoarece profetul spune: “Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea”, şi tot atunci “dimineaţa” Domnul aude rugăciunea lor, ca şi în Ps. 88:13.
Ps. 97:8 – ne aduce la cunoştinţă faptul că atunci când: “Domnul împărăţeşte” – versul 1, “Sionul aude lucrul acesta şi se bucură şi se veselesc fiicele lui Iuda” încă carne, deoarece ceilalţi deja participă.
Ps. 30:5 – zice că: “dimineaţa vine veselia” pentru sfinţii în carne care văd că a început o nouă zi şi veselia vine în primul rînd pentru sfinţi pentru care ste scrisă Biblia ca numai ei să înţeleagă, ci nu lumea.
Apoc. 2:26, 28 – declară despre Biserică că: “voi da luceafărul de dimineaţă” din ziua de o mie de ani, care ştim că este Domnul din Apoc. 22:16, nu e vorba despre cei dincolo deoarece ei deja îl vor avea.
Ps. 96:10 – înştiinţează pe sfinţii în carne: “spuneţi printre neamuri” că “Domnul împărăţeşte”.
Ps. 92:2 – la fel ne îndeamnă: “să vestim” – “dimineaţa” în ziua de o mie de ani, “bunătatea Ta”.
Matei 24.20 – indică faptul că sfinţii vor fugi în ziua de Sabat, a şaptea mie de ani – a lui Hristos, deoarece în versetul 22 ne spune: “din pricina celor aleşi” fiind în carne, “zilele acelea vor fi scurtate”.
Domnia în mijlocul vrăjmaşilor în ziua Lui Isus şi legarea primului şi mai marelui vrăjmaş Satan
Unii spun că nu poate exista împreună şi domnia lui Isus şi a lui Satan, dar să vedem ce ne spun Scripturile? dacă astfel de situaţie poate fi, şi cum trebuie înţelese aceste două domnii în acelaşi timp?
Ps. 110:2,5,6 – ne spune clar şi direct acest fapt când vorbeşte lui Isus: “Domnul a zis” – Iehova, “Domnului meu” – Mesia, sau Hristos, “Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii tăi supt picioarele Tale”, “Domnul” – Iehova, “va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale” Hristos – Ps.45:6, “zicând: Săpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi”, deci Domnul Isus trebuie să stăpânească sau să domnească când mai există domnia lui Satan, căci acesta este cel mai mare şi cel mai principal vrăjmaş din toţi vrăjmaşii – Matei 13:39, “Domnul” – Isus, “de la dreapta Ta” – versul 5, “zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei lui” de o mie de ani, “El face dreptate”, “El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării”- vers 6.
Ieremia 1:10 – ne indică acelaşi lucru şi anume că: “astăzi” în aceeaşi unica zi “rânduită” pentru aceasta – Fapte 17:31, “te pun peste neamuri şi peste împăraţi, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti” – El este pus când ele încă mai există aceste stăpâniri ale răului, şi este aceeaşi zi când: “să zideşti şi să sădeşti”.
1 Cor. 15:25 – întăreşte aceasta continuând gândul psalmistului: “Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale” dintre care primul şi principalul vrăjmaş este Satan – Matei 13:39, Gen. 3:15, deci aceasta dovedeşte că El începe să împărăţească nu când Satan deja este supus sau legat, ci El împărăţeşte “până va pune pe toţi vrăjmaşii (Satan fiind primul) supt picioarele Sale”, El împărăţeşte ca să-l supună sau ca să-l lege pe Satan la început ca primul şi principalul vrăjmaş – Apoc. 20:2, apoi de-a lungul întregei mii de ani va supune şi pe toţi ceilalţi vrăjmaşi supt picioarele Sale, “până va pune pe toţi vrăjmaşii”, dintre care ultimul va fi moartea – 1 Cor. 15:26, această putere de supunere a împărăţiei de o mie de ani, Isus o începe a folosi la învierea Bisericii – Filipeni 3:21.
2 Tes. 2:8, 9 – ne arată acelaşi lucru şi anume că pe: “Acel Nelegiuit”, “Domnul Isus”, “îl va prăpădi ”- “cu arătarea prezenţei Sale (Diaglott)”, deci prin prezenţa Sa sau cu prezenţa Sa care este în mia de ani Domnul Isus îl va lega pe Satan, când: “am văzut pogorându-se din cer un înger” – Apoc. 20:2, deci Scriptura ne arată că în acelaşi timp va fi: influienţa lui Satan, deşi în scădere şi a lui Hristos legându-l, fapt dovedit de – Isaia 11:4, unde spune că la timpul când: “va judeca pe cei săraci cu dreptate” de-a lungul Miei de ani, şi “va hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării” în Mileniu, atunci: “va lovi pământul” ordinea prezentă, “cu toiagul cuvântului Lui”, “şi cu suflarea buzelor Sale va omorâ pe cel rău”, este aceeaşi zi de o mie de ani când zice mai departe: “atunci lupul va locui împreună cu mielul …” – versetul 6, şi Osea 6:3,4,5 – “îi voi ucide prin cuvintele Mele, şi judecăţile Mele vor străluci ca lumina”.
Matei 12:25, 26, 29 – ne ajută să înţelegem acest proces din timpul mileniului prin care Isus domnind îl leagă declarând: “orice împărăţie desbinată împotriva ei însăşi”, nu spune că mai există deşi se stinge sau cade, ci: “este pustiită”, “orice casă” – “dezbinată împotriva ei însăşi”, nu spune că va mai rămâne măcar o clipă ci: “nu poate dăinui”, “cum poate dăinui împărăţia lui Satan?”, Marcu 3:24-27 adaogă: “tot astfel dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este desbinat, şi nu mai poate dăinui” – “ci s-a isprăvit cu el”, dar Luca 11:17, 18, 21, 22 în deplin completează gândul spunând: “orice împărăţie desbinată împotriva ei însăşi” – “este pustiită”, “o casă desbinată împotriva ei” – “se prăbuşeşte” şi încă: “dar vine peste el unul mai tare decât el” – Apoc. 20.2, “şi-l biruieşte” – Isus trebuie să-l biruiască, El cu puterea împărăţiei trebuie să se lupte cu Satan care are puterea şi “armele Lui” în acelaşi timp, “îi ia cu sila toate armele” – “şi împarte prăzile luate de la el”, prada de la – Ps. 78:61, adică: “slava” lui Dumnezeu, cunoştinţa exactă şi corectă a caracterului Său glorios, adică: “Cuvântul Tău” – Ps. 119:162, “pradă” care “se împarte”, în timpul secerişului – Isaia 9:1-3, “cu cei puternici” Biserica – Isa.53:12.
Apoc. 11:15 – direct ne arată faptul că în acelaşi timp când: “îngerul al şaptelea sună din trâmbiţa lui”, când: “împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”, şi de când: “El va împărăţi în vecii vecilor”, este acelaşi timp când: “ai început să împărăţeşti” – versul 17, şi ca rezultat: “neamurile se mâniaseră” – versul 18.
Dan. 2:44 – la fel de concis ne spune că: “în vreme acestor împăraţi” în timpul când ei sunt, când ei au putere, când ei împărăţesc, “Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie” în aceeaşi vreme, dar mai departe: “Ea” – împărăţia care se ridică, “va sfărâma şi va nimici acele împărăţii” în timpul cărora ea s-a ridicat, deci vedem că în acelaşi timp când împărăţesc aceste împărăţii, în acelaşi timp Dumnezeu ridică Împărăţia Sa, şi când Ea este ridicată, Ea le sfarămă pe acelea care la acel moment încă mai sunt, căci dacă atunci când Ea – împărăţia este ridicată dacă ele n-ar fi sau n-ar împărăţi, atunci ce ar mai sfărâma Ea? versetul 28 zice că această lucrare a împărăţiei, de sfărâmare se face în “vremurile de pe urmă”.
Judecata Babilonului şi dărâmarea finală a zidului Cetăţii Babilonului
împreună cu judecata sistemelor Bisericii, Neamurilor, îngerilor – în ziua de judecată
Iosua 6:15,20 – direct ne indică faptul că: “în ziua a şaptea” – de o mie de ani, mia de ani de domnie a lui Hristos, “în zorii zilei” – “au sunat din trâmbiţe” – ale jubileului de la Levitic 25:9, 10, “zidul” erorii – “s-a prăbuşit” – versul 20.
Ţef. 3:1, 5 – vorbind despre: “cetatea îndărătnică şi spurcată”, zice că: “în fiecare dimineaţă” a ambelor veacuri viitoare pentru acel timp: Evanghelică şi Milenară – “El îşi scoate la lumină judecăţile” – atunci pentru cetatea tipică, acum pentru cetatea antitipică.
Jud. 9:33 – ne dă o asemenea relatare a luării cetăţii: “Dimineaţa, la răsăritul soarelui” – Milenar.
Iuda 6 – ne spune că: “îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia”, “El a păstrat” de la potop, “puşi în lanţuri”, “pentru judecata zilei celei mari” – ziua cea mare este ziua de judecată de o mie de ani, conform Matei 10:15; 11:22,24; 13:36; Luca 11:31, 32, deoarece ei sunt păstraţi pentru judecată, înseamnă că când vine judecata zilei celei mari, ei trebuie eliberaţi din laţuri, căci pentru această judecată ei au fost “păstraţi în laţuri” – 2 Petru 2:4, fiindcă pentru ca să fie o judecată dreaptă din partea lui Dumnezeu.El tebuie să dea ocazia fiecărei creaturi să-şi manifeste liber starea inimii, şi această libertate a lor se manifestă deja prin faptul că: “Satana scoate afară pe Satana” – Matei 12:26; sau “Satan se răscoală împotriva lui însuşi” – Marcu 3:26, adică: “casa (lui Satan – îngerii) fiind desbinată împotriva ei înşişi” – Satana fiind “domnul dracilor” – Luca 11:15, astfel ei au libertatea de a scăpa de lanţurile întunericului răsculându-se.
Rom. 2:5-10 – descrie că în “ziua mâniei şi arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”, pe lângă faptul că cei credincioşi Mireasa, vor primi nemurirea, mai arată şi “mânie şi urgie” peste Babilon.
1 Petru 4:17 – întăreşte acest fapt zicând că: “judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu”.
Ieremia 1:10 – arată că acestea trebuie să se întâmple în aceeaşi zi când are loc:“zidirea şi sădirea”.
Iov 38:12-14 – ne indică că: “dimineaţa” – “în zori”, se va face această lucrare de “scuturare”, a “capetelor pământului”, când “toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată”, acest pământ anume a fost păstrat pentru această zi de judecată de o mie de ani – 2 Petru 3:7, când el va arde – versul 10, dar în acelaşi timp când vor veni “ceruri noi şi pământ nou” – versul 13, această lucrare de schimbare fiind descrisă în mod profetic în – Ps. 102:25, 26.
Exod 19:16 – descrie simbolic aceste evenimente având loc: “a treia zi” de o mie de ani din ziua când a fost “sfinţit poporul şi ei şi-au spălat hainele” – versul 14, conform – Ioan 15:3, chiar – “dimineaţa”.
Mal. 3:2, 3 – arată în “ziua venirii Lui” – va efectua judecata – “va topi şi va curăţi” – în “ziua cea mare a mâniei Mielului” – Apoc. 6:17, “pe fii lui Levi” – cei ce se pretind creştini – casa credinţei.
2 Petru 3:7, 10 – în mod aparte spune despre judecata “pământului şi cerului vechi” – adică a ordinii sociale, care reprezintă – Neamurile, şi eclesiastice – Babilonul, în ziua de judecată, care din versetul 8, este relatată ca fiind “ca de o mie de ani”.
Apoc. 16:14, 16 – ne aduce la cunoştinţă despre: “războiul” de la începutul “zilei celei mari” de o mie de ani” – “a Dumnezeului Celui Atotputernic”, în care pedepseşte fiara – Apoc. 17:13, 14, îmreună cu “împăraţii pământului” a Neamurilor şi “prorocul minciunos” Bisericile protestante – Apoc. 19:19, 20.
Principiul de Între-pătrundere a perioadelor în planul lui Dumnezeu
Ezechiel 1:16; 10:2, 10; veacul Milenar se află între sau este între-pătrunderea între perioada numită. “Ziua a Şaptea” de 7000 de ani şi perioada numită: “Dispensaţia a treia”.
Se începe a 7-a mie de ani a istoriei omenirii conform Cronologiei Biblice
În final las pe cititorul veghetor şi treaz cu cugetări sincere şi serioase asupra cuvintelor inspirate:
“Proorocia, dimpotrivă este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi” – 1 Cor.14:22.
“Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă (credincioasă şi înţeleaptă), decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca (fără hrana dată de acesta – socotind-o ca veche)” – Proverbe 12:9.
“Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte” – Prov. 19:27.
