„CERE CE VREI SĂ-ŢI DAU”

01809″> 1 Împăraţi 3:4-15

Ce sunt visele? — Când ar trebui urmate — Visul lui Solomon — Starea inimii lui reflectată — Înţelegerea responsabilităţilor lui — Umilinţa lui — Cererea sau alegerea lui — Aprobarea lui Dumnezeu şi rezultatele fericite.

„Începutul înţelepciunii este frica de DOMNUL.” 01810″> Proverbe 9:10

R 5714 W. T. 15 iunie 1915 (pag. 187-188)

Nimic nu avem care să ne indice faptul că Solomon a devenit vreodată foarte îngâmfat, mândru, cu toate că el desigur ar fi fost un om minunat dacă acea mare înţelepciune, onoare şi bogăţie nu i-ar fi afectat într-o oarecare măsură simplitatea de copil pe care a exprimat-o înaintea Domnului în visul consemnat în lecţia de astăzi, care ne oferă o minunată înţelegere a adevăratului caracter al lui Solomon. Fiindcă veni vorba, aceasta este valoroasă pentru fiecare bărbat, pentru fiecare femeie, în special la începutul vieţii sau în legătură cu începerea unui proiect, şi în măsura în care proiectul este unul serios sau dificil, sau unul direct legat de Dumnezeu şi de Cuvântul Său.

((535))

Solomon şi-a început domnia printr-un ospăţ pentru unii dintre prietenii şi oamenii importanţi din împărăţia lui. Locul ales a fost Gabaon. Relatarea ne spune că a adus o mie de arderi-de-tot Domnului. Aceasta nu înseamnă că o mie de animale au fost arse întregi, ci mai degrabă că anumite părţi din ele, îndeosebi grăsimea, au fost arse ca o jertfă Domnului, în timp ce părţile pentru mâncare au devenit o bază pentru ospăţ. Atunci se mânca mai puţină carne decât acum, cu excepţia acestor ocazii de sărbătoare. Putem vedea înţelepciunea unei astfel de recunoaşteri generale a lui Dumnezeu şi a instalării de către El a unui nou împărat; iar ospăţul pentru popor semnifică în mod figurat bunăvoinţa împăratului şi dorinţa lui de a face din domnia lui o domnie de prosperitate, de binecuvântare, de bucurie şi ajutor pentru toţi. Aranjamentul divin al acestei chestiuni a fost recunoscut de israeliţi, care au înţeles că toate lucrurile trebuiau făcute căutând aprobarea lui Dumnezeu.

SUNT VISELE SEMNIFICATIVE?

În timpul acestui ospăţ, care a durat probabil câteva zile, Solomon a avut minunatul vis povestit aici. Că a fost supranatural, nu poate fi nici o îndoială. Dumnezeu S-a descoperit în mod asemănător şi altora în timpuri străvechi, şi în special poporului Său Israel care intrase în relaţie de legământ cu El la Muntele Sinai, prin Moise. Dar Dumnezeu n-a fost în legătură similară cu alte popoare, care erau, după cum citim, străini, înstrăinaţi, proscrişi — nu erau în legătură de legământ cu El.

Cu toate că Biserica creştină este în mod deosebit în legătură cu Dumnezeu şi într-o legătură mult mai strânsă decât erau evreii sub Lege, totuşi nu trebuie să presupunem că toate visele pe care le-ar putea avea creştinii consacraţi trebuie să fie privite ca inspirate. Foarte evident, majoritatea viselor noastre sunt doar călătorii ale minţii din cauză că nu suntem profund adormiţi. Faptul că Dumnezeu comunică mai puţin cu Israelul spiritual prin vise nu înseamnă un interes mai mic faţă de afacerile lor, ci mai degrabă că El a făcut alte pregătiri pentru ei, pentru conducerea lor — prin Biblie. Pe lângă aceasta, aflăm că El doreşte ca noi să umblăm prin credinţă şi nu prin vedere; şi a ne conduce continuu prin vise ar împiedica această umblare prin credinţă.

Sf. Pavel ne dă cheia acestei chestiuni, spunând că Cuvântul lui Dumnezeu este suficient „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Tim. 3:16, 17). Dar nimic nu există care să-L împiedice pe Dumnezeu să folosească un vis ca mijloc de a instrui pe copiii Săi spirituali dacă acesta ar părea cândva cursul potrivit. Mulţi din poporul Domnului au avut mai multă sau mai puţină experienţă cu astfel de vise folositoare, care păreau să le dea instrucţiunile sau sugestiile de care aveau nevoie. Totuşi, există numai o cale sigură de primire a viselor; adică, a le interpreta numai în deplin acord cu Scripturile. Apostolul sugerează că dacă un înger ne-ar vesti o altă evanghelie decât aceasta, ea ar trebui respinsă; şi în mod asemănător, dacă un vis ar sugera orice altă evanghelie, ar trebui respins. Cuvântul divin trebuie să fie marele talisman, test, standard pentru creştin în toate lucrurile.

ALEGEREA ÎNŢELEAPTĂ A LUI SOLOMON

În visul lui Solomon i-a apărut Domnul spunându-i: „Cere ce vrei să-ţi dau”. La fel întreabă Dumnezeu pe toţi cei care devin copii ai Lui. El doreşte să le facă bine, dar vrea ca ei să-şi dea seama de nevoile lor şi să facă cereri în conformitate cu acestea. Apostolul sugerează ceva în această direcţie, spunând: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă”.

Răspunsul lui Solomon din visul lui ne arată o frumoasă simplitate a caracterului pentru un prinţ tânăr tocmai venit la tron. El povesteşte despre îndurarea lui Dumnezeu faţă de tatăl său David şi declară că aceasta era în măsura în care Împăratul David umbla credincios cu Dumnezeu în dreptatea inimii. El a exprimat apreciere pentru faptul că Dumnezeu l-a adus chiar pe el la tron datorită aprecierii divine pentru tatăl său David. Apoi i-a spus lui Dumnezeu despre propria lui micime, slăbiciune şi insuficienţă pentru înalta poziţie. În mod emoţionant el a declarat: „Eu nu sunt decât un tânăr”. Aceasta ne aminteşte de cuvintele apostolului: „Când sunt slab, atunci sunt tare”. Aceasta era de fapt tăria caracterului lui Solomon; adică, faptul că era smerit, avea spiritul de învăţăcel, ca şi un copil — nu lăudăros sau încrezător în sine, nu orb la privilegiile şi obligaţiile sale.

Datorită responsabilităţilor împărăţiei, faţă de care se simţea atât de incompetent, Solomon s-a rugat: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău (să le împartă dreptate), să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, aşa de mare la număr!” Este de mirare că citim mai departe că în vis Domnul a arătat că-I făcea plăcere o astfel de cerere: „Şi Dumnezeu i-a zis: Fiindcă lucrul acesta l-ai cerut, fiindcă nu ai cerut pentru tine nici viaţă lungă, n-ai cerut nici bogăţii pentru tine, n-ai cerut nici viaţa vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut pentru tine pricepere ca să faci dreptate, iată, am făcut după cuvântul tău. Iată, ţi-am dat o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va ridica nimeni ca tine. Mai mult, ţi-am dat şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine”.

((536))

„Am îngenunchiat la tronul Tău de-ndurare
Şi pace-am cerut cu genunchi rugători;
Şi pacea mi-a fost dată; dar nu numai pace,
Ci şi iubire, şi bucurie, şi exaltare.”