DEZLEGAREA CELOR „PATRU VÂNTURI”

„Căci acesta va fi un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele.”

— 02765″> Daniel 12:1

R 5469 W. T. 1 iunie 1914 (pag. 165-166)

Există ceva deosebit de convingător în legătură cu această afirmaţie. Am cunoscut pe unii care au pus accent pe cuvântul „cum” în acest verset al profeţiei lui Daniel şi au sugerat că aceasta ar putea însemna, nu că necazul va fi mai mare, ci că va avea un caracter diferit de oricare alt necaz dinainte. Noi nu împărtăşim această vedere. Gândul nostru este că acesta va fi cel mai intens, precum şi cel mai larg răspândit necaz, cel mai general necaz cunoscut vreodată. Vedem multe lucruri care întăresc această gândire. Putem să observăm cu uşurinţă că în ((944)) acest timp anarhia va afecta mai mult omenirea decât în timpurile anterioare ale istoriei lumii.

În trecut oraşele erau susţinute de elementul larg răspândit al fermelor; şi fiecare fermier era obişnuit să-şi păstreze stocul său la îndemână şi să-l vândă direct la consumator. Astăzi oraşele sunt mari, mult mai îngrămădite decât altădată. Hrana este transportată spre aceste oraşe în cantităţi mari. În plus, oamenii au devenit extravaganţi; probabil că acum noi ca naţiune mâncăm mult mai mult şi suntem mai mofturoşi decât oricând înainte. Ne-am simţi muritori de foame dacă am mânca ceea ce mâncau oamenii în timpurile trecute.

Domnul nostru a hrănit cinci mii de oameni cu pâine şi peştişori. Acum poporul nu ar fi mulţumit, cum a fost atunci, să stea jos pe iarbă cu o bucată de pâine într-o mână şi o bucată de peşte în cealaltă. Acum ar dori cinci feluri de mâncare, cel puţin — şi cuţite şi furculiţe etc. Ar considera că ar muri de foame dacă ar avea numai o bucată de peşte şi o bucată de pâine uscată. Iar acum, în loc să adune fărâmiturile, le-ar arunca.

Semnele necazului care vine

Ne amintim greva de anul trecut din unele din cele mai mari oraşe ale Angliei. În Liverpool, numai sub paza trupelor guvernamentale a putut fi distribuită mâncarea. Astfel vedem că oraşe întregi ar putea intra imediat în dezordine şi toată lumea s-ar duce flămândă la culcare; şi ar flămânzi repede, dacă n-ar fi aprovizionaţi.

Avem motive să credem că acest necaz în unele aspecte va fi însoţit de o cruzime nemaiîntâlnită vreodată în trecut. Într-adevăr, au existat atrocităţi comise în fiecare veac al istoriei lumii. Şi este adevărat că noi avem acum o spoială de suprafaţă care foloseşte numele de creştinism; dar aceasta nu are nimic de-a face cu creştinismul. Vedem tot mai clar cât de uşor se poate îndepărta această spoială şi să se ajungă la natura crudă dedesubt. În această situaţie, vedem cum ajutorul din partea unei părţi a lumii spre o altă parte a ei ar înceta. Vedem de asemenea cum spiritele rele vor fi tulburate. Avem toate motivele să credem că literalmente vor fi adevărate cuvintele Domnului nostru — că severitatea necazului care vine va fi cum nu s-a mai cunoscut vreodată.

Pe de altă parte, înţelegem că necazul de la sfârşitul Dispensaţiei iudaice a fost un tip, sau o preumbrire, o paralelă la marele necaz care vine la sfârşitul acestei Dispensaţii. Strâmtorarea care a venit atunci peste naţiunea iudee a fost socotită ca fiind cea mai severă din istoria lumii. Necazul de la sfârşitul acestui Veac va fi pe o scară mult mai mare — mondială.

Împărăţia lui Cristos — singura speranţă

În ceea ce priveşte mişcarea socialistă, gândul nostru este că socialiştii vor da greş total în încercarea lor de a-şi pune în practică ideile. Unele dintre idei sunt bune; unele sunt mediocre; şi unele dintre ele sunt rele. Dar ei niciodată nu pot să-şi pună în aplicare cele mai bune idei ale lor, pentru că cei care controlează capitalul şi conduc afacerile lumii nu le vor da niciodată ocazia. Dacă va fi elementul socialist, anarhist sau capitalist cel care va provoca anarhia, va depinde de obstacolul care va fi cel mai greu de urnit.

Toate partidele sunt foarte serioase, foarte viguroase, foarte încăpăţânate. Capitaliştii se tem că în cazul în care socialismul vine la putere, întreaga ţară şi toate celelalte ţări se vor duce de râpă. Deci ei vor fi gata să-l împingă în groapă mai degrabă decât să-l încerce. Să nu ne aşteptăm deci, ca socialiştii să aibă suficientă putere să preia frâiele guvernării. Noi credem că încercarea va degenera în anarhie, până în momentul în care Puterea divină va stabili Împărăţia pe care a promis-o.

Spunând toate acestea, noi nu acuzăm nici un partid în mod special. Credem că sub presiunea prăbuşirii fiecare parte va fi dispusă să vadă sângele curgând pe străzi decât să vadă cealaltă parte învingătoare — ei vor fi gata să facă orice pentru a-şi susţine scopul şi ideile. Fiecare partid este sigur că ştie ce face. Nu există nici o rezolvare posibilă. Toate partidele sunt încredinţate că au dreptate şi că vor avea succes. Când se va ajunge în starea de criză, care se pare că se apropie, va veni marea vijelie, care va mătura înaintea ei întreaga civilizaţie. Mulţumim lui Dumnezeu că Împărăţia dragului Fiu al lui Dumnezeu o va opri în momentul când oamenii vor fi învăţat că sunt neputincioşi!

Patru vânturi mari

În Apocalipsa 7:1, sf. Ioan vorbeşte despre această vijelie: „După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac”. Vânturile Pământului la care se referă aici sunt, fără îndoială, simbolice. Gândul este că vânturile din cele patru părţi — nord, est, sud şi vest — sunt reţinute şi în momentul când stavila va fi dată la o parte ele vor sufla împreună, iar rezultatul va fi un vârtej. Anumite Scripturi vorbesc despre un vârtej care se va ridica de la marginile Pământului. Vezi Ieremia 23:19; 25:32, 33; 30:23, 24. Noi nu înţelegem că acesta va fi un vârtej fizic, ci această expresie simbolică este folosită pentru a conduce la gândul unui conflict cumplit al puterilor aerului.

Aceste „puteri ale aerului” sau „vânturi” nu sunt puteri ale aerului natural, ci sunt puteri la care se referă sf. Pavel când vorbeşte despre Satan ca „domnul puterii văzduhului” (Efes. 2:2). Acele spirite care au fost sub controlul lui Satan — îngerii căzuţi — trebuie să fie păstrate în lanţurile întunericului pentru ((945)) Judecata acelei Zile mari (2 Petru 2:4). Dezlegarea acestor vânturi sau puteri ale aerului, s-ar părea să arate că Dumnezeu Şia slăbit mâna care le ţinea; că El va avea de-a face cu permisiunea teribilului necaz care va veni peste lume ca un mare cataclism, având drept rezultat răsturnarea totală a ordinii sociale în anarhie.

Constatăm că în ciuda multor avantaje ale zilelor noastre şi a binecuvântărilor revărsate peste lume, oamenii sunt nemulţumiţi şi nerecunoscători. Nemulţumirea creşte; şi rezultatul va fi un mare conflict şi căderea totală a instituţiilor prezente. Se pare că textul nostru vrea să spună că această influenţă din afară va exercita un efect dăunător asupra oamenilor, când în final i se va acorda libertate. Aceste spirite căzute au fost reţinute timp de multe secole, dar ele şi-au exercitat influenţa în măsura în care li s-a permis. Dacă ele ar fi avut putere nelimitată ar fi distrus lumea cu mult timp în urmă; dar ele au fost ţinute în lanţurile întunericului.

Îngerii căzuţi vor fi eliberaţi în curând

Se pare că Dumnezeu va înceta în curând săi mai ţină legaţi pe îngerii căzuţi, şi atunci ei îşi vor manifesta furia asupra omenirii, astfel încât tot Pământul va fi plin de violenţă, la fel ca în zilele lui Noe. „Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului.” Luca 17:26

Este adevărat că Mântuitorul a dat ideea că la a doua Sa Venire El va fi prezent, necunoscut de lume, realizând o lucrare de adunare a Bisericii — strângerea „pietrelor Sale preţioase” — şi că lumea nu va cunoaşte prezenţa Sa până când Timpul Strâmtorării va veni peste ea. El a spus că ei vor mânca şi vor bea, vor cumpăra şi vor vinde, vor planta şi vor zidi (Luca 17:27-30). Şi aceasta este adevărat. Oamenii semnează contracte importante etc., total inconştienţi de cât de aproape este noul aranjament, Împărăţia care vine. Dar noi credem că viitorul foarte apropiat va fi un timp de mare nelegiuire şi patimi aprinse.

Am citit despre timpul când Dumnezeu a văzut gândurile oamenilor, că inima omului era rea şi tot mai rea — o stare foarte disperată. Gândirea noastră este că dezlegarea acestor „patru vânturi” este încă în viitor. Puterea manifestată de demoni când vor fi eliberaţi, credem noi, va fi îndreptată să vatăme omenirea. Este posibil ca mulţi dintre cititorii noştri să aibă parte de aceasta. Avem toate motivele să presupunem că, dacă aceşti îngeri căzuţi vor fi eliberaţi, îşi vor vărsa prima dată mânia asupra poporului Domnului. Nu trebuie totuşi să ne temem de aceasta, ci să primim orice Domnul permite să vină, ştiind că totul va lucra spre binele nostru. „Ajunge zilei răutatea ei,” greutatea ei. Să lăsăm deci întreaga chestiune în mâinile Domnului şi să ne încredem în El.