Pentru a ne îndemna unii pe alţii la o mai atentă analiză a stării noastre în privinţa râvnei pe care Domnul o aşteaptă de la noi, vom împărtăşi cu voi de data aceasta gândul pe care l-a avut un frate şi pe care l-a exprimat sub forma unei scurte poezii:

Unii membri, adunarea puternică o mențin,
Pe când alții merg formal și doar aparțin.
Unii se implică și servesc cu zel mare,
Alţii merg impreună cu ei doar ca la o plimblare.

Unii voluntar își fac partea lor frumoasă,
Alţii se dau înapoi și nu le pasă.
Unii nu lipsesc de la adunarea de seară niciodată,
Pe când alții nici măcar nu se arată.

Unii își fac întotdeauna datoria înainte,
Alţii rămân în urmă și nu iau deloc aminte.
Unii se străduie, unii zidesc, unii dau,
Alții nu dau nimic, ci numai iau.

Unii se rețin, unii stau și privesc,
Unora nu le pasă dacă cei din adunare cresc.
Unii trag, unii împing,
Unii activează, alții nu;
Gândeşte-te care din aceștia ești tu?