Fr. Roman Rorata, Polonia

 

  1. Iubiţilor în Mîntuitorul nostru! Dumnezeu în providenţa Sa ne permite să trăim în aceste timpuri în care are loc împlinirea profeţiei apocaliptice. Închinarea la “fiara” apocaliptică se petrece sub ochii noştri.
  2. Vedeţi cum se umilesc naţiunile în faţa ei? Poate că nu remarcaţi sau nu vă daţi seama că aceste evenimente sînt un semn al sfîrşitului timpurilor?
  3. În Apoc. 13:11-15 citim: “Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
  4. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi. . . Săvîrşea semne mari. . . în faţa oamenilor.
  5. Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană a fiarei. I s-a dat putere să dea suflare, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”.
  6. Versetele precedente conţin cîteva componente sau elemente pentru studiul nostru. Trăim în timpul cînd puterea acestor două fiare lucrînd împreună influenţează mult naţiunile astăzi.
  7. Ele nu numai că inspiră pe oameni, dar într-un sens influenţează unele guverne. Problemele economice şi politice depind în mare măsură de puterile clericale.
  8. În ţara noastră, Polonia, acest lucru este foarte clar. Nu se poate nega că clerul catolic încearcă prin toate măsurile posibile legale şi ilegale să aibă controlul tuturor domeniilor sociale.
  9. Mulţi cetăţeni au remarcat acţiunile clerului şi au comentat amestecul evident al clerului declărînd că aceasta nu este în armonie cu Evanghelia. Aceasta se referă cel mai mult la amestecul în domeniul guvernamental.
  10. Se scrie mult despre aceasta. “Polonezilor nu le place nici o presiune în ce priveşte libertatea lor şi se vor îndepărta de biserică dacă aceasta încearcă să exercite prea multă putere”.
  11. Clerul încearcă din răsuteri să-şi ascundă străduinţele de a obţine putere. Răspunzînd acuzaţiilor, conducătorii religioşi încearcă să explice poporului că biserica în Polonia nu vrea să se amestece în politică, acest amestec vine numai din dorinţa bisericii de a servi naţiunea cu care ea este atît de strîns unită.
  12. Ei pretind că ajută doar la plănuirea unei case poloneze şi că, în privinţa activităţii politice, biserica stă la o parte.
  13. O revistă săptămînală populară concluziona: “Nerăbdarea bisericii de a-şi folosi anvoanele în scop de propagandă politică nu arată un efort de a sta la o parte de politică”.
  14. În mod sigur servirea societăţii de către biserică nu necesită acest fel de amestec. Are nevoie societatea poloneză de conducere spirituală în materie de politică?
  15. Pe 27 august a avut loc o şedinţă plenară episcopală, la care episcopii au insistat că toţi credincioşii să participe la alegerea parlamentară.
  16. S-a spus: “Alegerea reprezentanţilor de către oameni corecţi şi bine informaţi, care recunosc sistemul de valori evanghelic şi tradiţia creştină poloneză, dă credincioşilor ocazia adecvată de a influenţa chipul ţării”.
  17. Episcopatul a declarat: “Trebuie să examinăm candidaţii şi să-i votăm pe aceia care corespund criteriilor cerute”.
  18. Îngrijoraţi de credinţa patriei, părinţii spirituali s-au rugat pentru o campanie electorală paşnică.
  19. Citim în declaraţie: “Construirea unui stat suveran fără Dumnezeu nu va rezista încercării timpului”. Aceasta este exact distanţa între religie şi politică.
  20. În viaţa zilnică dăm peste fapte similare care au legături importante cu trăsăturile biblice ale ultimelor zile. Daţi-mi voie, dragi fraţi, să vă sugerez cîteva gînduri cu privire la simbolurile despre care am vorbit mai sus, care par să explice corect vederea Sfintelor Scripturi..
  21. “Apoi am văzut o altă fiară – versiunea milenială catolică a Bibliei spune: “Am văzut o fiară diferită”.
  22. Urmărind istoria creştinătăţii, pare logic să acceptăm gîndul că Biserica de Răsărit cu ritul ei bizantin a devenit această a doua fiară. Ca rezultat al lărgirii diferenţelor ideologice în impul Evului Mediu între Răsăritul Grec şi Apusul Latin şi de asemenea ca rezultat al bătăliei între Roma şi Constantinopol pentru proeminenţă în creştinătate, dezbinarea în biserică a survenit în 1054 e. n.
  23. Această fiară era diferită de prima. Dacă prima este prezentată ca o creatură grozavă, care se luptă cu sfinţii, vorbind blasfenii împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credincioşilor, atunci cea de a doua avea ” două coarne ca ale unui miel”
  24. Noi filosofii de viaţă sînt oferite de către cele două coarne reprezentînd superioritatea spirituală a autorităţilor religioase – Ortodoxia şi Protestantismul – doi patriarhi – ţarul Rusiei ca şi cap al bisericii ortodoxe ruse şi regel Angliei ca şi cap al bisericii anglicane.
  25. Coarnele “ca ale unui miel” indică tinereţe, inocenţă şi blîndeţe. Ea a ieşit “din pămînt” şi s-a ridicat dintr-o societate paşnică într-o regiune slab populată mai curînd decît “din mare” care reprezintă naţiunile turbulente.
  26. De la început s-a caracterizat prin toleranţă şi umanitarism şi a respectat poporul şi demnitatea lui. Caracterul ei a fost mai curînd paşnic decît răpitor.
  27. Caracteristica comună celor 2 fiare era că ambele au fost autorizate de balaur. Dar se deosebeau în aceea că balaurul a dat putere primei fiare, care reprezenta guvernele civile, în timp ce a doua fiară vorbea ca un balaur.
  28. Coarnele mielului şi vocea balaurului

Aceastea ne indică o diferenţă vie între starea reală şi declaraţiile ei. Istoria a dovedit că toate bisericile devenind populare au început să strice principiile de pace şi toleranţă pe care înainte le învăţau.

  1. Un exemplu pentru aceasta este Biserica anglicană care în sec. 16 şi 17 s-a caracterizat prin persecutarea inumană a creştinilor adevăraţi. Nici celelalte biserici protestante n-au procedat altfel.
  2. Este cunoscut că Michael Servetus, o victimă a intoleranţei religioase a murit ars pe rug în 1553 la ordinul lui John Calvin.
  3. Astfel a fost istoria, dar pe noi ne interesează evenimentele actuale, care fără îndoială sînt exprimate în viziunea apocaliptică.
  4. După cum vedem aceasta a doua fiară trebuia să facă fapte mari: “Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei”. Această citaţie este demnă de remarcat pentru că arată că activitatea celei de a doua fiare trebuia să aibă loc în timp ce prima fiară exista.
  5. Prima fiară, după cum ştim este sistemul papal. Eforturile şi străduinţele de unire nu vin de la prima fiară, ci de la a doua, adică de la bisericile protestante şi acum de la biserica greco-catolică.
  6. Acum, ca niciodată înainte această problemă devine clară. Bisericile protestante admiră organizaţia papală şi caută legături mai stînse.
  7. Ca rezultat al restaurării libertăţii religioase de către Gorbaciov, liderii religioşi ortodocşi încep să vorbească asemenea unui “balaur”, reprezentînd puterile civile şi vorbesc de pe o poziţie de putere. Toţi se străduiesc după unitate sub steagul mişcării ecumenice.
  8. În acest scop bisericile îmblînzesc puterile civile şi în cooperare organizează vizite papale în timpul cărora “făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi”.
  9. Închinarea înseamnă adorare, a adora, a măguli, a aproba, a sprijini material şi mintal sau a participa activ la serviciile de cult.
  10. Actualul papă este foarte activ, Niciunul din predecesori n-au demonstrat acest grad de activitate. Nu cu atît de mult timp în urmă, predecesorii lui se numeau “prizonieri ai Vaticanului”. Acesta este în permanenţă în peregrinaj.
  11. “Papamobilul” lui călătoreşte pe străzile oraşelor, prin colonii, stadioane, aeropoarte. Este prezent pretutindeni. A vizitat multe ţări din diferite continente şi îşi anunţă încă noi călătorii. Deja face planul unei vizite în Rusia în 1992.
  12. Înţelegem că ecumenismul are nevoie de o astfel de persoană. Influenţa lui după căderea comunismului şi în acelaşi timp, după renaşterea democraţiei nu este ascunsă. În plus, totul a început în ţara natală a papei.
  13. În ziarul din Roma “Tempo” citim: “Karol Woityla se identifică cu universalitatea bisericii, care n-are nici o graniţă geografică şi nu cunoaşte nici o barieră politică.
  14. Dar în acelaşi timp, papa polonez este convins că ţara sa va juca un rol special pe scena europeană şi pînă acum istoria este de acord cu el”.
  15. Papa a dat o mărturie pentru aceasta la întîlnirea lui cu tinerii care au venit la Jasna Gora în Czestochowa (Polonia) unde a spus: “În sfîrşit astăzi a sosit ceasul vostru şi a solicita participanţii lor la întîlnire să fie “vestitori ai speranţei”.
  16. “După o lungă perioadă în care graniţele au fost închise, biserica în Europa poate în sfîrşit respira liber cu ambii plămîni, Răsăritul şi Apusul”, a spus papa.
  17. Această remarcă îşi are semnificaţia ei deoarece astfel de circumstanţe confortabile fiind create, biserica astăzi n-are obstacole în calea realizării obiectivelor ei.
  18. Cît priveşte Polonia, el a numit-o “copacul european”, care rezistă şi creşte. Papa a spus: “Nu este destul doar să ne amintim adevărul istoric al începuturilor Europei.
  19. Vorbind despre rădăcini – rădăcinile fac să crească şi să trăiască un copac. Avem o nevoie constantă să ne convingem dacă copacul nostru european – fiinţa poloneză – n-a fost în realitate smulsă din aceste rădăcini”.
  20. Preşedintele nostru polonez, Walesa, a remarcat aceste cuvinte ale papei şi a spus: “Europa se ridică în faţa ochilor noştri. Noi polonezii vrem să contribuim la acest proces cu ceeace avem, ceeace este cel mai preţios: întreaga noastră moştenire împreună cu o generaţie tînără”.
  21. Preşedintele comitetului bisericii, preotul şi doctorul Marian Duda, care pregăteşte a şasea ediţie a Zilei mondiale a tineretului, a spus la începutul conferinţei de presă: “Czestochowa este astăzi un loc strategic al Europei şi al lumii.
  22. Şi adcă cineva ar scrie o catre despre unificarea Europei, prima propoziţie din acea carte ar trebui să fie: August 1991 – Czestochowa”.
  23. Ziarul La Stampa are o opinie similară: “Guvernul reprezentat aum prin Walesa nu poate fără conducători spirituali şi de asemenea nu poate rezista farmecelor regelui secret al Poloniei – Papa”.
  24. El nu este numai regele secret al Poloniei ci şi al altor naţiuni. Oriunde merge, în orice ţară capătă tribut. Se pleacă înaintea lui întocmai cum au făcut odată egipenii în faţa zeiţei Isis, sau efesenii în faţa zeiţei Diana.
  25. Un exemplu bun al acestei închinări sînt cuvintele “Legămîntului iubirii” rostit de tineri la Jasna Gora: “Vă salutăm cu cuventele lui Isus, tu eşti Petru, da sfinte părinte, tu eşti Petru – stînca.
  26. Vă salutăm cu mare bucurie, bucurie nouă, neaşteptată, surprinzătoare. Vă salutăm cu o bucurie originală şi exclusivă”. Primatul polonez (arhiepiscopul) Glemp în cuvîntul lui de bun-venit a adăugat: “dumneavoastră mergeţi în capul bisericii care peregrinează”â
  27. Domeavoastră staţi în capul peregrinajelor tineretului. Cel mai vrednic peregrin care se opreşte la diferite sanctuare, care ne-a adus într-un loc unde în liniştea amurgului este prezentă Madona neagră şi veghează împreună cu noi”.
  28. Revista de ştiri Time a scris: “ziarele americane, radio şi televiziunea se ocupă de papa cînd vine în vizită mai mult decît de oricare alt om de stat. Popularitatea sfîntului părinte creşte în proporţii aproape gigantice.
  29. Această popularitate neobişnuită pe care o cîştigă oriunde se duce, este un subiect de dezbateri pentru cei mai mari filozofi ai timpului nostru. Întocmai cum acum două mii de ani mulţimi nenumărate l-au urmat pe Isus Christos, tot aşa îl urmează pe Ioan Paul II.
  30. Şi pare că un har special curge de la el, spre mulţimi. Prezenţa lui crează în oameni sentimente de fericire de nedescris”.
  31. Filadelfia l-a întîmpinat cu strălucirea soarelui şi cu o mulţime de aproximativ două milioane de oameni. Din nou au fost mii de flori, ghirlande, confeti ţi imnuri corale de Aleluia, aleluia!”
  32. Unul din comentatorii americani ai televiziunii, s-a exprimat: “după urmărirea misiunii lui Ioan Paul II în toată lumea pot spune că toată lumea este în mîinile lui!”
  33. Nu este acesta împlinirea cuvintelor profetice din Apo. 13:3,12? “Şi am văzut o fiară. . . şi rana ei de moarte fusese vindecată; şi tot pămîntul se mira după fiară.
  34. . . .Şi au început să se închine fiarei zicînd: Cine se poate asemăna fiarei şi cine se poate lupta cu ea?”
  35. Se ridică întrebarea: ce încearcă Papa să realizeze prin vizitele lui? Care-i este scopul? Putem răspunde: succesul! . . . Succesul ideologic, succes în unificare şi succes politic. Acestea au însemnătate în ţelurile bisericii catolice. Ei ştiu că lumea prezentă are nevoie de vre-un anume fel de element moral.
  36. Cercuri ideologice diferite au nevoie de factori diferiţi, de un anume sprijin moral în situaţiile complicate în care în care se află naţiunile datorită pericolului de cădere economică, politică şi religioasă. Papa realizează acel scop fără ezitare şi cu stăruinţă.
  37. Întîi, îi creşte prestigiul bisericii pe care o conduce. Al doilea se străduieşte să obţină stăpînire şi superioritate în Consiliul Ecumenic Creştin. Al treilea este conştient de dictatura predecesorilor săi şi de faptul că conducătorii acestei lumi au trebuit să-i ia în considerare.
  38. Tutuşi există locuri în care acest tip de activitate nu este binevenită. De exemplu Eorupa de Vest. Ei spun că Papa este fosrte conservator în privinţa stilului de viaţă din lume şi nu-i acceptă ideologia.
  39. Papa totuşi nu dă atenţie acestor rezerve şi se străluieşte cu încăpăţinare să-şi atingă scopurile.
  40. Fiecare călătorie devine încă o piatră de hotar pe drumul spre obiectivele Papei, pe drumul spre o creştinătate reînoită prin unirea tuturor creştinilor în spiritul ecumenismului sub steagul bisericii catolice. Acesta este scopul pincipal la care el ţinteşte cu inteligenţă şi persistenţă.
  41. Acelaşi Papă caracterizat de opoziţie ca şi conservator şi care închide biserica în propriile ei structuri, pe de altă parte este deschis la contacte externe şi acceptă sub influenţa saaaa pe cei care erau departe de el.
  42. Prin aceasta le spune că ar putea fi aproape. Aceasta este o acţiune delicată şi inteligentă folosită acolo unde nu sînt mulţi catolici. Acolo unde catolicii sînt în majoritate nu foloseşte această metodă înţeleaptă şi blîndă.
  43. Polonia este un exemplu în acest sens. Nouăzeci, din o sută de polonezi sînt catolici. religia catolică se poate vedea în toată brutalitatea ei acolo unde sectorul public este integrat în biserică.
  44. Conducerea religioasă controlează toate aspectele vieţii, toate structurile naţionale şi toate depaaartamentele guvernamentale. Chiar şi unde se învaţă războiul se pot găsi preoţi împreună cu “Sfintul Părinte”.
  45. Remarcăm acest exemplu luat dintr-un nou duscurs ţinut de episcopul armatei poloneze în Koszalin: “trebuie să se facă mari schimbări în conştiinţa polonezilor şi să survină întîmplări semnificative în viaţa naţiunii, pentru ca oamenii în uniformă militară, soldaţii armatei poloneze să vină să se întîlnească cu succesorul sfîntului Petru.
  46. Stau în faţa ta, sfinte Părinte, orînduit de tine ca (Feld)episcop şi trimis de tine la staulul militar. Îţi mulţumesc pentru darul restabilirii serviciilor bisericii în armata poloneză după cincizeci de ani de întrerupere.
  47. Există aici prezenţi episcopi capelani care în sfîrşit pot propovădui învăţăturile lui Christos şi pot realiza cea mai sfîntă jertfă în cazărmi, spitale, instituţii militare şi în focul luptei.
  48. Ei stau în faţa ta, sfinte Părinte, ca soldaţii ofiţeri, stegari, ca persoane particulare, ca angajaţi civili în armată, reprezentînd unităţi ale armatei ca şi toate tipurile puterii militare.
  49. Toţi, ca număr şi însufleţire doresc să-ţi spună: “sîntem cavaleri sub stindardul Mariei şi stăm aici să te servim din nou; noi Polonia, noi naţiunea, poporul tău”.
  50. Îţi oferim, sfinte Părinte, iubirea inimilor noastre răbdătoare şi credincioase de soldaţi ai armatei. Întocmai cum comandanţii supremi din trecut străbunii şi regii noştri au stat în faţa bătăliilor şi evenimentelor şi noi sîntem ordonanţele lui Christos şi servii Mariei.
  51. Să se întărească binele care se trezeşte şi creşte în armata poloneză prin cuvintele şi binecuvîntările voastre apostolice”. Nimic nu s-ar putea adăuga sau scoate din aceste cuvinte. Religia, armata şi politica sînt unite.
  52. Este greu de înţeles cum a putut să se întrunească la sfîntul Părinte o astfel de colecţie tridimensională şi să fie expusă în faţa întregii lumi prin mass media.
  53. Mulţi politicieni la putere, incluzînd generali, miniştri, amirali, preşedinţi etc. se apleacă adesea şi încă cu o atitudine servilă în timpul vizitelor păstorului Karol Wojtyla.
  54. Ceeace se întîmplă aici este asemănător incidentului din împărăţia Babiloneană în cîmpia Dura. Mari mase de oameni sînt cuprine de o psihoză religioasă crezînd că acest drum duce la mîntuire.
  55. Mulţi observatori declară că s-au organizat manifestaţii asemănătoare cu mase de oameni; cu chitare, cîntece, artificii, urale şi strigăte de “Trăiască!” Astăzi aceste elemente nu mai sînt şi nimeni nu mai vrea să facă aşa.
  56. S-a stabilit că aceia erau cei care au urmat pe profeţii mincinoşi, ideologii false care i-au rătacit. Şi de această dată acelaşi lucru s=a putut întîmpla din nou cu o diferenţă, steagul era diferit.
  57. “Ca să înşele pe cei care locuiesc pe pămînt prin acele minuni”.
  58. Cea mai mare minune a timpului nostru este lucrarea ecumenismului. Cine ar fi putut prevedea că bisericile care au fost duşmani de sute de ani, în cele din urmă vor încerca să vorbească aceeaşi limbă? Ele încearcă să îndepărteze barierele care le-au despărţit de veacuri.
  59. De-a lungul veacurilor s-au combătut una pe alta cu hotărîre nechibzuită şi fiecare a refuzat celeilalte harul lui Dumnezeu. Fiecare a gîndit că nu există mîntuire în afara ei.
  60. Dogmele au stabilit atît de multe prejudecăţi încît nici chiar cele mai bune hotărîri ale conciliului Ecumenic nu le pot elimina.
  61. Va uni mişcarea ecumenică într-adevăr pe toţi creştinii? Vor dicuta şi vor trăi împreună în spiritul iubirii şi toleranţei lui Christos? Aceasta este o întrebare importantă şi răspunsul la ea este excepţional de greu.
  62. Pare rezonabil să ne aşteptăm că această strîngere laolaltă va afecta numai aranjamentele şi organizarea sau cu alte cuvinte, va fi numai pe hîrtie. Unirea inimilor, membrilor diferitelor grupări bisericeşti nu va avea loc deoarece le desparte o foarte adîncă prăpastie de fanatism religios.
  63. Aceasta îi înşeală pe cei ce trăiesc pe pămînt. Vocea toleranţei care este auzită astăzi foarte adesea, este numai o perdea de fum. ea induce în eroare opinia publică pentru a pregăti drumul pentru urmaşi.
  64. Acestea sînt metodele folosite astăzi deoarece istoria a dovedit că arderea pe rug, inchiziţia, anatemele şi blestemele n-au reuşit să aducă rezultatele aşteptate. Astăzi se discută despre toleranţă în ciuda diferenţelor de dogmă.
  65. Este posibil ca o persoană să tolereze pe alta care are altă vedere asupra vieţii după ce sute de ani a fost hrănită cu fierea urii? Cu cîteva duscursuri despre toleranţă se vor îndepărta prejudecăţile adînc înrădăcinate?
  66. Avem mari îndoieli în privinţa aceasta! Motivul este că concepte de dogmă minoră au pătruns în conştiinţa umană aşa de adînc încît viaţa la nivelul legii lui Dumnezeu de iubire este departe în viitor.
  67. Singura posibilitate a omului de a obţine aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu cu ajutorul Marelui mijlocitor Isus Christos.
  68. Să remarcăm ura între cele două părţi ale bisericilor. Biserica Greco catolică şi Romano catolică au aproape aceleaşi ceremonii liturgice dar sub autorităţi diferite. Cît de fioroase şi de pline de ură sînt relaţiile între membrii acestei biserici.
  69. Au avut conducătorii bisericii cu secole în urmă vreo influenţă asupra stării prezente de lucruri? Nu vedem (o armonie între) continuarea a ceeace a învăţat biserica şi misiunea ecumenică a Papei.
  70. Deodată, le-ar plăcea să îndepărteze toate barierele care le despart. Dar adversitatea uneia împotriva celeilalte este greşeala bisericii. Acestea sînt consecinţele învăţăturilor rele.
  71. Biserica a pierdut mult din autoritate şi nu mai este singura putere, ceeace bisericii i-ar plăcea (să restaureze) prin unificare. Să remarcăm aceasta prin exemplul a ceeace s-a întîmplat în oraşul polonez Przemysl.
  72. Vechile conflicte între membrii bisericii Greco catolice şi Romano catolice pentru drepturile de proprietate asupra unei catedrale, s-au transformat în răscoală. Papa s-a folosit de vizita din iunie (1991) ca să facă pace între ei.
  73. S-au rugat împreună şi s-a făcut o slujbă pentru pacea între cele două părţi şi a transferat oficial catedrala în mîinile ortodocşilor s-o păstreze ca posesiune. Dar imediat ce Papa a plecat situaţia a revenit la starea dinainte şi s-au reluat luptele religioase fioroase.
  74. Oamenii care protestează o fac în numele păstrării valorilor lor mai degrabă decît din pur egoism. Ei gîndesc că acţiunile lor sînt bune şi nu-şi dau seama că sînt rele.
  75. Ei cred că sînt corecţi şi nu-i putem judeca pentru aceasta. Ar fi o rezolvare prea simplă să-i judecăm. Problema este că oamenii ştiu atît de puţin unii despre alţii şi despre credinţa lor. Aceasta este greşală în învăţătură. Biserica trebuia să-i fi pregătit.
  76. Această greşeală a bisericii a prejudiciat mult prestigiul Papei pentru că ei n-au apreciat decizia lui referitoare la o coexistenţă paşnică.
  77. Acest conflict nu este o surpriză. Această lipsă de realizări şi neglijenţă a bisericii duc la urmări păgubitoare. Aceasta este o consecinţă a caracteristicilor Ortodoxe şi Romano cotolice.
  78. Există nvoia de a cîntări bine dacă urmaşii de rînd – cu unele excepţii – au o mai mare încredere în Dumnezeu sau în biserică.
  79. Există preocuparea că ei cred mai mult în biserică pentru că este mai atrăgătoare, mai solemnă şi înălţătoare. Aceasta este o bază a dărîmării fundamentului creştinătăţii care deja este fărîmiţat şi duce la o cădere morală completă.
  80. Conducătorii bisericii văzînd pericolele viitoare încearcă prin toate mijloacele să întărească structurile bisericii în descompunere. Ei înalţă un chip mare a unei fortăreţe ecumenice.
  81. Ei cred că prin această metodă vor salva sistemele creştine nominale de la nimicirea finală.
  82. Încearcă să facă o minune de prelungire a succesiunii lor apostolice uzurpate prin care se înşeală pe ei şi turma lor.
  83. Chipul este deja ridicat în cîmpia Dura (Dan. 3). Scheletul Consiliului mondial al bisericilor stabilit în 1965 se vede în gloria lui în cîmpia activităţilor bisericilor.
  84. Două fiare s-au tîrît pe pămînt să facă minuni – ele se sprijină pe imperfecţiunile umane şi oferă împăcarea sub steagul unităţii creştine. Acesta este timpul înşelării şi ele vor fi atît de puternice încît să poată “înşela chiar şi pe cei aleşi”.
  85. Aşteaptă ca “chipul fiarei” să-şi primească spiritul, să prindă viaţă, cînd bisericile protestante şi răsăritene îşi întăresc legătura organizatorică cu biserica Papei şi cînd vor primi putere legală ca să lucreze “împreună şi să capete sprijin de la “balaur” – puterea civilă.
  86. Aceste evenimente ar putea fi accelerate prin viitoarea vizită a Papei în Rusia în 1992.
  87. Totul ne indică apropierea timpului cînd credincioşii vor fi încercaţi în privinţa acceptării “semnului fiarei” pe frunte sau pe mînă (Apoc. 13:16).
  88. Pare că aceasta s-ar putea face fie prin sprijin deschis izvorît din recpect fie prin frică.
  89. Să ne stărduim să înlocuim semnul fiarei cu pecetea Spiritului Sfînt care ne va întări mintea trează şi ne va creşte zelul de a servi numai Domnului!
  90. Dumnezeu va permite astfel de experienţe ca să separe pe învingătorii Lui de toţi cei care se vor supune puterilor înşelătoare de rătăcire şi se vor închina “Chipului Fiarei”. Dumnezeu ne asigură că aleşii vor fi feriţi de cădere.
  91. Fie ca atitudinea adoptată de cei trei tineri, înregistrată în Daniel (3:17,18), să ne servească de sprijin: “Iată, Dumnezeul nostru căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mîna ta împărate.
  92. Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii împărate că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat”.
  93. Preaiubiţi în Domnul! Cît este de important pentru noi să ne “păstrăm în iubirea Domnului”, să cunoaştem evenimentele viitoare, faptele la timp şi să încercăm să dezvoltăm spiritul lui Christos pentru că aceasta ne va permite să fim credincioşi pînă la sfîrşit.
  94. Amin.