ÎNTREBĂRI INTERESANTE

R 4922a W. T. 15 noiembrie 1911 (pag. 429-430)

DREPTURILE LA VIAŢĂ AU FOST NECESARE

Întrebare: Ar fi putut Cristos deveni Părintele veşniciilor pentru lume, dacă n-ar fi avut la dispoziţia Sa drepturi la viaţă pământească?

Răspuns: Dacă Domnul nostru Isus n-ar fi avut dreptul la viaţă pe pământ ca un lucru valoros, pentru a da acel drept lui Adam şi rasei sale în timpul domniei Milenare, atunci nu s-ar putea vorbi în mod potrivit despre El ca Tatăl acelei rase. N-ar putea să regenereze rasa dacă n-ar avea viaţă de dat, o viaţă pământească.

NOI SUNTEM „O MIREASMĂ PLĂCUTĂ A LUI HRISTOS PENTRU DUMNEZEU”

Întrebare: S-ar putea înţelege că tămâia dulce arsă de marele preot şi care reprezintă perfecţiunile omului Isus a fost oferită şi de membrii corpului marelui preot, preoţii subordonaţi? Dacă este aşa, cum a fost arătat lucrul acesta?

Răspuns: Deoarece nu există nimic în relatarea din Leviticul care să spună că tămâia era oferită a doua oară, este mai degrabă neverosimil ca aceasta să fi fost oferită de două ori. Şi totuşi, este acolo ideea că sacrificiul Bisericii, făcut acceptabil prin Ispăşirea efectuată prin moartea lui Isus, trebuie să continue să fie prezentat până la moarte, pentru ca aceşti membri să poată fi în cele din urmă primiţi în glorie. „Cum a fost Domnul nostru, aşa suntem şi noi în lume.” Aşa cum El a dat ascultare zi de zi, tot aşa şi noi dăm ascultare zi de zi. După cum spiritul de zel iubitor a fost demonstrat în cazul Său, tot aşa este şi în cazul nostru; altfel nu ne-ar fi permis să fim membri ai acelui Corp.

Astfel am putea spune că tămâia pe care El a oferit-o, într-un anumit sens şi într-un anumit grad, a reprezentat Biserica întreagă, care este Corpul Său; căci în armonie cu intenţia divină, înainte de întemeierea lumii, El trebuia să fie Înaintemergătorul, Reprezentantul şi Avocatul acelora care vor fi acceptaţi ca membri ai Lui. Prin urmare, prin oferirea propriilor Sale perfecţiuni, El oferea ceea ce, prin atribuire, avea să fie perfecţiunea noastră, ca membri ai Săi.

În vederea faptului că nimic nu s-a spus despre oferirea tămâii a doua oară, şi deoarece noi nu intrăm în Sfânta ca indivizi, ci ca membri ai Corpului Său, suntem în siguranţă să spunem că suntem „o mireasmă plăcută a lui Hristos pentru Dumnezeu”, deşi un miros urât pentru lume. „Urmaţi, deci, exemplul lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi. Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.” „Căci noi suntem o mireasmă a lui Hristos pentru Dumnezeu.” (Efes. 5:1, 2; 2 Cor. 2:15; Apoc. 8:3, 4). „Prin El, deci, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă”; „căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Evrei 13:15, 16.

TOŢI cei DIN CURTE ÎN FAVOAREA LUI DUMNEZEU

Întrebare: Ar putea cineva să fie în starea Curţii fără să fie în favoarea lui Dumnezeu?

Răspuns: Curtea Cortului Întâlnirii a reprezentat o stare de favoare divină. Dar Cortul Întâlnirii a reprezentat favoarea divină într-un sens şi grad mai înalte.

În prezent Curtea reprezintă starea tuturor acelora care, exercitând credinţă în Dumnezeu, se apropie tot mai mult de El şi de serviciul Lui. Aceştia sunt în favoarea lui Dumnezeu datorită spiritului loialităţii faţă de El, care îi conduce să înainteze pas cu pas ca să cunoască şi să facă voia Sa desăvârşită. Voia desăvârşită a lui Dumnezeu cu privire la toţi cei chemaţi în acest Veac este ca ei să-şi prezinte corpul ca jertfă vie, sfântă şi plăcută Lui prin meritul atribuit al Avocatului lor — Răscumpărătorul lor. Dar dacă, după ocazie deplină de a cunoaşte şi a face voia Lui, aceştia se reţin şi refuză să facă o consacrare, de atunci încolo cursul lor va fi înapoi, în care va fi tot mai puţină favoare divină, până când vor fi iarăşi în lume. Dar chiar şi atunci scopurile lui Dumnezeu pentru ei sunt generoase, căci ei pot să aibă parte cu omenirea în general la prevederile îndurătoare ale Noului Legământ pentru mia de ani a domniei lui Mesia.

Aceia care fac legământul de jertfă şi astfel trec din Curte în Sfânta, intră în cea mai înaltă favoare a lui Dumnezeu în calitate de copii ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Isus. Dar dacă, mai târziu, cu frică ezită şi neglijează să-şi completeze jertfa, ei nu pot rămâne într-o părtăşie atât de strânsă, ci în cele din urmă vor fi respinşi în Curte. Acolo, într-adevăr, vor fi în favoarea lui Dumnezeu în calitate de clasă a Mulţimii Mari, dacă nu vor da înapoi de tot, caz în care partea lor va fi Moartea a Doua.