Vol. 16 Noiembrie-Decembrie 2008 Nr. 1
MÂNTUIREA — UNIVERSALĂ ŞI LIMITATĂ
„Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr.” 1 Timotei 2:4.
R 5372 W. T. 15 decembrie 1913 (378)
Deşi această Scriptură învaţă o mântuire universală, totuşi există şi alte Scripturi care vorbesc despre distrugerea finală a unei anumite clase. Căutând să armonizăm aceste Scripturi, observăm că există diferite mântuiri. Pentru a ilustra: Un om ar putea fi salvat dintr-un încendiu dimineaţa, iar după-masă de la un înec într-un lac. În ziua următoare ar putea fi salvat de la un dezastru financiar, de faliment, şi mai târziu de altceva.
Există un necaz general în familia umană. Întreaga rasă umană a fost vândută Păcatului. Sf. Pavel, scriind despre acest subiect, spune: „Prin neascultarea unui singur om … a intrat Păcatul în lume şi prin păcat Moartea; şi astfel Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit”. Acesta deci este marele dezastru. Scripturile ne spun că Dumnezeu L-a dat pe Isus să fie Dătătorul de viaţă al întregii omeniri, şi că El a murit, Cel drept pentru cei nedrepţi. „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.” „Vine ceasul … când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor asculta vor trăi. … Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele” (Ioan 5:25, 28, 29). Această trezire din moarte este ceea ce a avut în minte apostolul, evident, când a spus că Dumnezeu este „Mântuitorul tuturor oamenilor”.
Dar dacă ne-am imagina întreaga familie umană readusă la aceeaşi stare în care a fost Adam, aceasta nu ar însemna în mod necesar viaţă veşnică. Adam a fost perfect, totuşi el a căzut în moarte; şi rasa lui, când va fi complet recuperată din pedeapsă, va fi pusă la încercare aşa cum a fost el. Şi celor care atunci vor fi neascultători de Dumnezeu nu li se va da viaţă veşnică. Scripturile ne arată că Cristos, răscumpărând lumea, la începutul Veacului Milenar va stabili Împărăţia Sa mijlocitoare, care va fi chiar pentru scopul eliberării omului din robia Păcatului şi a Morţii. Atunci oricine va alege Păcatul va alege plata Păcatului — moartea. Şi oricine va alege dreptatea va alege răsplata care o însoţeşte — viaţa veşnică. Fiecăruia îi va fi dată ocazia vieţii veşnice, pentru că a fost mântuit de Cristos din condamnarea venită asupra lui Adam. Dar el trebuie eliberat înainte de a primi fie o pedeapsă cu moartea veşnică, fie o răsplată a vieţii veşnice.
Dumnezeu „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi îrecuperaţi, scoşi din starea morţii, din mormântş şi să vină la cunoştinţă îcorectăş de Adevăr. Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de Răscumpărare îpreţ corespunzătorş pentru toţi; această mărturie a fost dată la timpul ei”. (Cuvintele scrise cursiv nu se află în MS orig., n. t., după Trad. Revizuită). Timpul cuvenit pentru lume în general, despre care se vorbeşte aici, va fi timpul Domniei lui Mesia. Cunoştinţa Domnului va umple tot Pământul după cum apele acoperă marele adânc. Dar există în acest Veac o clasă care este binecuvântată în mod special — „Ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud”. Având această binecuvântare acum, avem ocazia îndurătoare de a ajunge la comoştenire cu Domnul nostru în glorie, onoare şi nemurire — natura divină.