MINTE ŞI VOINŢĂ

R 5486 W. T. 15 iunie 1914 (pag. 190)

În Turnul de Veghere din 15 aprilie se află o afirmaţie care pare să ceară o explicaţie. La pagina 117, rândurile 11 şi 12, citim: „Voinţa corpului a fost socotită complet moartă înainte ca individul să poată fi socotit o Nouă Creatură”. Deşi este adevărat că aceste cuvinte, minte şi voinţă, sunt adesea folosite alternativ, cu toate acestea obiceiul nostru a fost să facem deosebire între ele; dar în propoziţia de mai sus acest lucru a fost neglijat.

Voinţa cărnii moare în realitate; şi noi primim o voinţă nouă, o voinţă sfântă, voinţa lui Dumnezeu, în loc de voinţa noastră. Dacă acea voinţă ar înceta vreodată să fie sfântă şi s-ar întoarce iarăşi să fie o voinţă carnală, aceea ar fi ceea ce apostolul numeşte „dare înapoi spre pierzare”. Sf. Petru spune că o astfel de schimbare a voinţei ar corespunde cu o scroafă care s-ar întoarce să se tăvălească în noroi, după ce a fost spălată. Cei care se întorc voit şi deliberat înapoi la voinţa cărnii sunt zugrăviţi ca „de două ori morţi, dezrădăcinaţi”. Cu alte cuvinte, aceasta ar însemna că, voinţa trupească fiind reînsufleţită, noua voinţă concepută de spirit a murit.

Dar cu mintea este altfel. Mintea este o parte a corpului. Corpul are poftele, preferinţele, înclinaţiile sale şi îşi cere continuu drepturile pământeşti împotriva deciziei noii voinţe. Mintea carnală, deci, nu este moartă; altfel nu ar putea protesta şi lupta împotriva spiritului voinţei noi, Noua Creatură în Isus Cristos. Galateni 5:17.

Astfel de deosebiri clar marcate se găsesc numai în Biblie, şi probabil nu vor fi apreciate de nimeni în afară de cei care studiază Biblia atent. Era mai bine să fi spus prin urmare: „Mintea cărnii este socotită moartă, înainte ca individul să poată fi socotit o nouă Creatură”.

Aceasta este în armonie cu afirmaţia apostolului „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu”. Iarăşi citim: „Daţi morţii îomorâţiş mădularele voastre care sunt pe pământ” — mintea voastră carnală. Această omorâre a minţii carnale înseamnă o luptă continuă din partea voinţei noi împotriva vechii creaturi socotită moartă, dar care de fapt nu este moartă.