PROPOVĂDUIREA EVANGHELIEI O NECESITATE

„Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!” 1 Cor. 9:16.

W. T. 1 mai 1916 (pag. 140-141)

Vai este un cuvânt care astăzi nu se foloseşte atât de adesea ca mai demult. Era un cuvânt obişnuit în engleza veche, dar astăzi el are un sens, credem noi, care nu exista în cuvântul originar. Aproape toţi cei care citesc pilda unde Domnul vorbeşte despre „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” par să aibă ideea că această expresie înseamnă chin veşnic. Pentru unii, vai, când este folosit în Biblie, înseamnă acelaşi lucru. Astfel aceştia interpretează textul nostru că ar însemna, „Voi merge în chinul veşnic dacă nu propovăduiesc Evanghelia”. Aceasta este din cauza crezurilor, tradiţiilor şi obiceiurilor venite din Evul Mediu, când poporului îi era interzisă Biblia.

Noi înţelegem că aici Apostolul vrea să spună, „Aş fi foarte nefericit dacă n-aş putea propovădui Evanghelia; aceasta ar fi o cauză de mare nefericire pentru mine. Având în vedere că înainte am persecutat şi că Domnul mi-a acordat mare milă, ar însemna o pierdere a favorii şi binecuvântării Sale dacă m-aş abţine de la propovăduirea Mesajului Său”. Contextul pare să dea această idee. Tot aşa, ar trebui să fie o mare nefericire şi pentru cei cărora Domnul le-a acordat iluminarea cu Adevărul Său, dacă le-ar fi luată posibilitatea de a propovădui această Evanghelie glorioasă.

Dintr-un punct de vedere, cuvintele Apostolului s-ar aplica numai la slujirea publică a Cuvântului. Dintr-un alt punct de vedere, oricare din poporul consacrat al lui Dumnezeu este un serv, rânduit să propovăduiască; fiindcă rânduire înseamnă însărcinare, drept, autorizare. Această însărcinare de a propovădui Evanghelia este menţionată de profetul Isaia (Isaia 61:1-3). Aici Biserica ne este adusă în atenţie prin marele Cap al ei, Cristos Isus, care este reprezentat în primul rând, ca vorbitorul. Citim: „Duhul Stăpânului Domnul este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor blânzi: El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt în lanţuri; să vestesc anul de îndurare al Domnului şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion frumuseţe în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai dreptăţii, un răsad al Domnului, ca El să fie slăvit”.

MULTE MODURI DE A PROPOVĂDUI EVANGHELIA

Aici a fost vestită profetic cu mult timp înainte însărcinarea primită de Mesia de la Duhul Sfânt. Membrele Corpului lui Mesia, care au primit aceeaşi ungere prin El, au primit de asemenea această însărcinare de a propovădui Evanghelia. Dacă ucenicul lui Cristos apreciază cum se cuvine privilegiul de a fi un mesager al lui Dumnezeu, un ambasador pentru Dumnezeu, ar fi într-adevăr vai pentru el dacă n-ar putea vesti mesajul, în măsura capacităţii şi ocaziilor sale.

Există unii care au ideea că nu este altă cale de a propovădui decât prin discurs public de pe podium. Dar nu aceasta pare să fie ideea biblică despre propovăduire. Isus le-a vorbit oamenilor pe malul mării şi de-a lungul drumului; uneori El a stat pe marginea fântânii şi a propovăduit Mesajul mântuirii; ucenicilor Săi le-a propovăduit pe munte; uneori călătorea cu ei şi le vorbea. Tot aşa este şi în cazul nostru. Orice modalitate sau timp avem pentru propovăduirea Veştilor Bune trebuie să le folosim.

Cuvântul Evanghelie înseamnă veste bună, veste de bucurie. Noi trebuie să spunem „vestea bună de mare bucurie”. Acest lucru se poate face în viaţa noastră de toate zilele, când ne întâlnim cu măcelarul, cu brutarul şi cu vânzătorul de la prăvălie, sau cu vecinii şi prietenii noştri. Se poate face prin trimiterea literaturii prin poştă sau prin împărţirea de pliante, cărţi, sau prin propovăduirea de pe podium. Toate acestea înseamnă propovăduirea Evangheliei, informarea despre Vestea Bună; pentru că propovăduire înseamnă doar a informa, şi nu se referă la maniera în care se comunică cunoştinţa.

BAZA ŞI SUPRASTRUCTURA EVANGHELIEI

Multe pliante nu conţin deloc Evanghelia; ele conţin veşti de mare nefericire. Noi n-am vrea să le punem în circulaţie pe acestea; deoarece, cu cât am răspândi mai mult asemenea veşti, cu atât mai puţină propovăduire a Evangheliei am face. Să nu uităm că Domnul nostru Isus a identificat în mod special Evanghelia cu Împărăţia. Prin urmare noi trebuie să propovăduim Vestea Bună, Evanghelia Împărăţiei. Propovăduirea Evangheliei a fost metoda lui Dumnezeu pentru a aduna Biserica, şi ea trebuie să fie făcută ca mărturie pentru lume. Noi avem încă ocazia de a face cunoscut acest Mesaj bun al Împărăţiei. Baza acestei Evanghelii este moartea Domnului ((210)) nostru Isus Cristos ca Jertfă pentru păcătoşi, învierea şi înălţarea Sa la dreapta Tatălui. Suprastructura mesajului este mântuirea Bisericii şi a lumii — „oricine va vrea”. Toate binecuvântările lui Dumnezeu sunt prin Cristos.

Binecuvântările bogate ale Domnului, atât pentru Biserică cât şi pentru lume, urmează celei de-a doua veniri a lui Isus. Atunci Biserica va fi glorificată şi înălţată; şi lumea va intra în Era de binecuvântare care după cum a promis Dumnezeu va veni odată cu stabilirea completă a Împărăţiei Sale.

Prin urmare, oricine înţelege această adevărată Evanghelie şi apreciază faptul că este rânduit să-o propovăduiască, trebuie din necesitate să se simtă nefericit dacă este împiedicat de a o propovădui. Unii pot propovădui în câteva moduri. Alţii pot propovădui aproape în toate modurile. Alţii pot propovădui în foarte puţine moduri; dar toţi pot propovădui cumva. Cu cât propovăduim mai mult, cu atât trebuie să fim mai fericiţi. Mulţumim lui Dumnezeu că avem atât de multe ajutoare în zilele noastre — cărţi, literatură gratuită, concordanţe biblice etc. Noi le apreciem mult pe toate acestea şi căutăm să le folosim bine, spre binecuvântarea altora şi spre edificarea noastră.