Vol. 21, Noiembrie-Decembrie 2013, Nr. 1 


PRUDENŢI CA ŞERPII — FĂRĂ RĂUTATE CA PORUMBEII”

04635″> Matei 10:16 .

R 5151 W. T. 15 decembrie 1912 (pag. 393)

Probabil toţi din poporul Domnului îşi amintesc cuvintele Învăţătorului citate în acest titlu. Totuşi se pare că foarte puţini le-au apreciat; pentru că altfel sigur ar fi pus în practică acest sfat — căutând să facă voia Domnului. Când ne gândim la greşelile pe care le fac alţii şi pe care noi înşine le-am făcut în prezentarea adevărurilor divine altora, tăcem. Consolarea se pare că o găsim mai departe în cuvintele lui Isus, că Dumnezeu câteodată este slăvit prin gânguritul gurii pruncilor. În calitate de copii a lui Dumnezeu avem o perioadă de pruncie, de copilărie.

Sf. Pavel se referă la acest lucru spunând: Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc” (1 Cor. 13:11). Astfel toţi avem nevoie să facem exerciţii într-o măsură pentru a contracara rezultatele copilăriei şi greşelile din experienţa noastră mai timpurie în familia Domnului. Să nu fim mulţumiţi să rămânem copii mult timp. Să creştem rapid în har şi cunoştinţă şi iubire. Să dăm atenţie cu seriozitate cuvintelor Învăţătorului, ca să putem deveni grabnic ambasadori acceptabili şi folositori ai Eternului Împărat.

Cât de des am sfătuit pe dragii cititori ai acestei reviste să nu-i sufoce pe fraţii creştini care, în ceea ce priveşte cunoştinţa despre Dumnezeu şi despre Cuvântul Său, sunt numai prunci, indiferent dacă consacrarea lor datează cu douăzeci sau treizeci de ani în urmă! Când aceştia vin în mijlocul nostru, prezenţa lor implică faptul că ei flămânzesc după hrana spirituală. Îi vom îndopa până la greaţă? Îi vom hrăni cu hrana tare a Adevărului Divin pe care ei nu o pot aprecia şi care îi va sufoca? Sau vom acţiona mai înţelept şi le vom da hrana la timpul potrivit — hrană spirituală adaptată stării lor?

Unii prieteni dragi, plini de zel şi apreciaţi mult de Domnul şi de noi înşine, sunt atât de neînţelepţi, încât probabil ar face mai mult bine Cauzei dacă n-ar încerca niciodată să prezinte lucrurile cereşti altora — dacă s-ar mulţumi doar să zică: Îţi voi da să citeşti ceva care îţi va clarifica subiectul”. Dimpotrivă, există pericolul, atunci când se ţin adunări foarte bune pentru public şi sufletele serioase caută pe Domnul, flămânzesc şi însetează după Adevăr, ca aceştia să fie răniţi de către cei a căror inimă este cea mai bună, dar a căror judecată este slabă.

O ilustrare a acestui punct

O ilustrare a acestui punct este în faţa noastră într-o scrisoare. Un prieten scrie: „Am luat cu mine prieteni la adunarea noastră obişnuită de câteva ori — oameni care au citit câte ceva şi au manifestat ceva interes. După adunare, de comun acord, toţi din adunare au început să le dea tot felul de informaţii, în principal despre materializarea spiritelor rele şi despre prezenţa lui Cristos etc., cu rezultatul că au fost atât de încurcaţi încât nu le-a mai trebuit să meargă din nou. Câteodată conducătorul adunării, zărind vizitatorul, lăsa lecţia obişnuită şi intră în comentarii care par neînţelepte pentru nou-veniţi şi nefolositoare pentru adunare.

Nou-veniţii ar fi înţeles şi apreciat lecţia noastră bereană dacă punctul special intenţionat pentru ei ar fi fost omis. Eu m-am descurajat în a mai duce străini cu noi. Când nu sunt străini cu noi, lecţiile noastre bereene sunt bune şi instructive, pentru că stăm lângă subiect. Vorbăriile obositoare apar atunci când vin vizitatori. Aşa că stau liniştit şi nu invit prieteni, crezând că le va face mai bine să citească mai mult înainte de a participa la adunarea noastră în condiţiile existente”.

Aceasta este o ilustraţie exactă a ceea ce vrem să spunem şi am încercat să spunem de câteva ori. Nu dorim să descurajăm pe dragii prieteni în vestirea Adevărului. Numai recomandăm cuvintele Învăţătorului: Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii”. Ascultarea de Învăţător trebuie să controleze orice tendinţe nestăpânite şi nervoase am avea în mod natural.