Slujirea Îngerilor

„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor care se tem de El şi-i scapă.” Psalmul 34:7

R5633 W. T. 15 februarie 1915 (pag. 55-57)

Există mai multă sau mai puţină dificultate în legătură cu toate încercările de a ne gândi la marele Iehova, la caracterul şi la puterea Lui. Scripturile par să indice că Dumnezeu a folosit diferite moduri de a-Şi manifesta puterea faţă de poporul Său — faţă de evrei în timpul Veacului Iudaic şi faţă de Biserica creştină în timpul Veacului Evanghelic. Credem că n-ar fi un gând nepotrivit ca acest cuvânt, înger, să reprezinte orice mijloc sau putere, fie însufleţită fie neînsufleţită, pe care Dumnezeu ar binevoi s-o folosească în legătură cu slujirea. Dumnezeu a putut face din vânt sau din foc mesagerii Săi. El a putut face pe marele Arhanghel sau pe un înger inferior mesagerul Său. El a putut folosi ca mesageri ai Săi orice sau pe oricine dorea să-l învestească cu puterea cerută; întocmai cum un reprezentant al Statelor Unite, mergând în altă ţară, ar fi recunoscut indiferent de capacitatea sau de poziţia sa personală.

Detaliile în legătură cu modul în care Atotputernicul are cunoştinţă de rugăciunile noastre, gândurile noastre, cuvintele noastre, nevoile noastre, nu ne sunt date în Scripturi; şi evident nu este necesar prin urmare ca noi să le înţelegem pe acestea în toate amănuntele. Nu credem că vreo minte limitată L-ar putea înţelege pe Dumnezeu. El este prea mare pentru înţelegerea noastră, mult prea puternic pentru ca noi să înţelegem pe deplin toate puterile Sale, ((676)) toată capacitatea Sa. Cu toate acestea, noi putem prinde unele lucruri în legătură cu Dumnezeu, şi de aceea în Scripturi suntem invitaţi să-L studiem pe linia Revelaţiei Sale. A presupune că Dumnezeu este în orice loc, în orice ungher al spaţiului din tot universul, ni se pare o absurditate, care nu este învăţată în Biblie; şi a presupune că Dumnezeu ştie despre fiecare mormoloc, microb, sau că El chiar ia cunoştinţă de fiecare faptă a fiecăruia din familia umană, când aceştia sunt milioane peste milioane, este în afara înţelegerii noastre.

Dacă am limita atenţia lui Dumnezeu la Biserică, totuşi şi din aceştia sunt mii; şi capacitatea de a înţelege şi a lucra cu zece sau douăzeci de mii de oameni într-o clipă ni se pare o imposibilitate. N-am putea aştepta ca Dumnezeu să aibă un astfel de aranjament. Orice fiinţă umană care ar încerca să lucreze chiar cu o sută de oameni şi să ştie tot ce se întâmplă ar fi considerată că este foarte neînţeleaptă. Mai degrabă acest om ar avea diferite mijloace prin care i-ar fi împlinită voinţa de către cei o sută de oameni, prin care ar şti ce s-a făcut şi prin care ei i-ar cunoaşte scopul în legătură cu lucrarea. Cunoştinţa lui generală despre lucruri n-ar implica faptul că el ar fi în fiecare cameră din casă în acelaşi moment, nici că ar lua cunoştinţă de fiecare persoană în acelaşi moment.

În textul nostru actual însă, noi suntem înclinaţi să gândim că acest cuvânt „înger” folosit de psalmist se referă la fiinţe spirituale. Motivul pentru care gândim astfel este că revelaţiile Domnului în timpurile vechi înainte de Cincizecime au fost aproape toate prin fiinţe spirituale. Acestea se materializau şi apoi se dematerializau, dispăreau din vedere. În general Scripturile par să indice că procedurile lui Dumnezeu cu poporul Său în vremurile acelea timpurii se făceau prin îngeri. În ceea ce priveşte acest Veac Evanghelic, care tocmai se încheie, avem încredere că Dumnezeu a arătat la fel de mare grijă în procedurile Sale cu Israelul spiritual cum a arătat cu Israelul natural; căci Israelul spiritual vine mai aproape de El în calitate de Casă a Fiilor decât Israelul natural în calitate de Casă a Servitorilor. Dar Dumnezeu aşteaptă de la Casa Fiilor să umble prin credinţă şi nu prin vedere, un mers mult mai înalt. Ca atare, manifestările Sale faţă de aceştia nu sunt din acelea care să apeleze la simţurile naturale. Ele sunt însă la fel de reale.

Ochii Domnului

Citim că „Ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui”; de asemenea, „Ochii Domnului sunt în orice loc, văzând răul şi binele”. Dar aceasta nu ne dă ideea că Dumnezeu vede fiecare faptă individuală a fiecărei persoane de pe pământ, ci că El ia cunoştinţă de lucrurile din toată lumea prin puterea Sa, prin mijloacele Sale. Aceşti „ochi” la care se face referire sunt influenţa Domnului, puterea Sa de a cunoaşte, indiferent de mijloace. Fie că puterea Sa este exercitată şi voinţa Sa este executată prin îngeri sau prin alte forţe şi mijloace, nu are importanţă — nu are mai mare importanţă decât în cazul nostru când ne realizăm dorinţele. Dacă am dori să ştim despre anumite lucruri din Filadelfia, am avea diferite metode prin care am putea afla. O metodă eficientă ar fi să telefonăm şi să luăm legătura directă cu persoana, cu condiţia să aibă telefon. Sau am putea trimite un mesaj prin telegraf; sau am putea trimite un mesager direct la persoană, pe jos, cu trenul sau prin alt mijloc.

Ei bine, dacă omenirea are aceste diferite moduri de a-şi îndeplini scopurile, putem aprecia pe Tatăl nostru Ceresc mai mult gândindu-ne că El are capacitate deplină să comunice cu copiii Săi şi că are diferiţi agenţi de comunicare. Dumnezeu are mijloace, fără îndoială, mult superioare celor pe care le avem noi. El nu ne-a descoperit chestiunea clar, decât că ne-a spus că este informat în privinţa a toate câte ne privesc pe noi, precum şi în privinţa tuturor afacerilor lumii. El ne spune că îngerii sunt slujitorii Lui şi că aceştia au supraveghere peste poporul Său. „Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?” Ei nu slujesc în sensul că în mod direct ne dau pâine, nici că ne pregătesc mâncarea, nici că ne construiesc casele — nu slujesc în nici unul din aceste moduri. Atunci cum ne slujesc ei? N-avem cum şti în mod clar cum slujesc decât din cuvintele Domnului nostru Isus, că îngerii „micuţilor” lui Dumnezeu privesc pururea faţa Tatălui, au acces la El întotdeauna.

Faptul că aceşti îngeri îi reprezintă pe „micuţi”, ar însemna că ei ar avea acces imediat la Dumnezeu şi ar primi imediat atenţia Lui. Ce rost ar avea primirea îngerilor în prezenţa Tatălui dacă n-ar fi ceva de comunicat? Înţelegem că Dumnezeu obţine cunoştinţe despre afacerile şi interesele noastre prin metode pe care noi nu le cunoaştem. Putem însă presupune că mijloacele folosite sunt în mare măsură mesagerii îngereşti. Conducerea fiecărei case de afaceri sau instituţii bancare are anumite legi, anumite reglementări care guvernează toate operaţiile afacerii. Exact la fel, Dumnezeu are anumite legi care guvernează natura. Nu este necesar să ne rugăm lui Dumnezeu ca pământul să se învârtă în jurul axei sale şi să poată veni ziua de mâine. Putem fi siguri că Atotputernicul, Cel care reprezintă Dreptatea exactă şi Înţelepciunea infinită, are legi care guvernează întregul Său univers; că îngerii înţeleg aceste legi şi că ei sunt delegaţii lui Iehova, întocmai cum un tribunal pământean ar putea delega pe cineva să stea în scaunul de jurat şi să ia informaţii.

((677))

Domnul nostru Isus, mesagerul principal

Dacă în legătură cu textul nostru avem în minte cuvintele Domnului nostru înainte de înălţarea Sa „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”, vom înţelege că Domnul Isus este Mesagerul sau Îngerul Principal al lui Iehova. El desigur a fost Mesagerul principal pentru Biserica evanghelică. Gândul nostru este deci că prin îngeri şi prin alte mijloace Dumnezeu guvernează lumea, şi în special Se îngrijeşte de poporul Său, prin Domnul nostru Isus, care este Capul tuturor puterilor spirituale divine şi are în grijă toate afacerile lui Iehova. Noi am fost aduşi în Şcoala lui Cristos. El este Învăţătorul nostru. Când mergem la Tatăl în rugăciune, noi nu ignorăm pe acest Învăţător, ci mergem în numele Lui; şi nu trebuie să presupunem că Tatăl Îl va ignora. El este reprezentantul Tatălui în procedurile Sale cu noi. Dar nu trebuie să presupunem că Domnul Isus are în supravegherea Sa personală fiecare detaliu al afacerilor lumii; ci mai degrabă că acei îngeri Îi raportează orice este necesar, şi astfel anumite principii sunt în acţiune. Acesta ni se pare nouă a fi aranjamentul raţional şi logic al lucrării divine. Nu insistăm asupra acestui lucru pentru alţii, ci numai spunem că acesta ne atrage pe noi.

În vederea faptului că Biserica a fost pusă sub îndrumarea specială a Domnului Isus, n-ar fi un gând exagerat să zicem că Iehova face tabără în jurul poporul Său prin Isus şi că îngerii sunt sub îndrumarea Lui. Dacă Satan este principalul din ceata sa de îngeri, tot aşa Domnul nostru ar avea îngeri sub comanda Sa şi El ar fi Prinţul lor. Citim despre realizările lui Alexandru cel Mare şi ale lui Napoleon Bonaparte, chiar dacă ei au avut mii de oameni subordonaţi lor ca să le facă voia. Tot aşa ne gândim la toate fiinţele spirituale că sunt sub conducerea şi îndrumarea lui Isus Cristos. Dumnezeu a încredinţat în mâinile Lui toată puterea din cer şi de pe pământ. Toţi îngerii lui Dumnezeu au fost făcuţi supuşi Lui; şi prin aceştia, sub controlul Domnului nostru, sunt supravegheate toate interesele poporului lui Dumnezeu. Acesta este gândul nostru, şi ne place să ne gândim astfel.

Scăpare în diferite feluri

Textul nostru continuă şi spune că îngerul care tăbărăşte în jurul poporului Domnului „îi scapă”. În vechime copiii Domnului erau uneori scăpaţi miraculos. Unii au fost scăpaţi din închisoare, alţii n-au fost. Unii au fost scăpaţi de sabie, alţii n-au fost. Noi trebuie să acceptăm voia lui Dumnezeu oricare ar fie ea. Pentru a putea face aceasta, pentru binele nostru spiritual, binele nostru final, trebuie să ne dăm seama că termenii şi condiţiile sub care am fost acceptaţi de El au fost că noi ne vom preda fără rezerve în mâinile Lui. O teamă potrivită, sau reverenţă pentru Domnul ne-ar face să ne punem pe deplin în grija şi sub conducerea şi controlul Său. Experienţele noastre în viaţă ne-au arătat cât de incapabili suntem să ne conducem corect. Domnul va scăpa pe fiecare dintre noi în modul care ne va aduce cea mai mare măsură de binecuvântare.

În zilele apostolilor, Sf. Petru a fost scăpat din închisoare de un înger al Domnului, care i s-a arătat ca om. Aceasta a fost în interesul, nu numai al apostolului, ci al întregii Biserici, arătându-le că Domnul putea să Se îngrijească pe deplin de poporul Său, dându-le lecţii valoroase. Şi chiar dacă aceste manifestări exterioare nu ne sunt date nouă de acum, avem alte binecuvântări care compensează cu prisosinţă pentru aceste semne exterioare care nu sunt în prezent pentru binele Bisericii. Putem spune împreună cu apostolul că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor chemaţi potrivit scopului Său. Noi trebuie să fim plini de încredere în El — că suntem obiectul celei mai alese griji ale Sale întotdeauna.

Fiecare sfânt are Îngerul său slujitor

În timp ce nu putem fi prea siguri în interpretarea dată de noi acestui subiect, înţelegem că fiecare din poporul Domnului, în măsura în care el este unul din copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, are un duh slujitor, o persoană, un înger, care are în grijă afacerile sale. Acest înger dă raport Domnului; dacă lunar, săptămânal, ceas de ceas, nu ştim. Dacă Dumnezeu vede că acesta este cursul înţelept, potrivit, noi avem toată încrederea în înţelepciunea Lui. Orice a aranjat Dumnezeu este pe deplin satisfăcător pentru noi în această chestiune, şi suntem siguri că este cu totul corect şi deplin în armonie cu caracterul divin.

Gândim că acest principiu este ilustrat în Cartea profetului Daniel. Daniel s-a rugat şi după puţin timp a primit răspuns la rugăciune. Îngerul Gabriel, care a fost mesagerul Domnului către Daniel, i-a explicat anumite lucruri. La începutul cererii sale Domnul a intenţionat să-i trimită răspuns. Gabriel fusese trimis în mod special să-l informeze, dar a fost reţinut de alte datorii. Faptul că a fost reţinut să nu ne dea ideea că Daniel sau careva din poporul Domnului ar fi neglijat vreodată; dar că, în timp ce afacerile minore ale lui Daniel au fost sub îndrumarea unui înger inferior, au fost chestiuni importante care i-au fost încredinţate lui Gabriel ca plenipotenţiar, cum ar fi, în privinţa interesului lui Daniel şi a altor chestiuni. A fost o întârziere şi Gabriel a menţionat ce a fost întârzierea; prinţul Persiei i se împotrivise douăzeci şi una de zile.

Am arătat aici că acest Veac Evanghelic este diferit de Veacul Iudaic şi de cele anterioare; că după ce a fost introdusă Dispensaţia ((678)) Evanghelică, demonstraţiile exterioare, cum ar fi darurile Spiritului sfânt — darurile vindecării, darurile limbilor, ale interpretării limbilor şi ale deosebirii spiritelor — vizitarea de către îngeri a trecut; şi că de-a lungul Veacului Evanghelic voia lui Dumnezeu pentru Casa Spirituală a lui Israel a fost ca aceasta să umble prin credinţă şi nu prin vedere, şi de aceea era nepotrivit ca, după ce Biserica a fost complet stabilită, să se aştepte ca îngerii să se arate, să se manifeste vizibil.

Dar cu toate acestea, îngerii Domnului au asupra noastră cei din Biserica evanghelică supraveghere mai deosebită decât asupra oricăror altora din poporul Domnului, din oricare timp anterior din istoria lumii. Domnul Se preocupă în mod special de Israelul spiritual. Aceşti îngeri deci, au grijă de noi, ne supraveghează afacerile şi sunt mijloacele sau canalele lui Dumnezeu de comunicare cu noi în privinţa voinţei Sale; adică, comunicare în sensul providenţelor pentru noi, determinând o providenţă sau alta.

Sfinţii Îngeri nu se descoperă simţurilor noastre

Nu vrem să dăm ideea că îngerii şoptesc la urechea noastră. Noi credem că îngerii care şoptesc acum la ureche sunt aceeaşi care dau bătăi uşoare în masă, comunicări pe planşetă, comunicări prin scris şi diferite alte comunicări la urechea şi la ochiul mediilor spiritiste, şi anume, spiritele rele, îngerii căzuţi. Noi înţelegem că sfinţii îngeri nu fac nimic de felul acesta. Poporul Domnului din veacul prezent trebuie să-şi găsească instrucţiunile în Cuvântul Său. Nu este deloc nevoie de o carte asupra Mormonismului sau Spiritismului sau Gândirii Noi sau de o putere clarvăzătoare sau clarauzitoare pentru copiii Domnului. Toate acestea sunt capcane ale Adversarului şi ale demonilor lui.

Urmaşii lui Cristos au Biblia şi slujirile invizibile ale sfinţilor îngeri să se îngrijească de interesele lor şi să apere şi să îndrumeze providenţial afacerile lor. Pentru noi acest lucru este foarte real şi de mare mângâiere. Dacă ne-am gândi că Dumnezeu face toate acestea personal, am crede că El desigur ne-a uitat. Dar având asigurarea Cuvântului Său că nici un fir de păr de pe capetele noastre nu cade fără atenţia Tatălui, mintea noastră se poate odihni în faptul că El Îşi îndeplineşte scopurile în Cristos pentru copiii Săi prin slujirea sfinţilor îngeri.