Starea noastră numai în Christos – VDM 8.1

STAREA NOASTRĂ NUMAI ÎN CRISTOS

„Mi-ai pregătit un trup.” Evrei 10:5.

R 5719 W. T. 1 iulie 1915 (pag 202-203)

Mama Eva n-a avut o stare în faţa lui Dumnezeu decât ca parte din corpul lui Adam, pentru că ea a fost luată din coasta lui. Înţelegem că aceasta reprezintă faptul că Biserica nu are o stare în faţa lui Dumnezeu prin ea însăşi, ci pentru a fi creată s-a cerut sacrificiul lui Isus, Domnul ei. Cu alte cuvinte, ea a ieşit din coasta Lui. Al doilea Adam este Domnul ceresc — întâiul-născut dintre morţi, Îndreptăţitorul, Dătătorul de viaţă pentru lume. În timpul Veacului Evanghelic, Dumnezeu este în proces de alegere a Bisericii pentru a fi Mireasa lui Cristos, şi ea a fost în proces de dezvoltare. Ca Mireasă, Soţia Mielului, ea poate fi considerată a doua Evă; şi lucrarea ei va fi în timpul veacului care vine, fiind ca o mamă sau îngrijindu-se de rasa lui Adam, concepută din nou de „Domnul din Ceruri”, al doilea Adam. 1 Cor. 15:45-47.

Întreaga imagine ne arată că responsabilitatea căderii a fost asupra lui Adam. Sfântul Pavel subliniază că Mama Eva a fost cea înşelată şi a fost mai întâi în încălcare, dar subliniază şi că prin neascultarea lui Adam a intrat păcatul în lume, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor „pentru că toţi au păcătuit” (Rom. 5:12) — arătând efectul căderii lui Adam asupra urmaşilor săi, prin ereditate. Deoarece „plata păcatului este moartea”, şi deoarece păcatul care a adus moartea a fost păcatul lui Adam şi nu al Evei, înseamnă că preţul de răscumpărare va fi cel care corespunde lui Adam şi nu cel care corespunde Evei.

TRUPUL DE SACRIFICIU

Când citim, „Mi-ai pregătit un trup”, ca sacrificiu, nu trebuie să înţelegem că aceasta se referă la Biserică, trupul lui Cristos pregătit pentru sacrificiu. Trupul pregătit pentru sacrificiu a fost corpul uman al lui Isus. A fost pregătit în sensul că i-a fost dat în mod miraculos şi a fost sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi. Singur Isus a avut un astfel de trup pregătit pentru El. Biserica nu are astfel de trup.

Domnul nostru Isus a fost rânduit de Dumnezeu ca Preot după rânduiala lui Melhisedec; dar din punctul de vedere al sacrificiului El a fost antitipul lui Aaron şi urma întâi să Se ofere pe Sine, iar apoi să-i accepte pe ucenicii Săi, să-i îndreptăţească prin jertfa Sa, şi apoi să-i facă membre sau părţi din sacrificiul Său. Este evident că în tip numai marele preot a fost rânduit să aducă sacrificiul pentru păcat în Ziua Ispăşirii. Nici unul dintre preoţii subordonaţi n-a avut un astfel de drept. Aşa că nici unul dintre preoţii subordonaţi antitipici, urmaşii lui Cristos, nu este competent să se ofere pe sine însuşi. Tot ceea ce noi putem face este să ne prezentăm Răscumpărătorului nostru, care ne îndreptăţeşte — consacrându-ne viaţa până la moarte. El ne acceptă, ne atribuie meritul Său şi ne socoteşte membre ale Corpului Său de carne; şi apoi, prin Spiritul Său sfânt, prin Cristos, Dumnezeu lucrează în noi „să vrem şi să facem buna Sa plăcere”, care este să ducem la bun sfârşit lucrarea jerfirii de sine chiar până la moarte. Dar toate acestea în timp ce Biserica nu este sacrificată aşa cum a fost Marele Preot, nici prezentată Tatălui în numele nostru. Tatăl tratează numai cu Avocatul nostru şi noi suntem acceptaţi numai pentru că suntem ai Lui.

((519))

Toate acestea sunt arătate în tipul jertfei pentru păcat din Ziua Ispăşirii. Marele preot oferea mai întâi viţelul, ca propriul său sacrificiu — reprezentându-l pe el însuşi în mod individual. Apoi marele preot, nu preoţii subordonaţi, oferea ţapul Domnului — un singur ţap, nu mai mulţi ţapi. Acest ţap era oferit nu ca sacrificiul preoţilor subordonaţi, ci ca sacrificiul marelui preot. Tot aşa este şi în antitip. Consacrarea noastră este acceptabilă Tatălui numai datorită meritului lui Isus, atribuit nouă ca membre ale Sale când ne adoptă ca parte a propriului Său trup.

Aceasta este ca răspuns la o întrebare. Nu putem clarifica această chestiune mai bine decât am făcut-o aici, care este exact ceea ce am încercat să spunem asupra acestui subiect în Studiile în Scripturi şi în Turnul de Veghere. Îndemnăm la rugăciune, pentru ca gândul Domnului să poată fi înţeles şi pentru ca voi să puteţi avea o binecuvântare.