SUSŢINUŢI ÎN „ZIUA CEA REA”

„El va porunci îngerilor (mesagerilor) Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale; ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” 01236″> Ps. 91:11, 12 .

R5815 W. T. 15 decembrie 1915 (pag. 374-376)

Introducerea acestui psalm pare să indice clar că se aplică exclusiv la poporul consacrat al lui Dumnezeu în timpul Vârstei Evanghelice, cei concepuţi de spirit — cei care stau sub umbra Celui Atotputernic, în locuinţa tainică a lui Iehova. Aceeaşi idee este reprezentată simbolic în Tabernacolul tipic. Locuinţa tainică unde stau sfinţii este Sfânta. Nimănui nu-i era permis să intre în Sfânta şi Sfânta Sfintelor tipice în afară de marele preot şi de preoţii subordonaţi. În măsura în care trăia în armonie strânsă cu acest aranjament, tot poporul Israel era binecuvântat. Dar locuinţa tainică, Sfânta, este cea la care se face referire în acest psalm.

Ajungând la zilele lui Isus vedem că El a fost primul care a intrat în Sfânta şi Sfânta Sfintelor antitipice. El a intrat în prima încăpere, în Sfânta, când S-a oferit pe Sine la Iordan. Când S-a consacrat, la botez, imediat a fost în Sfânta, în loc de a fi afară, în Curte. Dacă rămânea în Sfânta şi continua la umbra Celui Atotputernic, toate providenţele lui Dumnezeu Îi erau favorabile şi toate lucrurile lucrau împreună spre binele Său. Astfel când Isus Şi-a sfârşit victorios cursul, El a trecut dincolo de al doilea văl şi a intrat chiar în cer — Sfânta Sfintelor (Ev. 6:19, 20; 9:24). În timp ce era în trup a fost păzit în toate căile Sale; El a fost păzit de Dumnezeu şi n-a fost permis să fie ispitit mai presus de cât a putut suporta. În Grădina Ghetsimani, Tatăl I S-a descoperit într-o manieră nedeclarată specific, decât că ni se spune că îngerii au venit şi L-au slujit pe Învăţătorul. „El face din îngerii Săi duhuri, şi din slujitorii Săi o flacără de foc.” Ps. 104:4.

Dumnezeu poate folosi orice sau pe oricine ca agent al Său, mesager al Său. Dar în zilele lui Isus erau foarte puţini din familia umană capabili de a fi folosiţi ca îngeri ai lui Dumnezeu întăritori pentru Domnul nostru. Maria din Betania era unul dintre aceştia, care, tocmai înainte de răstignirea Învăţătorului, I-a uns picioarele cu un parfum scump, înmiresmat, şi I le-a şters cu părul ei. Ea a fost una care I-a adus mângâiere când gândurile-I erau tulburate că după cinci zile începând de atunci va fi răstignit. El Şi-a dat seama că nimeni nu putea să-L înţeleagă, nimeni nu putea să-I pătrundă sentimentele. Dar serviciul Mariei a fost foarte preţios pentru Domnul — foarte încurajator pentru El.

ÎNCERCĂRI SUBTILE, CARACTERISTICE ZILELOR NOASTRE

Tot aşa Domnul a folosit şi spirite — îngeri — iar uneori diferite alte mijloace, fiinţe umane sau chiar puteri ale naturii, ca slujitori ai Săi. Dacă Tatăl dorea să ne trimită nouă, copiilor Săi, vreun mesaj, El putea folosi energia electrică pe care noi învăţăm s-o folosim în telegrafia fără fir şi în telefonie. Dar El n-a ales folosirea acestei puteri ca mesager al Său pentru a ne vorbi direct. Textul nostru ne dă însă ideea că supravegherea specială a Domnului este peste toţi sfinţii Săi, clasa pe care El o selecţionează începând de la Rusalii, în vederea pregătirii lor pentru Împărăţia cerească prin creştere în harurile Spiritului. Dar noi vedem că acest psalm are o aplicare specială la zilele noastre, când „o mie vor cădea alături de tine şi zece mii la dreapta ta”, şi când ciuma va fi peste tot. Când ciuma este în aer, ea inoculează o persoană fără ca aceasta să fie conştientă, şi astfel noi, membrele „picioare” ale Corpului lui Cristos, suntem expuşi la încercări şi pericole deosebite — ciumă spirituală.

Acesta este timpul spre care au indicat toţi profeţii ca fiind un timp de persecuţie deosebită. În trecut au fost timpuri de persecuţie pentru poporul declarat al lui Dumnezeu; dar acestea au fost timpuri când ceea ce este drept era mai evident, când între drept şi nedrept era trasă o linie netă. Când s-a ridicat întrebarea, „Veţi servi Domnului, sau veţi servi pe Baal?”, n-a fost greu să vezi ceea ce este drept şi să hotărăşti, „Voi fi de partea Domnului”. În zilele Bisericii timpurii, întrebarea a fost, „Vei căuta să intri în graţiile puterii romane, sau vei suferi persecuţie urmând pe Cristos?” Cristos sau Împăratul. Mai târziu, când întrebarea a fost legată de alegerea între o denominaţie sau alta, chestiunea era net separată: „Sunt eu de partea lui Dumnezeu sau a adversarului?” Dar în ultimii patruzeci de ani diferenţa între denominaţii a fost practic ignorată.

Uneori cei presecutaţi erau cumva de blamat pentru persecuţiile lor, deoarece ei suţineau erori mai mult sau mai puţin crude. Dar toată vremea încercările şi ispitele au fost, s-ar părea, mai puţin subtile decât în prezent. Aceste mari denominaţii care înainte luptau una împotriva alteia, astăzi încearcă să fie un singur corp. La suprafaţă ar părea ca şi cum Mileniul ar fi venit şi lupul ar locui împreună cu mielul. În general printre creştini pare să fie un sentiment de prietenie şi dorinţă de a face bine mai degrabă decât rău. Cazurile în care se îngăduie persecuţia violentă sunt foarte rare şi nu sunt apreciate de mase.

În ultimii patruzeci de ani a existat o stare care a constituit un test crucial pentru toţi creştinii. Doctrinele subtile ale Spiritismului, Stiinţei Creştine, Teosofiei şi a diferitelor feluri de Gândire Nouă sunt predominante. La fel Teoria Evoluţiei este susţinută larg. Oamenii învăţaţi au formulat Teoria Evoluţiei, iar apoi Critica Radicală a început să sfâşie Biblia în bucăţi, fiindcă „se opune ştiinţei pe nedrept numită astfel” (1 Tim. 6:20). Aceste teorii false au constituit o miasmă care s-a răspândit în toate direcţiile. După unele autorităţi există patru sute milioane de creştini, iar după altele şapte sau opt sute milioane. Aceştia includ pe toţi pruncii, handicapaţii mintal şi bolnavii psihic. Fie că sunt în vârstă de un minut sau de cincizeci de ani, ei sunt socotiţi membri ai ((353)) Bisericii, dacă le-a fost stropit capul cu câteva picături de apă şi s-au rostit câteva cuvinte peste ei.

Dar printre cei mai inteligenţi dintre cei care cheamă numele lui Isus a fost o mare cădere de la Cuvântul lui Dumnezeu. Această încercare a fost cea mai perfidă, cea mai dăunătoare, fiindcă a venit de la seminariile teologice. Mii au căzut. Ei nu sunt pe cale de a cădea, ci au căzut. au pierdut orice ancorare în Cuvântul lui Dumnezeu. Din cei două sute de mii de slujitori declaraţi ai lui Cristos, probabil că nu mai mult de zece la sută cred în Biblie ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Zece la sută ar fi douăzeci de mii, rămânând o sută optzeci de mii care au căzut de la credinţă. Dacă au căzut de la credinţa în faptul că Biblia este inspirată, putem fi siguri că au căzut într-o măsură de la legătura cu Dumnezeu. Unii probabil că n-au fost niciodată în relaţie cu Domnul în nici un sens.

SPERANŢELE NEFONDATE ALE MULTORA DE ASTĂZI

Ce revelaţie a făcut Dumnezeu în afara celei date în Biblie? „Fără speranţă şi fără Dumnezeu în lume” este starea celor mulţi. Ei au propriile lor speranţe, dar nu speranţa din Biblie. Teosofii au o speranţă, spiritiştii au o speranţă, adepţii Ştiinţei Creştine au o speranţă, şi la fel au şi evoluţioniştii; dar speranţa tuturor acestora este fără temelie şi desigur că-i va părăsi în acest timp de încercare.

Speranţa evoluţionistului nu este aceea că el poate supravieţui veşnic, ci aceea că, pe măsură ce învaţă tot mai mult zi de zi, el va putea concepe copii mai buni, care vor avea caracter mai nobil şi minte mai înţeleaptă decât el. La rândul lor, aceşti copii vor putea trăi mai mult şi vor putea avea copii mai înţelepţi şi mai puternici. Aceşti evoluţionişti cred că va veni timpul în viitorul îndepărtat când copiii lor vor fi atât de înţelepţi încât se vor putea folosi de toate împrejurările vieţii şi vor putea continua să trăiască veşnic. Din punctul nostru de vedere aceşti oameni sunt fără Dumnezeu, fără speranţă.

Este adevărat că aceşti slujitori vorbesc despre Isus, dar mesajul pe care-l dau nu este mesajul Bibliei. Ei spun de fapt că Isus a făcut mult bine în viaţă, ceea ce merită a fi copiat, că El a fost un Exemplu bun etc. Noi gândim că ei vorbesc în această manieră doar pentru efectul moral asupra oamenilor. Dacă aceşti oameni ar trăi o viaţă cum a trăit Isus, i-ar mustra pe oameni şi le-ar spune că trăiesc foarte nechibzuit, că trăiesc pentru sine, neglijând Cuvântul lui Dumnezeu. Aceşti slujitori care-L susţin pe Isus ca un Exemplu ştiu foarte bine că din cauza felului în care a trăit, El a murit la vârsta de trezeci şi trei de ani — a murit în loc de a trăi veşnic. Ei admit că El a fost un caracter foarte frumos, dar majoritatea dintre ei n-au în planul lor nici un loc pentru jertfa Lui de răscumpărare. Şi îndemnând pe oamenii lor să urmeze exemplul lui Isus, această clasă se pare că nu-i îndeamnă să-şi dea viaţa pentru Adevăr şi în serviciul lui Dumnezeu.

Ei le spun oamenilor lor să nu meargă la război decât dacă-i cheamă ţara şi numai atunci când le spune predicatorul; dar dacă devine un lucru obişnuit să se meargă la război, atunci să meargă la război şi să împuşte cât pot de mult. Între timp predicatorii vor pregăti pe băieţii mai mici şi vor forma Brigăzi de Tineri şi Brigăzi ce Cercetaşi. Când va veni războiul, băieţii să fie nobili Cercetaşi, să pună puşca la umăr şi să ucidă cât pot de mult. Să susţină războiul şi să lupte de propria lor parte. Oamenii lor să îngrijească şi să ajute la vindecarea răniţilor — toţi care n-au fost ucişi imediat. Să le panseze rănile şi să-i pregătească cât se poate de repede să intre în tranşei şi să lupte iarăşi, şi poate să fie ucişi.

SCEPTICISMUL ACUM ÎN FLOARE PESTE TOT

Toate acestea sunt o încurcătură de învăţături religioase. Ea este din cauză că aceşti oameni au căzut de la credinţa în Biblie. Unii dintre ei, căutând să se pună la adăpost, când sunt întrebaţi despre subiectul credinţei lor, vor zice, „Ei bine, noi credem în cuvintele lui Isus”. Iar unii editori, urmând linia acestui sentiment în creştere, au publicat Noul Testament în care cuvintele lui Isus sunt tipărite în roşu, pentru ca aceia care vreau să le citească numai pe acestea să aibă aceste cuvinte în faţă scrise cu roşu. Dar, când sunt întrebaţi dacă cred în cuvintele lui Isus despre Iona şi peştele cel mare şi în cuvintele Lui despre potopul din zilele lui Noe, ei vor da înapoi şi vor zice, „Nu, noi credem doar cât ne spune mintea că este rezonabil, iar restul gândim că este absurd”. Adevărul este că ei n-au credinţă adevărată în Isus, nici în ceea ce a spus El în legătură cu scopul vieţii Sale pământeşti. Ei nu cred că El a fost o jertfă pentru păcat, şi o spun deschis. Au căzut de la poziţia credinţei.

Dacă învăţătorii oamenilor au căzut, ce vom spune despre oameni înşişi, cei patru sute de milioane sau opt sute de milioane? Unii au fost într-o denominaţie, alţii în alta, dar în general toată procedura a fost ca să-i ţină în ignoranţă. Aceasta ar putea să nu pară a fi strict adevărat când ne gândim câte şcoli şi colegii sunt. Dar faptul este că numai o mică parte dintre oameni ajung vreodată la colegiu sau chiar şi la liceu. Înainte de aceasta se presupune că ei au fost de partea celor înşelaţi. Multe dintre marile noastre universităţi de astăzi sunt răsadniţe de necredinţă. Adevărul biblic este reţinut de la popor. Când ne gândim la colegiile înzestrate cu bani cu milioanele şi cu profesori învăţaţi, şi la întreaga lume aşa-zis creştină care este sub tutelajul a două sute de mii de slujitori ai bisericii nominale, este o minune că oamenii nu sunt toţi necredincioşi.

Cu această perspectivă a celor patruzeci de ani trecuţi, deci, vedem o împlinire a acestui psalm. Vedem că mii şi zeci de mii au căzut. Vedem unde au căzut. Vedem de ce au căzut. Vedem că puţini stau în picioare — „picioarele” lui Cristos. Privind peste lume şi văzând aceste mii de oameni, ne dăm seama că acei puţini care au venit în relaţie de legământ cu Domnul sunt singurii care stau în picioare. Dar mulţi, chiar şi dintre aceştia, fiindcă sunt supraîncărcaţi cu grijile acestei lumi şi cu amăgirea bogăţiilor, ca şi cu învăţături false, tremură şi nu prea pot sta ferm. Aceştia au nevoie de ajutorul nostru imediat.

((354))

NEVOIE URGENTĂ DE TOATĂ ARMĂTURA

Apostolul Pavel îndeamnă întreg poporul lui Dumnezeu să „îmbrace toată armătura lui Dumnezeu”. Unii dintre ei n-au îmbrăcat mult din armătura lui Dumnezeu, ci pe aceea a crezurilor din Veacurile Întunecate. Unii dintre ei, sub falsele învăţături moderne ale Criticii Radicale, Evoluţiei etc., au doar o credinţă şovăitoare. Ei sunt slabi în loc de a fi „tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui”, cum ar trebui să fie. Acum este timpul ca toţi aceştia să fie tari, pentru ca „să poată rămâne în picioare în ziua cea rea”, care este acum peste noi. Ei trebuie să fie îmbrăcaţi cu „platoşa dreptăţii”, să fie „încălţaţi cu râvna Evangheliei Păcii”, să aibă „scutul credinţei” şi „Sabia Spiritului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”. Ef. 6:10-17.

Noi care ne-am îmbrăcat cu „toată armătura lui Dumnezeu”, care am devenit în mare măsură îndemânatici în mânuirea Sabiei Spiritului — adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu cuvenite acum — trebuie să le folosim acum în interesul tuturor celor care pot fi apăraţi. Ei trebuie să fie ajutaţi să îmbrace repede toată armătura, ca să fie protejaţi de săgeţile adversarului care zboară acum des şi repede, ca ei să poată fi salvaţi acum de erorile care abundă peste tot, ca ei să poată fi ridicaţi din căderea lor temporară şi întăriţi în Domnul.

ÎNGERI SLUJITORI

Acest Psalm 91, deci, pare să fie o imagine a timpului prezent, şi noi trebuie să ne străduim să fim îngerii menţionaţi în textul nostru. Aceşti îngeri sau slujitori sunt în primul rând copiii lui Dumnezeu. Ei trebuie să slujească fraţilor. Aceasta este marea onoare pe care Dumnezeu a făcut-o poporului Său de-a lungul întregii Vârste Evanghelice. În cazul Domnului nostru îngerii, fiinţe spirituale, L-au slujit; şi în cazul unora dintre apostoli îngerii au apărut uneori şi i-au servit. Scripturile declară, într-adevăr, că îngerii sunt toţi „duhuri slujitoare, trimişi să le slujească celor care vor fi moştenitorii mântuirii”. Dar noi avem foarte puţine motive să aşteptăm ca Dumnezeu să folosească fiinţe spirituale ca să facă un serviciu care poate fi făcut de poporul Său.

Conform acestui psalm vedem că acum este timpul când membrele „picioare” sunt în pericol deosebit de a se poticni şi ca atare au nevoie de ajutor deosebit. După ce au fost descrise în amănunt diferitele capcane ale acestei zile, citim, în cuvintele textului nostru, „El va porunci îngerilor Săi pentru tine, … ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. Domnul nostru la prima Sa venire a vorbit despre Sine ca fiind Piatra de Poticnire pentru casa lui Israel, prezisă de profetul Isaia (Mat. 21:42-45). Apostolul Pavel se referă la această profeţie spunând că Isus va fi o Piatră de Poticnire pentru ambele case ale lui Israel. Is. 8:14; Rom. 9:32, 33.

Domnul nostru a fost o Piatră de Poticnire pentru casa naturală a lui Israel în cei patruzeci de ani ai secerişului lor. La fel, noi vedem că El a fost aşa cum s-a prezis, Piatra de Poticnire în acest Seceriş, în aceşti patruzeci de ani. Prezenţa şi lucrarea Sa n-au fost nici înţelese nici apreciate în Secerişul evreiesc; şi tot aşa, acum, faptul parousiei, prezenţei, este contestat, iar jertfa de răscumpărare dată de El este respinsă. Evenimentele de astăzi sunt manifestări ale prezenţei Sale. Aceste lucruri şi adevărurile vitale ale Scripturii, acum mai clare şi mai luminoase decât oricând, sunt pietre de poticnire pentru lume, dar sunt binecuvântări pentru cei credincioşi, cei veghetori. Adevăratul popor al lui Dumnezeu, ridicându-se pe această Piatră de Păşire, sunt înălţaţi la un punct de vedere mai înalt şi sunt apăraţi de poticnire. Doctrina Răscumpărării şi dovezile celei de-a Doua Prezenţe a Învăţătorului în acest timp sunt avantaje nespus de mari pentru sfinţii Domnului.

ÎMPLINIREA PREZENTĂ A TEXTULUI NOSTRU

Vedem că „piatra” din textul nostru este o piatră simbolică. Satan a încercat s-o aplice literal când L-a ispitit pe Isus, când L-a îndemnat să se arunce de pe acoperişul Templului. Dar Isus a zis, „Înapoia Mea, Satan”, şi a refuzat să facă o astfel de aplicare a Scripturii. Dar noi vedem împlinirea ei în zilele noastre. Noi credem că Domnul a ridicat mijloace, mesageri care au fost foarte credincioşi faţă de toată clasa „picioare”. Aceste mijloace au fost variate. Pagina tipărită cu Mesajul Adevărului Prezent în multe limbi a mers în toate părţile Pământului, să caute şi să susţină pe membrele „picioare” ale lui Cristos. Mii dintre aceştia ne scriu constant că au fost recuperaţi când erau în mare pericol. Unii dintre aceştia merseseră deja în necredinţă; mulţi pierduseră toată credinţa în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ei sunt astăzi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

Dumnezeu a folosit aceste mijloace, deci, şi acestea au fost duhurile Sale slujitoare, care au slujit poporului Său. Noi nu spunem că n-au fost şi mijloace nevăzute, dar noi cunoaştem mijloacele pe care le-am văzut. Astfel textul nostru are un mesaj bun pentru noi toţi. „El va porunci îngerilor Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale.” Oricare ar fi greutăţile poporului Domnului în viitorul apropiat, va fi o mângâiere specială dacă ne vom aduce aminte că Domnul poate face pregătire deplină pentru toţi ai Lui care au inima sinceră, şi că El va face astfel. El va continua să folosească aceste mijloace, şi ele vor fi întărirea poporului Său până la sfârşitul căii. Dacă se află unii care nu vor fi astfel conduşi, aceasta trebuie să fie din cauză că este ceva rău în ei. Noi să căutăm fiecare să fim din clasa „te”. „Nici o nenorocire nu te va ajunge” (Ps. 91:10). Aceasta va însemna protecţie divină până la sfârşitul căii noastre.