Orice lucru pe care îl credem trebuie să fie susținut/dovedit de Scriptură ca să putem răspunde așa cum a răspuns Isus cu un „așa zice Domnul”.
Deci cu privire la „suflet” Biblia prezintă o părere total diferită de cea pe care am avut-o noi timp de secole. Când deschidem prima carte a Bibliei aflăm imediat definiția cuvântului „suflet”,  adică ce este sufletul? În Genesa 2:7 citim: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut un suflet viu.” Vom fi atenți cum spune cuvântul: „s-a făcut” (nu a primit) un suflet viu. Deci prin unirea celor două, corpul și „suflarea de viață” a apărut ființă vie sau sufletul viu, pentru că „suflet viu” înseamnă ființă vie și nimic altceva. De exemplu: „au fost scăpate prin apa un mic număr de suflete și anume opt.” (1 Petru 3:20); „sufletele care au venit cu Iacov în Egipt, și care ieșiseră din el erau în total 66, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.” (Genesa 46:25). De unde ieșiseră aceste suflete?  Răspuns: Aceste suflete, aceste ființe au ieșit din Iacov. Biblia spune că și animalele sunt suflete: „..tot ce răsuflă, tot ce avea suflare de duh de viață în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit.” (Genesa 7:22); „…sufletul i se apropie de groapă” (Iov 33:22); „…sufletul care păcătuiește, acela va muri” – Ezechiel 18:4 (deci moare, nu trăiește în Rai sau în Iad). „Plata păcatului este Moartea (nu chinul veșnic) – Romani 6:23.
Se naște o întrebare: Cuvântul „suflet” și cuvintele „duh” sau „spirit” sunt unul și același? Apostolul Iacov ne spun spune în cuvântul Domnului că: „…trupul fără duh este mort” (Iacov 2:26). El nu zice trupul fără suflet, ci trupul fără duh. Dacă sufletul este ființa vie, atunci ce este duhul din el? În cartea Eclesiastul scrie că atunci când omul moare, nu sufletul merge la Dumnezeu ci duhul sau spiritul (Ecl. 12:7). Duhul sau spiritul din omul viu este un principiu energizant și nu o ființă vie cu ochi și urechi cu inimă și creer. Acest principiu de viață, această energie, invizibilă ca și curentul, este proprietatea lui Dumnezeu, și a dat-o lui Adam cu condiția să asculte altfel va muri. Va muri sufletul, ființa vie, el nu va mai fi viu pentru că Dumnezeu v-a lua înapoi energia (duhul) care l-a pus în mișcare. Solomon spune că omul dupa ce moare nu mai este înțelept sau prost, pentru că nu mai există; s-a consumat în pământul de unde a fost luat (Ecl. 9:5,10; Genesa 3:19).
Nimic din Biblie nu sugerează că o parte din om merge în cer sau iad la moarte; ci pur și simplu în locuința morților. De acolo va învia cum a zis Mântuitorul  „…toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele…”(Ioan 5:28,29).
Ce va învia deci? Sufletul care a păcătuit a murit, și tot acela care a murit va învia. Dacă este viu el nu trebuie să învieze și atunci moartea Domnului pentru a ne răscumpăra este inutilă. Dar apostolul spune răspicat că „…după cum toți mor în Adam tot așa toți vor învia (vor fi făcuți vii) în Cristos…” 1 Corinteni 15:22.

Deci omul după ce moare este într-o stare de inconştienţă până la înviere. Acest lucru este confirmat de Eclesiastul 9:10: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” şi apoi Ezechiel ne spune că sufletul (care după cum am văzut că este format din corp şi suflare de viaţă) moare, “Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.”( Ezechiel 18:4).

Deci scriptura nicăeri nu susţine ideea sau învățătura că există un suflet care nu moare, sau că după ce moare omul este o parte din om care nu moare ci doar există undeva… Chiar şi Domnul nostru Isus spune că a fost mort şi a înviat. Apoc 1:18