Fr. Joseph Sygnowski, Polonia

 

  1. Aceasta este prima dată că am privilegiul să particip şi să vorbesc la Convenţia Internaţională. O consider o binecuvînatre de la Domnul.
  2. Avînd această ocazie şi bazîndu-mă pe ajutorul Domnului şi pe rugăciunile voastre, aş vrea să împărtăşesc cu voi subiectul: “Vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ”.
  3. Textul nostru de aur vor fi cuvintele profetului Ieremia 15:19: “De aceea aşa vorbeşte Domnul: Dacă te vei lipi iarăşi de Mine îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei”.
  4. Prin profetul Ieremia, Dumnezeu îşi arată mînia neabătută împotriva lui Iuda. Ieremia se roagă fierbinte, cerînd îndurare lui Dumnezeu.
  5. Dumnezeu răspunde lui Ieremia, punînd două condiţii importante. Prima: “Dacă te vei lipi iarăşi de Mine îţi voi răspunde iarăşi”. A doua: “Dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea”.
  6. Cuvîntul profetului arată că în vechime Dumnezeu a fixat deja cerinţe înalte pentru cei care vreau să se întoarcă la El.
  7. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a cerut de la cei chemaţi atît standarde morake foarte înalte, cît şi un lucru foarte scump, care este credinţa.
  8. Ieremia menţionează aceste două aspecte importante ale vieţii naostre consacrate.
  9. Prima – “Dacă te vei lipi iarăşi de mine” – aparţine moralităţii noastre, vieţii noastre creştine, conversaţiilor noastre cu alţii, mersului nostru.
  10. Cealaltă – “ceea ce este de preţ” aparţine credinţei nostre şi în special purităţii învăţăturilor doctrinale ale Scripturii, găsirii adevăratei lumini şi a recunoaşterii ei ca fiind “de preţ” şi a recunoaşterii erorii ca fiind “fără preţ”.
  11. Pentru a aprecia corect adevărul, pentru a găsi o bază a convertirii noastre, pentru a distinge pozitivul din negativ şi pentru a găsi pe Domnul şi a ne menţine credinţa în El, să fim gura Lui, trebuie ca noi să ne cîştigăm o conştiinţă foarte sensibilă. Numai atunci putem judeca corect diferitele valori.
  12. Păstrarea credinţei şi în special aprecierea planului lui Dumnezeu de mîntuire a cauzat multe greutăţi atît servilor Vechiului Testament cît şi creştinilor din Era Apostolică.
  13. În ciuda dezvoltării culturii şi civilizaţiei, păcatul a continuat ca un fenomen neschimbat. Natura umană păcătoasă nu s-a schimbat în bine în nici o privinţă. Nu-i de mirare că apostolul Pavel scriindu-i lui Timotei, îi porunceşte să păstreze lucrurile de preţ, pentru care trebuie luptă cu o conştiinţă bună.
  14. “Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună; şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat” – 1 Tim 1:18,19.
  15. Reiese din acest text că ducerea luptei bune şi ajungerea la mîntuire depinde de 2 factori: credinţa şi o conştiinţă bună.
  16. Ambele sînt importante şi esenţiale. “Dar fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-l caută” – Evr. 11:6.
  17. Astfel credinţa este un factor principal şi este decisivă pentru mîntuire. “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mîntuit” – Rom. 10:9.
  18. Cînd credinţa se naşte în inima cuiva ca rezultat al nevoii de mîntuire şi cînd este în mod sincer mărturisită înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, înseamnă că acela se află la începutul luptei bune. Totuşi ştim că nu un începu bun ne asigură viaţa ci, “cine va răbda pînă la sfîrşit va fi mîntuit” – Mat. 10:22.
  19. Noi avem de-a face cu această viaţă pămîntească fie scurtă, fie lungă, în care trebuie să luptăm această bătălie grea cu răul, nedreptatea şi eroarea semănată de chipul fiarei. Şi este necesar ca credinţa noastră să fie aici confirmată de conştiinţa noastră.
  20. Desigur că acesta nu este un lucru uşor. Ştim că lumea zace în cel rău, dar este esenţial să avem o conştiinţă bună, reglată de cuvîntul lui Dumnezeu pentru că de aceasta depinde aducerea “luptei noastre bune” la un sfîrşit plin de succes şi la primirea coroanei vieţii.
  21. Conştiinţa afectează atitudinea marală şi doctrinală a omului, iar credinţa şi mersul lui în viaţa zilnică mărturiseşte despre sensibilitatea conştiinţei lui.
  22. Profetul Ieremia ne porunceşte să ne lipim iarăşi şi să despărţim ce este de preţ de ce este fără preţ şi noi credem că agentul care face despărţirea este conştiinţa. Apostolul Pavel recomandă lui Timotei credinţa curată şi cuvîntul adevărat şi curat al lui Dumnezeu, care pot fi căpătate printr-o conştiinţă bună. Ce este dar o conştiinţă bună?
  23. Este o proprietate interioară a omului care-i arată faptele rele şi-l judecă. Îi dă un sentiment de vinovăţie şi îi atrage atenţia spre conştiinciozitate şi cinste. Permite libertate şi toleranţă religioasă şi dă dreptul de a crede. Formează comportamentul nostru în acord cu credinţa noastră şi nu permite o cădere.
  24. Conştiinţa este un sinţămînt care furnizează baza existenţei moralităţii, a faptelor şi legilor morale pe care omul le recunoaşte şi pe care inima lui le aprobă. Conştiinţa vorbeşte clar şi spune ce este bine şi ce este rău, ce să credem şi ce să nu credem. Conştiinţa pronunţă o judecată deliberată asupra diferitelor valori ce cad sub criteriul adevărului şi neadevărului.
  25. Conştiinţa poate fi asemănată cu un ceas pe al cărui cadran sînt marcate corect orele dar a cărui funcţionare depinde de un arc principal care trebuie să fie reglat dacă vrem ca ceasul să arate corect ora.
  26. Ne putem baza pe conştiinţă numai dacă este legată la arcul principal, adică inima nouă şi voinţa nouă adusă în armonie cu legea iubirii. Numai atunci ne poate arăta cu adevărat ce este bine şi ce este rău, cu ce opinie sau gînd să ne identificăm şi pe care să le respingem (ca şi contrare spiritului Domnului).
  27. Cu toţii avem acest simţ a ceea ce este bine şi drept şi acest simţ ne imboldeşte să fim ascultători de Dumnezeu.
  28. Apostolul Pavel mărturiseşte acesta în Rom. 2:15: “Şi ei dovedesc că lucrarea legii este scrisă în inimile lor fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele”.
  29. Conştiinţa nu este o acţiune voluntară a omului pentru că el adeseori se găseşte în opoziţie cu ea. Uneori ea are atîta influenţă încît chinuieşte pe cel cu fapte ruşinoase şi-l face să mărturisească fapta comisă în ciuda consecinţelor.
  30. Simţul ruşinii, recunoaşterea răutăţii proprii, devin atît de împovărătoare şi vina conştiinţei atît de covîrşitoare încît cel în cauză nu mai poate suporta şi de bună voie se predă justiţiei.
  31. Conştiinţa este un factor critic atît în formarea caracterului pozitiv cît şi a celui negativ, în funcţie de respectarea regulilor conştiinţei sau de încălcarea lor.
  32. În primul caz cineva se întăreşte în bine şi se bucură într-o conştiinţă curată.
  33. În al doilea caz cineva suferă chinuri şi suferă datorită încălcării conştiinţei care avînd atît de multe împotriviri este adusă la tăcere şi completă indiferenţă. Totuşi din cînd în cînd ea se trezeşte penrtu a umple inima de teamă şi pentru a arde ca un fier înroşit.
  34. Cu alte cuvinte, conştiinţa, această voce interioară ne spune să facem bine, ne atrage atenţia asupra răului, ne indică învăţăturile greşite şi false şi ne interzice să facem fapte în dezacord cu voia lui Dumnezeu.
  35. Dacă cineva dă atenţie acestei voci şi acţionează conform îndrumărilor ei, niciodată nu va veni în conflict cu conştiinţa sa.
  36. Dacă cineva acţionează împotriva conştiinţei, se va simţi vinovat, va avea reproşuri interioare, tristeţe, ruşine şi suferinţă. Conştiinţa se opune anumitor fapte şi omul trebuie să facă o alegere în mijlocul conflictului între două influenţe: cîştigul ispititor al încălcării ei pe de o parte şi o tendinţă naturală de a evita răul pe de altă parte.
  37. Conştiinţa este cu omul întotdeauna deşi ea nu este întotdeauna activă, de exemplu, în timpul somnului, odihnei etc.
  38. Conştiinţa poate suferi schimbări, deci nu este un simţ care nu se schimbă, cu o sensibilitate constantă. Ea poate deveni mai sensibilă sau poate scădea, sau se poate toci, sau poate ajunge complet la tăcere.
  39. Vorbind în termeni generali o conştiinţă poate fi adevărată sau greşită adică falsă. O conştiinţă adevărată judecă faptele corect pe baza informaţiei adevărate. O conştiinţă falsă judecă faptele incorect bazate pe învăţături şi principii false. O conştiinţă falsă este determinată de o abandonare deliberată a legii lui Dumnezeu.
  40. Cuvîntul “conştiinţă” nu se găseşte în Vechiul Testament. În Biblia poloneză, activitatea conştiinţei este prezentată în alte expresii ca în 2 Sam. 24:10: “Şi David a simţit cum îi bătea inima”; Iov 27:6: “inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele”; “Suflarea omului este o lumină a Domnului care pătrunde pînă în fundul măruntaielor”; Isaia 65:14: “Veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet şi vă veţi boci de mîhnit ce vă va fi duhul”.
  41. În Noul Testament cuvîntul “conştiinţă” este folosit adesea. În Biblia poloneză survine de 29 de ori. În baza Scripturilor putem vedea că putem descrie diferit conştiinţa, în funcţie de moralitatea individului.
  42. De exemplu, poate exista o conştiinţă bună sau o conştiinţă rea, o conştiinţă curată sau necurată, sensibilă sau insensibilă.
  43. Să se remarce totuşi că cu toţii avem o conştiinţă pătată prin faptul că aparţinem rasei păcătoase pentru că “toţi au păcătuit în Adam” (Rom. 5:12). Dar dacă cineva vine la Dumnezeu cînd este ispitit, îşi mărturiseşte   păcatele şi i se dă iertarea, atunci i se face şi o curăţare a conştiinţei prin sîngele lui Christos şi devine o nouă creatură acordîndu-i-se o conştiinţă nouă şi curată.
  44. Apostolul Pavel sprijină acest gînd în cuvintele: “Cu cît mai mult sîngele lui Christos care prin Duhul cel veşnic s-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte ca să slujiţi Dumnezeului celui viu” Evr. 9:14.
  45. Vrem să ne cunoaştem conştiinţa, să studiem să vedem dacă este cum ne spun Scripturile? Să încercăm să facem aceasta cu grijă şi cu meticulozitate şi vom vedea cum este conştiinţa noastră.
  46. O conştiinţă bună se înoieşte prin renaşterea spirituală a cuiva care prin moştenire are o conştiinţă grea, deformată, micşorată, mută. Ea devine bună printr-o renaştere spirituală: “Icoana aceaasta închipuitoare vă mîntuieşte acum pe voi şi anume botezul (care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci cererea unui cuget curat făcută lui Dumnezeu)” – 1 Petru 3:21 în Biblia poloneză.
  47. Apostolul Petru ne spune că facerea unui legămînt cu Dumnezeu, împlinirea voii Sale şi rămînerea consecventă în votul făcut este o cerere făcută lui Dumnezeu a unei conştiinţe bune. Cei care devin noi creaturi îşi înnoiesc conştiinţa.
  48. Dumnezeu este bun. El ne cheamă şi ne dă o conştiinţă bună, sensibilă la toate principiile vieţii, care ne arată spre modul corect de conduită şi ne face să vedem lumina Evangheliei. Ea învaţă repede adevăratele învăţături şi viaţa veşnică prin Christos. Ea aude vocea Evangheliei şi se face auzită cînd se ridică eroarea şi Christoşii mincinoşi.
  49. Am menţionat la început că apostolul Pavel sfătuieşte pe Timotei să păstreze un cuget curat pînă la sfîrşit. Fiecare frate şi soră trebuie să-şi însuşească acest sfat. Nu toţi pot ţinea un cuget curat pînă la sfîrşit. Pavel a văzut că unii n-au păstrat o conştiinţă bună şi au eşuat.
  50. Cineva nu poate fi influenţat şi condus corect prin propria sa conştiinţă. Dumnezeu ne-a dat cuvîntul Său şi Spiritul Sfînt care ne învaţă conştiinţa. Conştiinţa noastră ne va atrage atenţia asupra lucrurilor lumeşti, păcatului, erorii, nedreptăţii etc. atunci cînd este conectată la arcul principal al cuvîntului lui Dumnezeu.
  51. O conştiinţă curată este curăţată prin sîngele lui Christos. Ea diferă de conştiinţa bună numai în aceea că ea pune accentul pe necesitatea de a menţine această conştiinţă nepătată după convertire. Sau este o conştiinţă care în procesul următor de sfinţire este ţinută în curăţenie sfîntă.
  52. Cînd apostolul Pavel a stat în faţa scaunului de judecată al lui Felix, fiind acuzat de evrei, a spus: “De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”. (Fapte24:16) Şi aşa a fost în realitate. Din momentul convertirii sale pînă la moarte ca martir, niciodată nu şi-a pătat conştiinţa.
  53. Avînd acest fel de conştiinţă, Pavel a pus accentul pe “preţios”, “ţinînd taina credinţei într-un cuget (conştiinţă) curat” (1 Tim. 3:9). Aceasta este una din calităţile bătrînilor şi diaconilor.
  54. Aceasta înseamnă o conştiinţă a legilor lui Dumnezeu, a poruncilor Lui, o înţelegere a doctrinelor în armonie cu principiile lui Dumnezeu şi păstrarea curăţeniei în cîmpul de luptă zilnic.
  55. Pentru ca cineva să ţină un cuget curat, trebuie să acţioneze cu onestitate şi dreptate atît faţă de Dumnezeu cît şi faţă de oameni. Nu ne putem ţine conştiinţa curată chiar dacă ne consacrăm întreagă viaţa lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp să ne lezăm aproapele sau să permitem căderea de la credinţă, să denaturăm harfa lui Dumnezeu.
  56. O CONŞTIINŢĂ SENSIBILĂ şi foarte fină o au aceia care evită comiterea chiar şi a celui mai mic păcat cu voia. În 1 Sam. 24:1-8 găsim descris un eveniment interesant.
  57. Cînd David fugea de persecuţiile lui Saul, a venit la Marea Moartă şi s-a ascuns într-o peşteră împreună cu oamenii lui. S-a întîmplat că şi Saul a venit acolo. Oamenii lui Saul au insistat să-l omoare pe Saul, aceasta fiind cea mai bună şansă de a nimici pe vrăjmaş. Conştiinţa lui David a fost atît de fină încît nu l-a lăsat să ia viaţa lui Saul. El a tăiat nuamai o bucată din poala hainei lui Saul. “Şi inima îi bătea . . . şi a zis oamenilor săi: Să mă ferească Domnul să fac împotriva Domnului meu, care este unsul Domnului o aşa faptă”.
  58. Poate servi ca ilustraţie a unei conştiinţe fine, o balanţă farmaceutică. Cu ce seamănă conştiinţa noastră? Întindem noi mîinile, strigăm acuzaţii false, vorbiri de rău etc. împotriva unsului Domnului, copiulul lui Dumnezeu.
  59. Oamenii cu o conştiinţă sensibilă se vor simţi vinovaţi chiar dacă din diferite motive lipsesc de la o adunare, dacă nu pot să se roage, să citească mana sau Biblia, cînd nu ajută pe cei bătrîni sau cînd accidental nu-şi plătesc taxa de autobuz. Sînt indispuşi cînd se distruge natura sau cînd cineva manifestă cruzime faţă de animale nevinovate. Sînt puţini astfel de oameni cu o aşa fină conştiinţă, dar sînt foarte necesari în timpul nostru.
  60. O CONŞTIINŢĂ SLABĂ au aceia slabi în credinţă care n-au ajuns la o cunoştinţă bună. Apostolul Pavel spune despre aceştia: “Dacă păcătuiţi astfel împotiva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Christos” – 1 Cor. 8:12.
  61. Cei care au acest tip de cunoştinţa se poticnesc uşor. Chiar şi cel mai mic lucru , care în opinia lor este greşit, îi face uşor să se potinească. În vremea apostolilor unii ca aceştia se poticneau în alţii care mîncau carne cumpărată în piaţă, carne care putea proveni de la jertfele destinate idolilor păgîni (1 Cor.10:25-31).
  62. În vremea noastră unii se pot poticni dacă bem o ceaşcă de cafea într-o cofetărie sau dacă luăm cina la restaurant. Cei cu o conştiinţă slabă se poticnesc în îmbrăcămintea sau comportamentul altora. Manifestă nemulţumire la un discurs, studiu, citirea volumelor şi în general pun sub semnul întrebării planul de mîntuire al lui Dumnezeu.
  63. Pavel a folosit cuvîntul, “slab” în sensul de convingeri instabile în credinţă şi doctrină. L-a folosit în sensul bolii spirituale, lipsei de subordonare şi ” păcătuire împotriva fraţilor şi împotriva lui Christos”.
  64. Acest fel de conştiinţă nu se poate abate de la   păcat, nu poate despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, ci repede cade şi are nevoie de vindecare.
  65. O CONŞTIINŢĂ INSENSIBILĂ de obicei vine din ducerea unei vieţi păcătoase de mult timp. Cineva cu o astfel de conştiinţă nu vede păcatul unde este sau crede că păcatul nu este atît de mare cum în realitate este. Astfel de conştiinţă este rezultatul neglijării răului cauzată de neglijarea legii lui Dumnezeu.
  66. Astfel de conştiinţă şi-a pierdut sensibilitatea şi capacitatea de-a judeca corect faptele. Unul cu o astfel de conştiinţă crede că orice faptă este bună atîta timp cît aduce un cîştig.
  67. Să folosim pe profetul Balaam ca exemplu. El a învăţat pe moabiţi cum să ducă pe Israel în păcat ceea ce era împotriva voinţei lui Dumnezeu, şi împotriva propriei convingeri a lui Balaam. (Num 22:5-41; 23:1-30; 24:1-25).
  68. O conştiinţă umană insensibilă permite clasificarea păcatelor în mari şi mici, cea ce uneori duce la gîndul că toate păcatele convenabile nu sînt mari.
  69. O CONŞTIINŢĂ DE FARISEU (însemnată) este o conştiinţă de făţarnic. “‘Dar duhul spune lămurit că în   vremile din urmă unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare, şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Tim. 4:1).
  70. Este un simptom de făţărnicie morală. Nu foloseşte o măsură consecventă cînd judeccă diferitele fapte. Se dă mare atenţie efectelor exterioare şi adesea se ignoră un păcat mare, dacă se poate ascunde numai de ochii altor oameni.
  71. O conştiinţă de fariseu face mult zgomot şi emite judecăţi condamnatoare în   privinţa greşelilor vrăjmaşilor dar în privinţa proprilor greşeli este netulburată şi tăcută.
  72. “Atunci cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în preacurvie, au pus-o în mijlocul norodului şi au zis lui Isus: Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvirea. Moise în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei. Dar tu ce zici? Spuneau lucrul acesta ca să-l ispitească şi să-l poată învinui. Dar Isus s-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pămînt. Fiindcă ei nu încetau să-l întrebe, El s-a ridicat în sus şi le-a zis: Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintîi cu pietre în ea. Apoi s-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pămînt. Cînd au auzit ei cuvintele acestea s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc” (Ioan 8:3-9).
  73. Oamenii cu conştiinta de fariseu se cred perfecţi şi pretind a fii sfinţi; Sînt ca mormintele văruite frumoase pe dinafară dar înăuntru sînt pline de oase de morţi si de necurăţii.
  74. Astfel de oameni n-au grijă dacă merg acasă pe o cărare dreaptă ori dacă se furişează pe cărări întortocheate atît timp cît duc ceva cu ei. Apostolul Pavel a spus că au conştiinţă învîrtoşată de păcat.
  75. O conştiinţă necurată este a acelora care nu cunosc disciplina (cum este descrisă de Pavel în 1 Tim. 1:10-15). Prin neglijenţa şi ignoranţa cuvîntului lui Dumnezeu inimile lor sînt împietrite şi viaţa lor păcătoasă le-a mînjit aşa conştiinţă încît nu au nimic curat în ei.
  76. Din cuvintele lui Pavel reiese că sînt mulţi creştini astăzi care şi-au mînjit mintea şi conştinţa. Purtarea lor a fost atît de necinstită încît Pavel i-a numit înşelători care au făcut totul pentru un cîştig murdar.
  77. O conştiinţă rea este o conştiinţă păcătoasă şi va comite cele mai rele jigniri. Pavel vorbind despre intrarea în sfînta sfintelor printr-o cale nouă şi vie ne îndeamnă să ne curăţăm conştiinţa rea. “Să ne apropiem cu o inimă curată cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10:22).
  78. O conştiinţă rea n-are consideraţie pentru nimic şi consideră bun orice mijloc dacă prin el se ajunge la un scop anume. Este cu atît mai periculoasă cu cît îmbracă haina evlaviei religioase.
  79. Un exemplu tipic este regele Ahab şi soţia lui Izabela (1 Regi 21). Din cauza că n-au putut cumpăra cinstit via lui Nabot, s-au folosit de înşelăciune ca să o ia. Au anunţat un ospăţ şi o adunare, au adunat pebătrîni şi pe nobili   şi l-au pus pe Nabot la loc de cinste printre ei. Apoi au adus doi oameni necinstiţi şi bazaţi pe mărturia lor falsă împotriva lui Nabot, l-au ucis cu pietre.
  80. O CONŞTIINŢĂ PĂTATĂ este o conştiinţă foarte coruptă, înşelată de un adevăr diferit care vine de la adversar. “Totul este curat pentru cei curaţi, dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi nimic nu este curat;   pînă şi mintea şi cugetul le sînt spurcate” Tit.1:15.
  81. În mintea lor, în înţelegerea adevărului este o mare corupţie. O respingere a hranei la timp potrivit, lipsă de credinţă, eroare şi falsitate, mîndrie, egoism, răutate şi ură.
  82. O CONŞTIINŢĂ MOARTĂ au aceia care trăind o viaţă păcătoasă de multă vreme, au pierdut de mult simţul a ceeace este păcat. Ei cred că nu există nici un păcat într-o acţiune dată. Spun chiar că păcatul nu există.
  83. În acest fel ei sînt complet insensibili la propriul lor păcat şi-şi pierd capacitatea de a judeca valoarea morală a purtării lor.
  84. Criminalii şi cei care calcă adesea legea au o conştiinţă moartă. Ei trec nestingheriţi de la un păcat la altul, de la o nelegiuire la alta. Conştiinţa nu-i deranjează. Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că putem omorî pe fratele nostru prin cuvintele noastre, că-i putem fura numele bun. Deci noi de asemenea putem fi în pericol de a avea acest fel de conştiinţă.
  85. O experienţă deosebită, un şoc mare poate trezi o conştiinţă moartă aşa cum s-a întîmplat cu Iuda (Matei 27:3-5). Dar arareori duce la o adevărată căinţă şi la întoarcere la Dumnezeu. Scroafa care a fost spălată se întoarce iarăşi să se bălăcească în noroi.
  86. Aşa se poate schimba şi degrada o conştiinţă umană. Cînd cineva îşi pierde conştiinţa, pierde frica de Domnul şi ruşinea de oameni (Luca 8:2-5). Acesta nu va avea scrupule şi nu va roşi făcînd facpte ruşinoase.
  87. Pierderea unei conştiinţe bune duce la o cădere spirituală totală şi cei care resping conştiinţa se distrug. Ei nu ştiu cum să se întoarcă la Dumnezeu şi El nu-i acceptă. Ei nu despart ce este de preţ de ce este fără preţ. Ei nu vor fi gura Domnului.
  88. Am prezentat zece feluri diferite de conştiinţe. Acum fiecare să hotărască ce fel de conştiinţă are. Primele trei sînt pozitive şi, fie ca toţi să le avem pe acelea. Celelalte şapte sînt negative şi, fie ca Domnul să ne ferească de ele. Amin.