Cântarile Mileniului


⤡ Ecran Mare

286.  MARE eşti Doamne, mare-i puterea Ta

1
MARE eşti Doamne, mare-i puterea Ta,
Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.
Ai zis să fie şi la porunca Ta
A stat 'nainte-Ţi toată făptura;
(:Mulţimea stelelor şi mândrul soare,
Cerul, pământul ascultatu-Te-au;
Inima mea tremurând admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă:).

2
Mare eşti Doamne şi-a Ta-nţelepciune
Prin care toate frumos le-ai creat;
Omul pământesc l-ai făcut al Tău fiu,
Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.
(:Floarea cea mică şi-arborii puternici,
Urma mâinilor Tale ne-arată.
Din toată inima mă-închin Ţie
Lăudând mare-nţelepciunea Ta:).

3
Mare eşti Doamne şi a Ta dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi, a zis judecata
Şi cel căzut a început moartea,
(:Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,
Care era perfectă viaţă.
Al Tău Fiu plăti asta din iubire
Eu Te admir şi mă îchin Ţie:).

4
Mare eşti Doamne, mare-i iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat.
N-ai stins lumina abia arzătoare,
De trestia frântă Te-ai îndurat;
(:Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine ai întins.
În ochi cu lacrimi mă proştern 'nainte-Ţi
Laud iubirea ce m-a mântuit:).

× A+ A-

286.  MARE eşti Doamne, mare-i puterea Ta

1
MARE eşti Doamne, mare-i puterea Ta,
Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.
Ai zis să fie şi la porunca Ta
A stat 'nainte-Ţi toată făptura;
(:Mulţimea stelelor şi mândrul soare,
Cerul, pământul ascultatu-Te-au;
Inima mea tremurând admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă:).

2
Mare eşti Doamne şi-a Ta-nţelepciune
Prin care toate frumos le-ai creat;
Omul pământesc l-ai făcut al Tău fiu,
Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.
(:Floarea cea mică şi-arborii puternici,
Urma mâinilor Tale ne-arată.
Din toată inima mă-închin Ţie
Lăudând mare-nţelepciunea Ta:).

3
Mare eşti Doamne şi a Ta dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi, a zis judecata
Şi cel căzut a început moartea,
(:Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,
Care era perfectă viaţă.
Al Tău Fiu plăti asta din iubire
Eu Te admir şi mă îchin Ţie:).

4
Mare eşti Doamne, mare-i iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat.
N-ai stins lumina abia arzătoare,
De trestia frântă Te-ai îndurat;
(:Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine ai întins.
În ochi cu lacrimi mă proştern 'nainte-Ţi
Laud iubirea ce m-a mântuit:).

Spre Slava Sa