Cântarile Mileniului


⤡ Ecran Mare

313.  O, Doamne, vezi ce furtună

1
O, Doamne, vezi ce furtună,
Ce vifor îngrozitor?
Ce nor des, ce întunecime;
Nu-i scăpare şi-ajutor!
Ori, deşi pierim nu-Ţi pasă?
Cum poţi să dormi adânc?
'N tot momentul ne-ameninţă moartea
Peste-acest adânc umblând.

Corul
Vântul, mare ascultă de Mine, linişte.
Furtuna pagubă nu face,
Nici om, nici demoni sau orice fie,
Să piară corabia nu poate,
Când Domnul cerului în ea doarme.
Căci toate Mi se supun Mie:
Linişte să fie.
Căci toate Mi se supun Mie;
Deci, linişte.

2
Doamne, grijuri mă apasă;
Zi, noapte n-am odihnă.
Inima mea-i adânc rănită,
Scoală şi mă vindecă.
A păcatului furtună
Urlă asupra mea,
Am să pier Doamne
'Nvăţătorule,
O, vino nu mă lăsa.

3
Doamne-acum a trecut spaima,
Natura-i liniştită;
Peste adânc soare luceşte
Şi am pace-n inimă.
Te aştept Doamne pe Tine,
Singur nu mă lăsa.
Cu Tine-ajung limanul cu pace,
Unde mă voi repausa.

× A+ A-

313.  O, Doamne, vezi ce furtună

1
O, Doamne, vezi ce furtună,
Ce vifor îngrozitor?
Ce nor des, ce întunecime;
Nu-i scăpare şi-ajutor!
Ori, deşi pierim nu-Ţi pasă?
Cum poţi să dormi adânc?
'N tot momentul ne-ameninţă moartea
Peste-acest adânc umblând.

Corul
Vântul, mare ascultă de Mine, linişte.
Furtuna pagubă nu face,
Nici om, nici demoni sau orice fie,
Să piară corabia nu poate,
Când Domnul cerului în ea doarme.
Căci toate Mi se supun Mie:
Linişte să fie.
Căci toate Mi se supun Mie;
Deci, linişte.

2
Doamne, grijuri mă apasă;
Zi, noapte n-am odihnă.
Inima mea-i adânc rănită,
Scoală şi mă vindecă.
A păcatului furtună
Urlă asupra mea,
Am să pier Doamne
'Nvăţătorule,
O, vino nu mă lăsa.

3
Doamne-acum a trecut spaima,
Natura-i liniştită;
Peste adânc soare luceşte
Şi am pace-n inimă.
Te aştept Doamne pe Tine,
Singur nu mă lăsa.
Cu Tine-ajung limanul cu pace,
Unde mă voi repausa.

Spre Slava Sa