Cântarile Mileniului


⤡ Ecran Mare

324.  OSTENIT-AM prin păcat

1
OSTENIT-AM prin păcat,
Umblând ca un pierdut,
Când Păstorul m-a aflat,
La turmă m-a condus.
Îngerii-asta bine-au văzut,
Numelui Său laudă-I aduc.

Corul
Mâini care m-au căutat,
Inima-I m-a iubit,
Sânge ce-acoperi păcate
În veci fiţi binecuvântate.

2
Pân' cu vin şi cu ulei,
Mi-a spălat rănile;
În urechi asta-mi şopti,
Al Meu eşti fiule.
Nicicând n-aud glas mai dulce
Când inima lauda-mi umple.

3
Pe picioare şi pe mâini,
Rănile mi-a arătat,
Cu spini aspri capul Său,
Cel sfânt încununat.
Aşa inima mea răpind,
Pentru mine mult suferind.

4
De atunci cu El umblând
Numai Lui Îi trăiesc,
Minunata-I fiinţă,
Prin spirit I-o zăresc.
Viaţa-n veci nu-i destulă,
De a-I cânta Lui laudă.

5
Deşi inima-n Domnul
Odihneşte ne-ncetat,
Cu dor aştept acel ceas,
Când Se va arăta,
Ducându-Şi dincolo pe nori
Mireasa Lui, atunci gata.

× A+ A-

324.  OSTENIT-AM prin păcat

1
OSTENIT-AM prin păcat,
Umblând ca un pierdut,
Când Păstorul m-a aflat,
La turmă m-a condus.
Îngerii-asta bine-au văzut,
Numelui Său laudă-I aduc.

Corul
Mâini care m-au căutat,
Inima-I m-a iubit,
Sânge ce-acoperi păcate
În veci fiţi binecuvântate.

2
Pân' cu vin şi cu ulei,
Mi-a spălat rănile;
În urechi asta-mi şopti,
Al Meu eşti fiule.
Nicicând n-aud glas mai dulce
Când inima lauda-mi umple.

3
Pe picioare şi pe mâini,
Rănile mi-a arătat,
Cu spini aspri capul Său,
Cel sfânt încununat.
Aşa inima mea răpind,
Pentru mine mult suferind.

4
De atunci cu El umblând
Numai Lui Îi trăiesc,
Minunata-I fiinţă,
Prin spirit I-o zăresc.
Viaţa-n veci nu-i destulă,
De a-I cânta Lui laudă.

5
Deşi inima-n Domnul
Odihneşte ne-ncetat,
Cu dor aştept acel ceas,
Când Se va arăta,
Ducându-Şi dincolo pe nori
Mireasa Lui, atunci gata.

Spre Slava Sa