Cântarile Mileniului


⤡ Ecran Mare

393.  ADESEORI cărarea mea

1
ADESEORI cărarea mea
E-o cale de dureri,
E-o cale de-ncercare grea
Dar am şi mângâieri,
Orişicât de trist aş fi
Inima mea neîncetat,
E-n mâna bună-a Domnului
Şi de iubirea lui sunt apărat.

2
Adeseori suspin şi plâng
Şi-amară-i viaţa mea,
Dar al iubirii foc nestins
Îmi umple inima,
Căci Păstorul meu Isus
A plâns şi El şi-a suferit,
Să am curaj chiar El mi-a zis,
Căci El pe-acel vrăjmaş l-a biruit.

3
Când norii negri mă cuprind
Şi eu sunt numai singur,
Amarul oare cui să-l spun
Şi-un sfat bun cui să-i cer?
Prieten bun mi-a mai rămas,
Iar în necaz un Frate drag,
Lui pot să-I spun necazul meu
Şi gândul meu întreg
Doar Lui să-l spun.

× A+ A-

393.  ADESEORI cărarea mea

1
ADESEORI cărarea mea
E-o cale de dureri,
E-o cale de-ncercare grea
Dar am şi mângâieri,
Orişicât de trist aş fi
Inima mea neîncetat,
E-n mâna bună-a Domnului
Şi de iubirea lui sunt apărat.

2
Adeseori suspin şi plâng
Şi-amară-i viaţa mea,
Dar al iubirii foc nestins
Îmi umple inima,
Căci Păstorul meu Isus
A plâns şi El şi-a suferit,
Să am curaj chiar El mi-a zis,
Căci El pe-acel vrăjmaş l-a biruit.

3
Când norii negri mă cuprind
Şi eu sunt numai singur,
Amarul oare cui să-l spun
Şi-un sfat bun cui să-i cer?
Prieten bun mi-a mai rămas,
Iar în necaz un Frate drag,
Lui pot să-I spun necazul meu
Şi gândul meu întreg
Doar Lui să-l spun.

Spre Slava Sa