Cântarile Mileniului


⤡ Ecran Mare

403.  CUVINTE de miresme pline

1
CUVINTE de miresme pline
În al meu suflet clocotesc
Şi cânt cântarea mea de slavă
Pentru-Mpăratul cel ceresc.
Să-mi fie limba iscusită
Ca pana unui învăţat
Tu eşti Cel mai frumos din lume
Pe buze harul Ţi-e turnat.

2
De aceea Dumnezeu pe Tine
Pe veci Te-a binecuvântat,
Războinic tare-ncinge-Ți spada
Podoaba şi cu slava Ta.
Să fii biruitor în luptă,
Te suie-n carul Tău măreţ,
Neprihănirea şi-Adevărul
Tu să le aperi îndrăzneţ.

3
Şi dreapta Ta să strălucească
Prin mari izbânzi de 'nvingător,
Cu a Ta săgeată ascuţită
Străpungi orice vrăjmaş popor.
Şi al Tău scaun de domnie
E-ntemeiat pe veşnicii,
Căci cu-n toiag plin de îndurare
Conduci a Tale naţiuni.

4
În veci iubeşti neprihănirea,
Iar răutatea o urăşti,
De aceea Dumnezeu pe Tine
Te-a uns, Te-a pus să stăpâneşti.
Cu untdelemn de bucurie
Te-a uns mai sus ca soţii Tăi,
Mai sus de toţi de aceeaşi slujbă,
Mai sus de toţi slujbaşii Tăi.

5
Aloia, smirna şi casia
Înmiresmează-al Tău veşmânt
Şi-n strălucitele-Ţi palate
Sunt numai veselii şi cânt.
Printre-ale Tale-nsoţitoare
Sunt fete de-mpărat în şir
Însă mireasa Ta-i la dreapta
Gătită-n haine de ofir.

6
Ascultă fiică, vezi şi uită
Poporul Tău şi casa ta,
Atunci te va pofti-Mpăratul
Şi tu-nchinare îi vei da.
Fiica Tirului şi multe,
Bogate fete vor veni,
Bunăvoinţa Ta să afle
Cu daruri mari Te vor cinsti.

7
Copiii Tăi lua-vor locul
Părinţilor care au plecat
Şi îi vei pune domni în ţară,
Pe tot Pământul cel plăcut.
Din neam în neam iubitu-Ţi nume,
De-a pururi Ţi-l vor pomeni,
De-aceea-n veci de veci popoare,
Cu laudă Te vor cinsti.

× A+ A-

403.  CUVINTE de miresme pline

1
CUVINTE de miresme pline
În al meu suflet clocotesc
Şi cânt cântarea mea de slavă
Pentru-Mpăratul cel ceresc.
Să-mi fie limba iscusită
Ca pana unui învăţat
Tu eşti Cel mai frumos din lume
Pe buze harul Ţi-e turnat.

2
De aceea Dumnezeu pe Tine
Pe veci Te-a binecuvântat,
Războinic tare-ncinge-Ți spada
Podoaba şi cu slava Ta.
Să fii biruitor în luptă,
Te suie-n carul Tău măreţ,
Neprihănirea şi-Adevărul
Tu să le aperi îndrăzneţ.

3
Şi dreapta Ta să strălucească
Prin mari izbânzi de 'nvingător,
Cu a Ta săgeată ascuţită
Străpungi orice vrăjmaş popor.
Şi al Tău scaun de domnie
E-ntemeiat pe veşnicii,
Căci cu-n toiag plin de îndurare
Conduci a Tale naţiuni.

4
În veci iubeşti neprihănirea,
Iar răutatea o urăşti,
De aceea Dumnezeu pe Tine
Te-a uns, Te-a pus să stăpâneşti.
Cu untdelemn de bucurie
Te-a uns mai sus ca soţii Tăi,
Mai sus de toţi de aceeaşi slujbă,
Mai sus de toţi slujbaşii Tăi.

5
Aloia, smirna şi casia
Înmiresmează-al Tău veşmânt
Şi-n strălucitele-Ţi palate
Sunt numai veselii şi cânt.
Printre-ale Tale-nsoţitoare
Sunt fete de-mpărat în şir
Însă mireasa Ta-i la dreapta
Gătită-n haine de ofir.

6
Ascultă fiică, vezi şi uită
Poporul Tău şi casa ta,
Atunci te va pofti-Mpăratul
Şi tu-nchinare îi vei da.
Fiica Tirului şi multe,
Bogate fete vor veni,
Bunăvoinţa Ta să afle
Cu daruri mari Te vor cinsti.

7
Copiii Tăi lua-vor locul
Părinţilor care au plecat
Şi îi vei pune domni în ţară,
Pe tot Pământul cel plăcut.
Din neam în neam iubitu-Ţi nume,
De-a pururi Ţi-l vor pomeni,
De-aceea-n veci de veci popoare,
Cu laudă Te vor cinsti.

Spre Slava Sa