412.  ÎN grădina Ghetsimani

1
ÎN grădina Ghetsimani
Locul paşnic, liniştit,
Era locul rugăciunii
Al lui Isus mult iubit.
În acest loc El mersese
Cu ai Săi învăţăcei
Şi-adesea El se rugase,
Pentru El şi pentru ai Săi.

2
Nu plecase niciodată
El cu-atâta-ntristare
În gradina neuitată,
Ca-n noaptea de trădare.
El trebuia să plătească
Preţul răscumpărării,
Ca lumea s-o mântuiască
Din păcat şi din moarte.

3
Priveghiaţi şi voi cu Mine
Zise-nvăţăceilor,
Până când cu plecăciune
Mă voi ruga Tatălui.
Şi mergând puţin 'nainte
A căzut pe faţa Sa,
Zicând, bunele Părinte
Fie numai voia Ta.

4
Tot cu aceste cuvinte
El de trei ori s-a rugat,
Suferind chinuri cumplite
Pentru a lumii păcat.
Când la-nvăţăcei venise
I-a aflat pe toţi dormind,
N-aţi putut şi voi cu Mine
Încă un ceas să priveghiaţi?

5
Într-o agonie mare
Sângeros a transpirat,
Tatăl I-a dat ascultare,
Căci un înger l-a-ntarit
Aducând vestea cerească
Era voia Tatălui
Ca Fiul să săvârșească,
Mântuirea omului.