Spre Slava Sa


⤡ Ecran Mare

81.  Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?

1.
Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aș fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aș fi un bulgăre de gheață, un chip de humă fără viață.
O stîncă-nvăluită-n ceață și-o noapte fără dimineață.

2.
Aş fi un far fără lumină, pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.

3.
Aşa aş fi, dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii și mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări și frumuseţe.

4
De n-ai fi fost Tu, Bunătate, Începătorule a toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine.

× A+ A-

81.  Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?

1.
Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aș fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aș fi un bulgăre de gheață, un chip de humă fără viață.
O stîncă-nvăluită-n ceață și-o noapte fără dimineață.

2.
Aş fi un far fără lumină, pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.

3.
Aşa aş fi, dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii și mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări și frumuseţe.

4
De n-ai fi fost Tu, Bunătate, Începătorule a toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine.

Cântarile Mileniului