Cântarile Mileniului


⤡ Ecran Mare

92.  DOAMNE Te-arăţi speranţa mea

1
DOAMNE Te-arăţi speranţa mea,
Tu stea mândr-a zilei,
Luceşti şi alungi noaptea grea,
Cu toată spaima ei.

2
Aşa de mult Te aşteptăm,
Dorind cu Tine-a fi;
Coroana regală-Ţi privim,
Ce-o vom împărtăşi.

3
Ah, ce speranţă măreaţă,
Aşa-mpărtăşire;
E legată cu cel mai scump
Cuget de dragoste.

4
Sfântă, curată plăcere
Şi fără de pată,
A fi cu Domnul, Capul nost',
În patria sfântă.

5
Deja-n parte ne bucurăm,
Ca semn de relaţii.
Dar, o, ce minunat va fi,
La sfârşitul luptei.

6
Lângă miriade pe Tron,
Pe El Îl vei vedea,
Admirând ce-a făcut Mielul,
Murind spre-a libera.

7
Ce-s a noastre suferinţe,
Când cu El putem fi
Şi cu îngeri-n companii,
În veci Îl vom slăvi?

× A+ A-

92.  DOAMNE Te-arăţi speranţa mea

1
DOAMNE Te-arăţi speranţa mea,
Tu stea mândr-a zilei,
Luceşti şi alungi noaptea grea,
Cu toată spaima ei.

2
Aşa de mult Te aşteptăm,
Dorind cu Tine-a fi;
Coroana regală-Ţi privim,
Ce-o vom împărtăşi.

3
Ah, ce speranţă măreaţă,
Aşa-mpărtăşire;
E legată cu cel mai scump
Cuget de dragoste.

4
Sfântă, curată plăcere
Şi fără de pată,
A fi cu Domnul, Capul nost',
În patria sfântă.

5
Deja-n parte ne bucurăm,
Ca semn de relaţii.
Dar, o, ce minunat va fi,
La sfârşitul luptei.

6
Lângă miriade pe Tron,
Pe El Îl vei vedea,
Admirând ce-a făcut Mielul,
Murind spre-a libera.

7
Ce-s a noastre suferinţe,
Când cu El putem fi
Şi cu îngeri-n companii,
În veci Îl vom slăvi?

Spre Slava Sa