Descarca PDF

Fiindcă toate aceste lucruri au să se strice

Fr. Ric Cunningham

 “Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă” – 2 Petru 3:11

  În primul rând, vrem să luăm în considerare ce înseamnă a trăi vieți de sfințenie. Traducerea Diaglott folosește expresia: „conduită sfântă”, a lui Rotherham:

„ Modalități sfinte de comportament” și RSV: „vieți de sfințenie”.

Expresia: „ar trebui să fiți” este Strong #1163 și înseamnă „trebuie”.

Așadar, am putea înțelege că Apostolul Petru ne spune ceva de genul:

„De vreme ce înțelegem că această ordine rea actuală a lucrurilor va fi distrusă și înlocuită cu Împărăția lui Dumnezeu care va veni, trebuie să creștem în evlavie prin a trai vieți de sfințenie”.

Încă câteva Scripturi și câteva informații despre viața sfântă – I Petru 1: 14-16:

„Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”

NOTĂ: gândire similară a conduitei sau a modului de a trăi, cu accentul adăugat că trebuie să ne schimbăm modul de viață din felul în care am trăit anterior. Aceasta este o schimbare radicală. Acest lucru va necesita un mare efort din partea noastră. Când devenim conștienți de ceea ce este viața sfântă, atunci devenim responsabili să încercăm să trăim astfel. De asemenea, ni se spune care este standardul sfințeniei. Acesta este caracterul lui Dumnezeu.

Evrei 12:14

“Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

NOTĂ: Aici avem un alt stimulent. Dacă în inimile noastre, în voința noastră, intențiile noastre, NU atingem acest standard al atributelor caracterului lui Dumnezeu, chiar dacă nu le putem atinge perfect sau complet în comportamentul și cuvintele noastre, atunci vom eșua și nu vom atinge obiectivul nostru.

Nu-l vom vedea pe Domnul și nu vom fi cu El!

CE ESTE O VIAȚĂ SFÂNTĂ?

În Rpt. 1528 fr. Russell o spune astfel:

„Să trăiești o viață sfântă nu înseamnă să faci niște lucruri mărețe și minunate, ci înseamnă doar să trăiești zi de zi o viață de conformitate cu voința lui Dumnezeu, fără sa te scoți în evidenta. O viata de comuniune secretă cu El în devoțiunea noastră și în umblarea noastră zilnică, de activitate zeloasa în măsura capacității și oportunității noastre în slujirea Lui. … Evlavia adevăratului creștin constă pur și simplu în ascultare reverență și loială față de voința lui Dumnezeu și în studiul credincios al voinței Sale, în vederea conformării personale cu aceasta. ”

CUM AR ARATA O REȚETĂ PENTRU SFINȚIE?

INGREDIENTE:

Roadele spiritului: iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, blândețe, bunătate, credință, blândețe, cumpătare, recunoștință, apreciere, recunoștință, smerenie, supunere, ascultare și o mare măsură de reverență și de mulțumire.

CARE AR FI VASELE ȘI USTENSILE NECESARE:

Consacrare, studiu, rugăciune, meditație, slujire, laudă, întâlniri, părtășie și mărturie.

PREGĂTIREA:

 Eliminarea păcatului și a nedreptății, stabilirea afecțiunilor noastre asupra lucrurilor de  sus, depășirea egoismului din interior, sacrificarea intereselor și ambițiilor noastre pământești. Toate acestea le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, care este suficient pentru învățătură în sfințenie și sanctificare.

Sfințenia nu este o formalitate, nici o ceremonie, nici ritualuri. Acestea pot fi de ajutor, dar de prea multe ori sunt confundate cu adevărata sfințenie.

Ne amintim cum apostolul Pavel a definit dragostea agape în 1 Cor. 13 prin delimitarea modului în care ar trebui să ne purtăm.

Asta am vrea să facem cu sfințenia. În continuare avem o comparație a ceea ce ar fi o conduită care ne-ar ajuta să trăim vieți de sfințenie adevărate și nu doar o formă exterioară a acesteia.

Sfințenia este:

Sfințenia este – Un ton reverențial, nu un ton exigent, dominator. Familiarizare reverențială, nu o rugăciune neatentă sau formalistă.

Sfințenia este – Regularitatea în rugăciunea personală, nu o uniformitate obligatorie, cum ar fi Rozariul de mărturisire a păcatelor, sau confesionalul.

Sfințenia este – Studiu personal, nu participarea la Colegii Creștine.

Sfințenia este – Rânduirea de la Dumnezeu, nu rânduirea de către oameni.

Sfințenia este – Ascultare supusă, nu o indiferență apatică.

Sfințenia este -Obiceiul tăcerii sfinte, nu jurămintele de tăcere.

Fiind în lume, dar nu din lume, mai degrabă decât o viață  monahala.

Dedicat răspândirii Evangheliei și nu unei prezentări rigide sau obligatorii.

Sa nu dăm uitării strângerea noastră laolaltă, mai degrabă decât doar  „să mergem la Biserică”.

Să nu căutăm perfecțiunea muzicală armonioasă ci mia degrabă să cântăm și să facem armonie în inimile noastre.

O atitudine meditativă în timp ce ne ocupăm de îndatoririle vieții de zi cu zi, mult mai degrabă decât o viață monahală plină de încântări gregoriene.

Sfințenia este sobrietate, nu acreală.

Bucurie mai degrabă decât distracție.

Sfințenia este veselie, nu euforie emoțională.

Sfințenia este – Postul ocazional și tăgăduirea de sine, nu fanatismul și flagelarea.

Sfințenia este – A fi respectuos și nu un pios fățarnic.

Sfințenia este – Să trăiești dreptatea, nu doar să te îndreptățești personal.

Sfințenia este –  Să fii amabil afectuos cu ceilalți, dar nu cu un comportament nepotrivit.

A avea pace cu Dumnezeu prin sângele ispășitor, și  nu a fi mândri și a te mândri de harul Său care îți este aplicat.

În 2 Cor. 7: 1 citim:

“Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”

Citim că noi trebuie să ne curățăm, aceasta este munca NOASTRĂ interioară. Dumnezeu ne oferă toată asistența de care avem nevoie, dar El vrea să ne transformăm caracterele. Așa cum am învățat că nu putem fi iubitori decât dacă suntem mai întâi corecți, tot așa nu putem fi sfinți decât dacă suntem drepți mai întâi (atât de bine cât putem).

Această curățare sau transformare este în două părți: carnea, adică comportamentul sau cuvintele noastre exterioare, dar și curățarea spiritului, adică a minții, care este curățarea interioară. Încercarea de a curăța comportamentul exterior fără a ne curăța mai întâi mintea, procesele noastre de gândire, este în zadar, inutilă. Dar dacă mai întâi putem curăța mintea, corpul va urma mai mult sau mai puțin.

„Desăvârșirea sfințeniei”.

Acest spirit de sfințenie nu poate fi dobândit instantaneu, adică deodată, ci trebuie dezvoltat, cultivat. Este ca și cum ai fi sfințit sau ca lucrarea de sigilare. Are un început clar și o progresiune.

Este o problemă de creștere spirituală și ar trebui să fie preocuparea noastră principală dacă vrem să fim tot mai apropiați în relația noastră personală cu Tatăl ceresc. Dar acesta este doar începutul și avem mult, mult de lucru.

Haina neprihănirii lui Hristos ne prezintă ca fiind sfințiți sau îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu, la început, lucrarea urmează.

ACUM PENTRU CONTEXT să observăm:

„ … fiindcă toate aceste lucruri au să se strice … ”

Apostolul Petru folosește contextul scrisorii sale pentru a ne îndemna pentru a ne strădui să facem efortul cel mai mare de a trăi vieți de sfințenie și evlavie, ca noi să fim (așa cum a spus Isus), „flămânzi și însetați după dreptate”, dorind ca voia Domnului să se facă pe pământ așa cum este în ceruri. Iubirea și altruismul, acestea vor fi regula în veacurile care vor veni!

ACUM SĂ LUCRĂM și să ne uităm ÎN TIMPUL NOSTRU și să vedem cum aplicăm aceste lucruri:

Evenimentele din timpul nostru. Să vedem mai întâi această  pandemie: Ce învățăm din aceasta. Aceasta a demonstrat cât de interconectați suntem la nivel global. Aceasta arată o împlinire continuă a profețiilor din Daniel 12 și vedem că nu există nici un loc în care cineva poate sa se ascundă pentru a scăpa pe deplin de consecințele negative, fie în domeniul sănătății, fie din punct de vedere economic.

Și totuși, cu toată aceasta creștere a cunoștințelor, nici unul din noi nu am putut prezice că o astfel de pandemie se va întâmpla. Este la fel cu armele nucleare, atomice, chimice și biologice.

Nimeni nu este în siguranță deplină atâta timp cât oamenii căzuți, imperfecți, controlează sau, mai bine zis, scapă de sub control aceste arme. Ne amintim cuvintele lui Isus „și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa”.

Am văzut că tehnologia poate fi atât minunată, cât și teribilă. Tehnologia a pus oamenii căzuți în poziții de luare a deciziilor, cu chestiuni asupra cărora nu au control. Nu pot asigura consecințele asupra oamenilor, animalelor și mediului pe termen lung. Mă voi opri un pic aici … vreau să spun.. poate ați auzit fraților de inteligența artificială, și foarte multe companii investesc zeci de miliarde de dolari pentru a avansa această tehnologie, fie ca e în domeniul medical, în domeniul economic, chiar în mass-media, paginile de internet, chiar și la explorarea spațiului extraterestru. Iar această inteligență artificială se lucrează și se desfășoară prin intermediul computerelor super puternice care încep să controleze tot mai multe aspecte ale vieții oamenilor. Oameni de știință dezbat cât de corect este aceasta din punct de vedere etic, dar aceasta va arăta lumii că omul căzut nu știe și nu poate să manevreze avansul tehnologic care l-a făcut și s-ar putea întoarce ca o armă împotriva omenirii. Dar Dumnezeu știe toate aceste lucruri și Domnul ne spune că dacă zilele acelea, după cum am citit, nimeni, nimeni nu ar scăpa.

Diferitele metode folosite pentru a încerca să încetinească pandemia și pentru a încerca să asiste financiar oamenii, corporațiile și guvernele, au sporit de fapt exponențial improbabilitatea de a se putea recupera pe deplin din punct de vedere economic după ce va trece pandemia.

Chiar și remediul propus – vaccinurile – sunt considerate suspecte de mulți și dacă marea majoritate nu i-au acest vaccin, virusul va continua să se răspândească.

Mai mult, sănătatea mintală și bunăstarea emoțională a sute de mii de oameni, poate chiar milioane au fost afectate în mod dezastros oricum am măsura efectele. Ratele sinuciderilor au crescut mult pentru fiecare grupă de vârstă. Clinicile de sănătate mintală sunt inundate. Guvernele locale și angajatorii se schimbă pentru a oferi asistență gratuită.

Consilierii matrimoniali raportează un număr record de soți care caută ajutor. Și atât consumul de alcool, cât și cel de droguri este mult, mult mai mare, decât în trecut, fiindcă oamenii încearcă să scape temporar de situația în care se află.

Începând cu 14 decembrie 2020, mai mulți americani au murit zilnic de Covid-19 decât au murit la Pearl Harbor sau în 11 septembrie 2001, și totuși americanii nu au putut cădea de acord dacă să poarte măști în public sau nu.

SĂ NE UITĂM LA ACESTE RELAȚII RASIALE:

După 8 ani de când am avut primul președinte negru al SUA (președintele Barak Obama), am avut un an cu unele dintre cele mai grave manifestații violențe, atât demonstrații și proteste rasiale. Un comportament extrem și scandalos a fost manifestat de indivizi de ambele părți ale protestelor permise legal. Aceasta ne arată că în privința rasismului, omenirea a făcut progrese în ultima sută de ani, dar totuși fricțiunile, fie că este pandemia, fie că este rasismul sau diferența economică aceste conflicte și proteste violente aproape că ne-ar putea duce înapoi la faptul că oamenii să nu se înțeleagă unii cu alți să fie dușmănie între oameni, din cauza imperfecțiunii și egoismului personal, și din cauza faptului că pe fiecare la urma urmelor îl interesează doar binele personal.

Acum să vorbim despre PREȘEDINTELE AMERICII ȘI ALEGEREA

Așa cum Fr. Russell a scris în Volumul 4, Domnul permite omenirii să încerce să se guverneze cu succes dacă va reuși toate formele de guvernământ.  De la sfârșitul Timpului Neamurilor în 1914 și sfârșitul monarhiilor multe tipuri de guverne au venit și au dispărut sau sunt în proces de scădere.

Chiar și guvernele democratice vor trebui văzute ca eșecuri, atâta timp cât oameni căzuți sunt responsabili pentru succesul lor. Poate ideea unui guvern democratic ar fi bună am zice, dar oamenii sunt imperfecți.

Președintele care acuma își încheie termenul, care a pierdut alegerile, a insistat ca echipele sale juridice să depună peste 50 de procese pentru a încerca să anuleze rezultatele alegerilor. Cred că frații cunosc aceste lucruri, vedem că  state s-au întors împotriva altor state, cum e Texas, care a apelat la Curtea Supremă pentru a elimina voturile altor patru state! Curtea Supremă a declarat procesul fără temei.

Potrivit mai multor sondaje, mulți republicani cred  afirmația eronată a președintelui Trump că alegerile i-au fost furate, nu are dovezi.

Într-adevăr, viziunea lumii asupra experimentului american cu democrația a suferit o lovitură severă.

America a trecut o linie fără întoarcere. Istoria își va aminti întotdeauna aceste alegeri ca un punct de cotitură, spre cădere. Într-un sistem cu două partide politice, a vedea un partid dominat de o singură personalitate oferă o privire cuprinzătoare asupra psihicului sistemului care eșuează.

Fraților, toate aceste acțiuni ale ORICĂROR partide politice fac parte din ceea ce Biblia denotă drept Balaur.

Isus a spus că Împărăția Sa NU este din această lume, așa că nu ar trebui să avem nicio implicare în guvernele sau politica lumească.

Această scurtă schiță a evenimentelor mondiale actuale demonstrează că marele proces de „clătinare” din Evrei 12:26, 27, continuă, iar „durerile nașterii” devin din ce în ce mai severe.

Trebuie să menționăm că „instantaneitatea” acestor probleme este acum, se întâmplă în această perioadă. Aceste „schimbări bruște” contribuie în mare măsură la incertitudinea și frica care prevalează acum:

Luca 21:26

„Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

 CE SE FACE PENTRU ADEVĂRATA PACE

Domnul Isus a spus în Ioan 14:27 „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 Vrem să înțelegem că politicienii, guvernele, angajatorii, lumea în general, nu pot sa ne dea pacea trainică. De ce nu?

Deoarece sunt defecte, cel puțin parțial, din cauza păcatului și imperfecțiunii adamice moștenite și, în plus, sunt orbiți de zeul acestei lumi, prințul întunericului (vs. 30). Toți sunt zguduiți.

În versetul 1 Domnul Isus ne-a spus cum să nu ne temem:

„Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.”

Credința este o chestiune a inimii (convingere, emoție, dorință) și a minții (o înțelegere studiată și dovedită a planului și caracterului lui Dumnezeu, a victoriei lui Isus în trup și ca o creatură nouă).

O mare parte din această pace a inimii este direct legată de CREDINȚA noastră.

„Facă-vi-se după credința voastră!” spune Scriptura.

Credința include Speranța,  și speranța noastră se bazează pe Promisiunile lui Dumnezeu. Iar credința necesită RĂBDARE și răbdarea noastră este un rod al Spiritului Sfânt. Ne naștem cu frică, orice copil care se naște cu anumite frici dar în Împărăție aceste frici de orice fel, vor fi puse deoparte și pe măsură ce omenirea va umbla pe calea Înaltă a Sfințeniei va reuși să-și transforme și mintea și corpul și în Împărăție oamenii vor vedea că nu este nici o frică, frica nu este parte din ceea ce a creat Dumnezeu și ce a spus în omul perfect, frica a intrat din pricina păcatului. Vă amintiți frumosul paragraf din Volumul 1, unde fratele Russell zice: „închideți ochii pentru o clipă la toate scenele de degradare și suferință…” Deci Domnul nostru Isus Cristos ne-a spus, să nu vi se tulbure inima, aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. După cum am spus – O mare parte din această pace a inimii este direct legată de CREDINȚA noastră.

Deci aceasta este credința pe care noi dorim să o dezvoltăm în noi, credința care a lucrat și în Domnul nostru Isus Cristos. Pentru a avea pacea inimii pe care Domnul ne-o dă. Citim din nou în Scriptură, să ți se facă după credința ta. Și noi trebuie să alegem ca noi  să acționăm bazați pe această credință și să ne creștem credința aceasta fiindcă Domnul ne promite că așa ni se va face și știm că speranța noastră se bazează pe promisiunile și făgăduințele lui Dumnezeu și această credință are nevoie de răbdare care este un rod al Duhului sfânt.  Și dacă vom schimba felul nostru de gândire și vom acționa pe baza credinței și vom avea răbdare ne vom transforma caracterul după cum este voia Tatălui ceresc și vom fi în stare să îndeplinim mult mai multe lucruri în a onora pe Tatăl nostru ceresc după cum EL dorește.

Dar permiteți-mi să încerc să demonstrez cum ne putem dezvolta în continuare credința: și voi face o ilustrare cu un foc de tabără.

Dacă a trebuit vreodată să construiți un foc de tabără, sau poate un foc de gătit, ați învățat că nu puteți pur și simplu să îngrămădiți o grămadă de bușteni mari și să vă așteptați să se aprindă toți de la un chibrit! Mai degrabă trebuie să așezăm crenguțele mici și subțiri și foarte uscate la început astfel încât să permită ca aerul să treacă  printre ele, să nu fie nici prea departe nici prea aproape, astfel încât flacăra mică să se aprindă și apoi să adăugăm lemne din ce în ce mai mari, până când flăcările sun destul de mari ca să putem pune un buștean, doi și totuși să-i punem pe rând.

Acest foc va da atât căldură, cât și lumină într-o noapte întunecată.

În mod asemănător, trebuie să ne construim credința noastră, studiind una câte una învățăturile, principiile și profețiile din Biblie, digerând mental laptele Cuvântului înainte de a merge la carne, adăugând zilnic înțelegerii noastre până când avem o CREDINȚĂ STABILITĂ care ne încălzește inimile și ne luminează mintea.

Pe măsură ce trece timpul, avem mai des reflecții mai profunde și o apreciere mai profundă pentru lucrurile pe care le-am învățat, mai degrabă decât o căutare neliniștită după așa-numita „lumină nouă”, care de prea multe ori tinde spre confuzie și un sentiment de pace diminuat.

REVENIREA LA ÎNDEMNUL NOSTRU:

Apostolul Petru ne-a scris majoritatea acestui capitol (3), nouă, cei care trăim ACUM în timpul Parousiei (vs. 4, 12) din Ziua Domnului, în care cred că am intrat încă din 1874.

Creșterea destabilizării celor patru piloni ai societății (economic, social, religios și guvernamental) ar trebui să aibă ca efect creșterea dorinței noastre de stabilitate a relației noastre cu Domnul și cu Împărăția care vine.

Tatăl nostru ceresc nu se schimbă. El este întotdeauna conștient de starea noastră actuală, atât în interior și în exterior.

Permiteți-mi să să demonstrez acest lucru:

Domnul Isus ne-a spus că Tatăl nostru știe când chiar și o mică vrabie cade la pământ, dar mai mult decât atât, El știe câte fire de păr avem fiecare pe cap! (Mat. 10:29, 30).

Că îngerii noștri au întotdeauna acces la El (Mat. 18:10).

Că El știe exact de ce avem nevoie ÎNAINTE ca noi să cerem! (Mat. 6: 8, 32).

Romani 8:16:

„Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

Da, există Duhul Sfânt sau influența lui Dumnezeu și există spiritul nostru, adică propriile noastre gânduri și intenții personale din interior.

Acum vom citi Romani 8: 22-28 cu câteva corecții din cele mai bune manuscrise grecești:

„Căci noi știm că toată creația suspină și suferă durerile nașterii împreună până acum. Și nu numai ei, ci și noi înșine, care avem primele roade ale duhului, chiar și noi înșine gemem în noi înșine, așteptând adoptarea, eliberarea trupului nostru (Trupul lui Cristos – trupurile noastre de carne și sânge nu pot intra în cer sau Împărăția cerească).

Căci suntem mântuiți prin speranță, dar speranța care este văzută nu este speranță, pentru că de ce sa mai speram pentru ceea ce vedem?

Dar dacă sperăm ce nu vedem, atunci cu răbdare o așteptăm.

De asemenea spiritul (sentimentele noastre din inimă) ne ajută în slăbiciunile noastre, fiindcă nu știm pentru ce trebuie să ne rugăm după cum ar trebui, dar spiritul (dorințele și preocupările noastre interioare) însăși face mijlocire cu suspine care nu pot fi rostite.

Iar Cel ce cercetează inimile știe care este mintea (înclinația), spiritul (gândurile inimii noastre), deoarece acesta face mijlocire pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.

Și știm că toate lucrurile lucrează împreună pentru bine celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, a celor care sunt chemați conform scopului Său.”

În aceste versete apostolul Pavel ne încurajează să ne dăm seama că, chiar și atunci când nu putem spune în cuvinte cum simțim, sau toate preocupările și poverile noastre, Cel care poate citi inima (intențiile Noii Creaturi, gândurile cele mai interioare ale inimii), are simpatie pentru noi!

El începe să ne modeleze toate treburile înainte chiar să ne dăm seama! Și nu numai pentru noi, ci pentru toți cei implicați cu noi!

Și da, toate aspectele vieții noastre lucrează pentru binele nostru, pentru îmbunătățirea noastră ca Noi Creaturi, pentru că Tatăl nostru este cel mai interesat în acest lucru. Dar aceasta este ceea ce trebuie să ne întrebăm: este oare dezvoltarea Noii noastre Creaturi cel mai important lucru pentru noi?

Și acum aș dori să câteva dovezi despre COPIII NOȘTRI ÎN TIMPUL TIMPULUI DE STRÂMTORARE:

Vom da aici câteva referințe din Mesajul Secerișului pentru considerarea voastră: Volumul 6, pag. 554-556 și Țefania 2: 3.

Nu există nici o sumă de bani care să-i poată cruța și nici un loc unde să se ascundă. Mai degrabă, educându-i în căile și voința Domnului, în venerație față de El, și în practicarea Regulii de Aur  aceasta  este cea mai bună pregătire pe care le-o putem da.

Este posibil ca părinții [care au trecut] dacă sunt credincioși să poată ajuta de partea calată de văl!

Rpt. 1963 „Copiii noștri în timpul strâmtorării”

Un articol mai aprofundat pe acest subiect se găsește în: Rpt. 2019 „Domnul îi păstrează pe credincioși”.

Acest articol este lung. CEL MAI DIRECT SFAT PENTRU PĂRINȚI, ÎN PRIMUL RAND, ȘI PENTRU TOȚI CEILALȚI, SE GĂSEȘTE LA FINALUL RPT. Pag. 2021.

De asemenea, Vol. 4, pg. 540. „Dar în timp ce nu este nici o speranță ca această strâmtorare să fie evitată, în Scripturi sunt date instrucțiuni pentru acele persoane care se vor ascunde de furtuna care vine. Credincioșilor din Biserică le este promisă eliberarea înainte de a izbucni forța deplină a furtunii. Toți cei care iubesc dreptatea și urmăresc pacea trebuie să-și pună cu sârguință casa în ordine, așa cum îndrumă Cuvântul Domnului”

 CE TREBUIE SĂ FACEM DACĂ RESURSELE FINANCIARE NE SUNT EPUIZATE?

Putem să luăm exemplu de la furnici să nu lenevim, să lucrăm cu mâinile noastre nu numai pentru noi ci și pentru cei care depind de noi. Cel ce nu are grijă de cei din casa lui este mai rău decât un necredincios.

Rpt. 2021 menționat anterior citim

Domnul ne-a promis ca pâinea și apa ne vor fi asigurate (cu excepția cazului în care a sosit de fapt ceasul sa părăsim “casa” nostra pamântească corporală). Dar îmi imaginez că majoritatea dintre noi avem și probabil  vom avea mai mult decât pâinea și apa.

Acesta ar fi un moment pentru pentru a ne asigura că dacă frații nu au bani să ceară ajutoare sociale dacă sunt oferite de stat.

Să vinde orice bunuri temporale care ne sunt inutile.

Dacă suntem pensionari, și ne putem găsi ceva de lucru temporar e bine,  ca să nu fim o greutate pentru alții.

Putem Cere ajutor, împrumut, mai întâi [dacă este nevoie] de la membrii familiei, rudelor.

Apoi putem să cerem de la frați cu care suntem cei mai apropiați, să ne ajute, și dacă vedem că nu este nici un mod în care să putem să trăim și trecem prin încercări atât de grele că nu avem ce să mâncăm și cu ce să trăim  să nu disperăm ci să  vorbim cu adunarea locală. Să nu ne fie rușine că nu avem cu ce trăi și supraviețui.

Dar trebuie să înțelegem că trebuie să fim dispuși să renunțăm la tot, că nu ar trebui să încercăm să ne menținem prosperitatea temporală cu prețul vieții noastre spirituale. Asta este ceva foarte important pentru noi, trebuie să luam în inimă aceste hotărâri, în așa fel încât viața spirituală să progreseze și nu numai prosperitatea temporară.

ÎN CONCLUZIE:

 Și o concluzie mai lungă pe care o voi face.

Pandemia timpului prezent și toate aspectele derivate din ea, au creat un test perfect de DURABILITATE a credinței și credincioșiei noastre. Este doar începutul a acestui test de rezistență, suntem în credință.

Trecem printr-o perioada și printr-o condiție neobișnuite în care putem reflecta asupra MOTIVELOR și PRIORITĂȚILOR noastre. Fiecare să fim în stare să discernem unde putem sau trebuie să facem îmbunătățiri pentru sănătatea noastră spirituală. Vedem că atâtea magazine, instituții sau închis. Oare în ce ne-am pus noi încrederea până acum? Trebuie să analizăm foarte bine aceste lucruri.  Ar trebui să ne străduim să fim recunoscători pentru timpurile acestea, chiar dacă s-ar putea să trebuiască sa trecem prin multe incertitudini.

Vreau să împărtășesc despre mine personal, că eu, după ce am lucrat pe cont propriu, și lucrez în această meserie  a mea de peste 40 de ani, și nefiind plătit cu normă întreagă în ultimii 22 de ani, de multe ori nu aveam nici o lucrare în orarul meu, ci doar o lucrare care ma așteptă în viitor, ici și colo.

Eram doar Domnul și eu. Am învățat sa iau fiecare zi cum vine, și sa fac ce pot mai bine în ea. Aproape niciodată nu am lipsit de la vreo adunare în timpul săptămânii și nici nu m-am tras înapoi de la alte servicii.

Mai degrabă m-am folosit de INCERTITUDINEA lumii materiale și m-am străduit sa permit acestei experiențe să lucreze în folosul dezvoltării încrederii în Domnul.

Acest lucru nu înseamnă că nu am momente de îngrijorare, dar totuși, am învățat că aceasta este carnea și nu Noua Creatură, nu spiritul meu, și că, prin rugăciune și prin aducerea în memorie a felului în care Domnul m-a eliberat în trecut, am învățat ca și aceasta va trece. Și noua Creatură controlează tot mai mult gândirea și sentimentele inimii mele.

Eu mă mângâi mult în cuvintele lui Isus din  Matei 6:34

„Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”

Fraților noi vedem clar ce se întâmplă astăzi. Putem plănui pentru viitor puțin, da, dar vedem că toate aceste planuri se pot nărui într-un moment, într-o clipă. Trebuie să avem grijă că putem contribui cu adevărat  la ceea ce facem în prezent  și  să facem cat putem, și la sfârșitul zilei putem să ne uităm înapoi și să-i mulțumim Domnului pentru mila și harul Său, atunci putem adăuga un alt „lemn” la focul nostru de credință și siguranță.

Am cea mai multă compasiune pentru frații și surorile noastre mai tineri sau mai noi în credință. Ei nu au încă o astfel de bogăție ca și noi care am umblat mai de mult cu Domnul, o bogăție  de EXPERIENȚE DE CREDINȚĂ STRÂNSE ÎN AMINTIRILE LOR LA CARE SA PRIVEASCĂ ÎNAPOI PENTRU A SE ÎNTĂRI.

Acestora (și tuturor), le spun, CA SĂ NE UITĂM CUM DOMNUL NE-A CĂLĂUZIT ȘI NE-A PĂZIT PE FIECARE DIN NOI, PERSONAL, SĂ NE UITĂM, SĂ NE PUNEM ÎNCREDEREA, SPERANȚA ÎN EL, ȘI TUTUROR ACESTORA LE SPUN, ȘI NOUĂ, ȘI MIE PERSONAL SĂ NE EXPRIMĂM   APRECIEREA FAȚĂ DE  TATĂ NOSTRU DES, ZI ȘI NOAPTE.  SĂ NE AMINTIM CĂ EL NU NE VA PĂRĂSI DACĂ NOI NU-L PĂRĂSIM, SĂ NE AMINTIM CĂ EL DOREȘTE CA NOI SĂ REUȘIM SĂ STĂM CREDINCIOȘI.  El a știut că vom avea încercări în credința noastră, așa că ne-a dat promisiuni și făgăduințe. Făgăduințele LUI SUNT NOI ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ:

După cum a scris Ieremia în întristările, plângerile sale :

„Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”

Agape ne va trece prin aceste vremuri grele.

Phileo o va ușura.