Ultima Săptămână A Domnului Isus Pe Pământ

 [toc] ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ A DOMNULUI ISUS PE PĂMÂNT

SĂ-L ÎNSOŢIM PE DOMNUL NOSTRU ISUS ÎN CELE ŞASE ZILE PREMERGĂTOARE CINEI MEMORIALE

PRIMELE ŞASE ZILE DIN ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ A DOMNULUI ISUS PE PĂMÂNT

Împrejurările care au precedat ultima săptămână

Ioan 11:48-57

⁴⁸ „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”

⁴⁹ Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

⁵⁰ oare nu va gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

⁵² Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

⁵⁴ De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

⁵⁵ Paştile iudeilor era aproape. Şi multi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.

⁵⁶ Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

⁵⁷ Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră ca, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

 

Sâmbătă (prima zi)

Ioan 12:1¹

¹ Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.

¹Aceste şase zile dinainte de Paşti plasează în mod clar ungerea la începutul ultimei săptămâni, chiar dacă după Matei 26 şi Marcu 14 evenimentul pare să fi fost mai târziu. Fr. Russell şi cei mai mulţi comentatori sunt de acord că toate aceste relatări se referă la acelaşi eveniment, care a avut loc sâmbătă seara. R 3534.)

Marcu 14:3; Ioan 12:2, 3; Matei 26:7²

³ Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon Leprosul³, unde i-au pregătit o cină, Marta servea, iar Lazăr era unul din cei care stăteau la masă cu El. Maria, deci, luând un litru cu parfum de nard curat, de mare preţ, l-a turnat pe capul lui Isus şi I-a uns picioarele şi le-a şters cu părul capului ei; şi s-a umplut casa de mirosul parfumului.

² Unde sunt indicate mai multe referinţe, se face o combinare a versetelor.

³ Mulţi sugerează că Simon Leprosul era tatăl decedat al lui Lazăr, al Martei şi al Mariei.

 

Matei 26:8, 9

⁸ Dar ucenicii s-au indignat când au văzut lucrul acesta şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

⁹ Parfumul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.”

Ioan 12:4-6:

⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

 

Marcu 14:6-8  

⁶ Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine,

⁷ căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

⁸ Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.”

Matei 26:13

¹³ „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Ioan 12:9-11

⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,

¹¹ căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Duminică (ziua a doua) – Intrarea triumfală

Ioan 12:12, 13

¹² A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”⁴

⁴ Ioan 12:12-15 spune că poporul a strigat aceste cuvinte chiar înainte de a intra Isus călare.

 

Luca 19:29-31

²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

³¹ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”

Marcu 11:4-7

⁴ Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară, lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

⁵ Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”

⁶ Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el.

Matei 21:4, 5; Ioan 12:5

⁴ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:

⁵ „Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.’”

Ioan 12:16-18

¹⁶ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

¹⁸ Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. Ioan 12:11;

Matei 21:8

⁸ Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

Luca 19:37

³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

Marcu 11:9, 10

⁹ Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!

¹⁰ Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!”

Luca 19:38-44

³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”

³⁹ Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”

⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

⁴⁴ te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Matei 21:10, 11

¹⁰ Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”

¹¹ „Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.

Ioan 12:19

¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

Marcu 11:11

¹¹ Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

Luni (ziua a treia)

Matei 21:18, 19; Marcu 11:14

¹⁸ Şi de dmineaţă, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.

¹⁹ A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.

Matei 21:20-22

²⁰ Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

²¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face.

²² Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Marcu 11:15-17

¹⁵ Au ajuns în Ierusalim şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

¹⁶ Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

¹⁷ Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

Matei 21:14-17

¹⁴ Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu şi El i-a vindecat.

¹⁵ Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.

¹⁶ Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug’?”

¹⁷ Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate şi S-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.

Marcu 11:18

¹⁸ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.

Ioan 12:20-36⁵

²⁰ Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

²¹ s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.

²⁵ Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

²⁷ Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”

²⁹ Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

³² Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

³³ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”

³⁵ Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

³⁶ Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.

⁵ Unii plasează Ioan 20:20-50 în ziua de miercuri. Fr. Russell spune că aceste evenimente au avut loc luni şi marţi, cu 1-2 zile după intrarea triumfală în Ierusalim şi în templu care a fost duminică (R 3542). Noi plasăm versetele 20-36 din Ioan la încheierea evenimentelor de luni – versetul 36 indică această concluzie – iar versetele 37-50 se potrivesc foarte bine pentru marţi, ca încheiere a învăţării lui Isus în templu.  

 

Marcu 11:19

¹⁹ Ori de câte ori se însera, Isus ieşea din cetate.

 

Marţi (ziua a patra)

Matei 21:20; Marcu 11:20

²⁰ Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

Marcu 11:21-31

²¹ Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”

²² Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

²³ Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

²⁴ De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

²⁵ Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.

²⁶ Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

 

Drama s-a intensificat. Ceea ce urmează este cea mai agresivă confruntare a conducătorilor religioşi cu Isus. Aceasta a avut loc în mijlocul mulţimii adunate pentru Paşti pe terenul conducătorilor – templul. Preoţii, cărturarii, fariseii şi saducheii erau hotărâţi să aţâţe mulţimea împotriva lui Isus. Unii după alţii L-au atacat tot mereu. Dar n-au reuşit. Pentru prima dată în slujirea Sa, nu numai că i-a biruit şi i-a redus la tăcere cu ale Sale cuvinte de înţelepciune, dar a fost şi agresiv şi i-a criticat cu asprime.

²⁷ S-au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe când Se plimba Isus prin templu (învăţa poporul în templu şi vestea Evanghelia⁶ – Luca 20:1),  au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii

²⁸ şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?”

²⁹ Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

³⁰ Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!”

³¹ Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’

Luca 20:6-8

⁶ Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un proroc.”

⁷ Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

⁸ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

 

Matei 21:28-32

²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’

²⁹ ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.

³⁰ S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.

³¹ Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

³² Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.”

Marcu 12:1-9

¹ Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.

² La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei.

³ Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

⁴ A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit.

⁵ A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.

⁶ Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el.

⁷ Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moştenitorul, veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.’

⁸ Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie.

⁹ Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora (care-i vor da roadele la timpul lor⁷ – Matei 21:41).”

Matei 21:42-46

⁴² Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri’?

⁴³ De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

⁴⁴ Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

⁴⁵ După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei

⁴⁶ şi căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept proroc.

Matei 22:1-15

¹ Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

² „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

³ A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

⁴ A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’

⁵ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui.

⁶ Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

⁷ Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

⁸ Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.

⁹ Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’

¹⁰ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

¹¹ Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

¹² ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.

¹³ Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

¹⁴ Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.’”

¹⁵ Atunci, fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

Matei 22:16; Luca 20:20, 21

¹⁶ Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, omeni mituiţi, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna autorităţii şi a guvernatorului. Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

Matei 22:17-22

¹⁷ Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

¹⁸ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹ Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.

²⁰ El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”

²¹ „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

²² Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat (nu L-au putut prinde cu vorba înaintea poporului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut⁸ – Luca 20:26).

Marcu 12:18-25

¹⁸ Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:

¹⁹ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.’

²⁰ Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.

²¹ Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.

²² Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.

²³ La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.”

²⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵ Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.

Luca 25:35-38

³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷ Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’.

 ³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

Matei 22:34

³⁴ Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

 

Marcu 12:28-34

²⁸ Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”

²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’

³⁰ şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi.

³¹ Iar a doua este următoarea: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

³² Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El

³³ şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât toate jertfele.”

³⁴ Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Matei 22:41-44

⁴¹ Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat⁹ (pe când învăţa în templu – Marcu 21:35):

⁴² „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

⁴³ Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn¹¹ (în Cartea Psalmilor – Luca 20:42), când zice:

⁴⁴ ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»’?

Marcu 12:37

³⁷ Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?” Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Matei 22:46

⁴⁶ Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

Matei 23:1-39

¹ Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,

² a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.

³ Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.

⁴ Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

⁵ Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi,

⁶ umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi,

⁷ le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’

⁸ Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

⁹ Şi ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

¹⁰ Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.

¹¹ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

¹² Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

¹³ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.

¹⁴ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.

¹⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

¹⁶ Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.’

¹⁷ Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?

¹⁸ ‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.’

¹⁹ Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?

²⁰ Deci, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;

²¹ cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;

²² şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

²³ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

²⁴ Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

²⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.

²⁶ Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

²⁷ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.

²⁸ Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

²⁹ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi.

³⁰ şi ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’

³¹ Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.

³² Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!

³³ Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

³⁴ De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate,

³⁵ ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.

³⁶ Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

³⁸ Iată că vi se lasă casa pustie;

³⁹ căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’”

Ioan 12:37-43

³⁷ Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

³⁸ ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”

³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴⁰ „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”

⁴¹ Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

⁴² Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

⁴³ Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.¹² (Ioan 12:37-43 dă o concluzie perfectă la Matei 23.)

Marcu 12:41-44

⁴¹ Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.

⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.

⁴³ Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie,

⁴⁴ căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

Ioan 12:44-50

⁴⁴ Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

⁴⁵ Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

⁴⁶ Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

⁴⁸ Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

⁴⁹ Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”¹³ (Ioan 12:44-50 pare să fie ultimul Său mesaj public. A plecat din templu, li s-a adresat  ucenicilor pentru ultima oară pe Muntele Măslinilor, apoi S-a retras în Betania şi nu S-a mai adresat publicului.)

 

 

Marea profeţie a Domnului nostru

Marcu 13:1 şi Luca 21:5

Marcu 13:1

¹ Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”

Marcu 13:2

² Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

 

Luca 21:6

⁶ „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

Marcu 13:3

³ Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:

Matei 24:3 şi Marcu 13:4

³ El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii¹⁴ (parousiei, prezenţei) Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

 

Matei 24:4-6

⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

⁵ Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi.

⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.

Luca 21:10, 11

¹⁰ „Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii.

¹¹ Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.”

Matei 24:8

⁸ „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.”

Luca 21:12-19

¹² „DAR ÎNAINTE DE TOATE ACESTEA¹⁶, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu.

¹³ Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

¹⁴ Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde,

¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.;

¹⁶ Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

¹⁷ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.

¹⁸ Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde.

¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”

¹⁶ În Vol. 4, pag. 566, Matei 24:6-13, Marcu 13:7-13, Luca 21:9-19 sunt date ca paralele ale evenimentelor de-a lungul Veacului Evanghelic. Apoi pagina 569 aplică Luca 21:20-24 la evenimentele de la sfârşitul Veacului Iudeu. Aceast lucru este probabil corect. Dar fiindcă Luca 21:12 începe cu „Dar înainte de toate acestea”, unii gândesc că versetele 12-24 merg înapoi şi se aplică la sfârşitul Veacului Iudeu. Dar, aşa cum remarcă Vol. 4, pag. 566, aceste versete sunt asemănătoare cu Matei 24:6-13 şi Marcu 13:7-13. În alt loc fr. Russell spune că aceste evenimente ar putea fi aplicate la sfârşitul Veacului Iudeu, mergând până la sfârşitul Veacului Evanghelic. Versetele 10-19 din Luca 21 ar putea indica o opţiune. Desigur, versetele 20-24 din Luca 21 se aplică în mod clar la sfârşitul Veacului Iudeu, aşa încât cadrul lor apare într-o nuanţă mai accentuată.      

Luca 21:20-24¹⁷

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

²¹ Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia.

²⁴ Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.”

 

¹⁷ Vol. 4, pag. 569 arată că Luca 21:20-24 vorbeşte despre timpul de necaz de la sfârşitul Veacului Iudeu.

 

Matei 24:9, 10

⁹ (Luaţi seama la voi înşivă¹⁸ – Marcu 13:9) – „atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

¹⁰ Atunci, mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.”

Marcu 13:9-13

⁹ „Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.

¹⁰ Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

¹¹ Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

¹² Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.

¹³ Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”

Matei 24:11-14

^{11 „}Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.

¹² Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

¹³ Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴ Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Marcu 13:14-17

¹⁴ „Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.

¹⁵ Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.

¹⁶ Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.

¹⁷ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!

Matei 24:20-24

²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.

²¹ Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

²² Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi¹⁹ (aleşilor pe care i-a ales – Vers. Reviz., subsol), zilele acelea vor fi scurtate.

²³ Atunci, dacă vă va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici sau acolo!’ să nu-l credeţi.

²⁴ Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni (ca să amăgească²⁰ – Marcu 13:22), până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Marcu 13:23

²³ „Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.”

Matei 24:25-29

²⁵ „Iată că v-am spus mai dinainte.

²⁶ Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi.

²⁷ Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

²⁸ Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

²⁹ Îndată după acele zile de necaz, „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele²¹ – Luca 21:25) soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Luca 21:25, 26

²⁵ … Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Matei 24:30, 31

³⁰ „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

 

³¹ El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”²³ – Marcu 13:27)

Luca 21:27-29

²⁷ „Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.

²⁹ Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.”

Matei 24:32, 33

³² „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

³³ Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.”

Matei 24:34, 35

³⁴ „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

³⁵ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Marcu 13:32, 33

³² Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci (numai)²⁶ – şi Matei 24:36) Tatăl.

³³ Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.

Matei 24:37-44

³⁷ „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea²⁷ (în greacă parousia, prezenţa) Fiului omului.

³⁸ În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie,

³⁹ şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea²⁸ (prezenţa) Fiului omului.

⁴⁰ Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

⁴¹ Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.²⁹ (Vol. 4, pag. 610 adaugă aici Matei 24:28.)

⁴² Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

⁴³ Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

⁴⁴ De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Marcu 13:34-37

³⁴ „Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze.³⁰

 

³⁰ Pildele pot să ilustreze o doctrină dar nu pot să înveţe o doctrină. Dar cuvintele lui

Isus din Marcu 13:34 ne dau autoritatea de a folosi pilda talanţilor (Matei 25:14-30) şi pilda polilor (Luca 19:11-27) pentru a învăţa din aceste pilde detalii despre a doua prezenţă care crează puncte de discuţii.

    

³⁵ Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.

³⁶ Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

³⁷ Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”

Matei 24:45-51

⁴⁵ „Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?

⁴⁶ Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁷ Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

⁴⁸ Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăboveşte să vină!’

⁴⁹ Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,

⁵⁰ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,

⁵¹ îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”³¹

³¹ Deşi nu face parte din marea Profeţie a Domnului nostru, Luca 12:36-46 ar trebui să fie studiat împreună cu Matei 24:45-51.

Luca 21:34-36

³⁴ „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

³⁵ Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.

³⁶ Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

 

Fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite

Matei 25:1-13

¹ „Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.

² Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci, înţelepte.;

³ Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn,

⁴ dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.

⁵ Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.

⁶ La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’

⁷ Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.

⁸ Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’

⁹ Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.’

¹⁰ Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.

¹³ Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

 

 

Pilda talanţilor

Matei 25:14-30

¹⁴ „Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.

¹⁵ Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

¹⁶ Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.

¹⁷ Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.

¹⁸ Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

¹⁹ După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală.

²⁰ Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.’

²¹ Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’

²² Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.’

²³ Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’

²⁴ Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:

²⁵ mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’

²⁶ Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat,

²⁷ prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!

²⁸ Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

²⁹ Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!

³⁰ Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’”

Pilda cu oile şi caprele

Matei 25:31-46

³¹ Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

³² Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

³³ şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

³⁴ Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

³⁵ Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;

³⁶ am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’

³⁷ Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

³⁸ Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?

³⁹ Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’

⁴⁰ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’

⁴¹ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

⁴² Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

⁴³ am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’

⁴⁴ Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’

⁴⁵ Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’

⁴⁶ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

 

Isus spune despre răstignirea Sa

Matei 26:1-5

¹ După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:

² „Ştiţi că după două zile vor fi Paştele (şi Azimile³³ – Marcu 14:1) şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”

³ Atunci, preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa,

⁴ şi s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare³⁴ (căci se temeau de popor).

⁵ Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”

Luca 21:37, 38

³⁷ Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor.

³⁸ Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

 

Miercuri (ziua a cincea)

Pastorul Russell sugerează că Isus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în linişte. Probabail că în această zi Iuda Iscarioteanul a luat legătura cu preoţii cei mai de seamă.

 

Luca 22:3, 4

³ Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴ Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.

⁵ Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.

Matei 26:14, 15

¹⁴ Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

¹⁵ şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei (s-au bucurat şi³⁵ – Luca 22:5) i-au cântărit treizeci de arginţi.

Luca 22:6

⁶ După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

 

 

Joi (ziua a şasea)

 

„Se pare că Domnul nostru a petrecut ziua de 13 Nisan retras, în linişte, iar seara următoare, la începutul zilei a patrusprezecea, a fost timpul stabiit pentru celebrarea Cinei de Paşti în camera de sus. Unii dintre apostoli au făcut dinainte pregătiri, după instrucţiunile Domnului.”³⁶ (R 3542)

Marcu 14:13

¹³ El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el.”

Luca 22:7-13

⁷ Ziua Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.

⁸ Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.”

⁹ „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei.

¹⁰ El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra

¹¹ şi spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’

¹² Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele (pentru noi”³⁷ – Marcu 14:15)

¹³ Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

Ioan 13:1

¹ Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Matei 26:20

²⁰ Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

 

 

SEARA CINEI MEMORIALE – MEDITAŢII 

SĂ-L URMĂM PE DOMNUL NOSTRU ISUS DE LA CINĂ PÂNĂ LA RĂSTIGNIRE

INSTITUIREA CINEI MEMORIALE ŞI EXPERIENŢELE LEGATE DE EVENIMENT

 

Orele 8:00-9:00 seara

Spălarea picioarelor şi vânzătorul

Luca 22:15

¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea.”

Ioan 13:2-21

² În timpul cinei (Cinei de Paşti³⁸ – R 2450), după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

³ Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

⁴ S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.

⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

⁶ A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

⁷ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

⁸ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”

⁹ „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile, şi capul!”

¹⁰ Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

¹¹ Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”

¹² După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

¹³ Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.

¹⁴ Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

¹⁵ Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

¹⁶ Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.

¹⁷ Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.

¹⁸ Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.’

¹⁹ Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.

²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

²¹ După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

Marcu 14:19, 20

¹⁹ Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”

²⁰ „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid.”

Luca 22:21

²¹ „Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.”

Ioan 13:22-26

²² Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

²³ Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.

²⁴ Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.

²⁵ Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?”

²⁶ Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.

Matei 26:24, 25

²⁴ „Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”

²⁵ Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

Ioan 13:27-32

²⁷ Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.”

²⁸ Dar nimeni din cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.

²⁹ Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor.

³⁰ Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.

³¹ După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.

³² Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi, şi-L va proslăvi îndată.”

INSTITUIREA CINEI MEMORIALE

Matei 26:26-29

²⁶ Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu (care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!”³⁹ – Luca 22:19).

²⁷ Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el (luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi⁴⁰ – Luca 22:17).

²⁸ căci acesta este sângele Meu, sângele legământului (celui nou)⁴¹ (Nu se află în manuscrisele Sinaitic şi Vatican 1209), care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor (Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi.⁴² – Luca 22:20).

²⁹ Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Luca 22:24-26

²⁴ Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.

²⁵ Isus le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.

²⁶ Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.

Marcu 10:44, 45

⁴⁴ şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.

⁴⁵ Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Luca 22:27-30

²⁷ „Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.

²⁸ Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

²⁹ De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

O poruncă nouă – Este prezisă tăgăduirea lui Petru – Două săbii

 Ioan 13:33-38

³³ „Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

³⁴ Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

³⁵ Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

³⁶ „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.”

³⁷ „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.” (…„cu Tine sunt gata să merg chiar şi în închisoare şi la moarte.”⁴³ – Luca 22:33)

³⁸ Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.”

 

Luca 22:31, 32, 35-38

³¹ Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

³² Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

³⁵ Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.

³⁶ Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.

³⁷ Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

³⁸ „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”

 

 

CUVINTELE LUI ISUS DE GRIJĂ IUBITOARE

Ora 9:00-11:00 seara

În camera de sus

Ioan 14

¹ Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

² În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

³ Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

⁴ Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”

⁵ „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?”

⁶ Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

⁷ Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”

⁸ „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns!”

⁹ Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?

¹⁰ Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

¹¹ Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

¹² Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl:

¹³ şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

¹⁴ Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

¹⁵ Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

¹⁶ Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;

¹⁷ şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.

¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

¹⁹ Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

²⁰ În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

₂₁ Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

²² Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?”

²³ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

²⁴ Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.

²⁶ Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

²⁷ Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

²⁸ Aţi auzit că v-am spus: ‘Mă duc şi Mă voi întoarce la voi.’ Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: ‘Mă duc la Tatăl’, căci Tatăl este mai mare decât Mine.

²⁹ Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi.

³⁰ Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine,

³¹ dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!”

În drum spre Ghetsimani

Ioan 15

¹ „Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul.

² Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţeşte, ca să aducă şi mai mult rod.

³ Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.

⁴ Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine.

⁵ Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.⁶ Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.

⁷ Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

⁸ Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

⁹ Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.

¹⁰ Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

¹¹ V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.

¹² Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.

¹³ Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

¹⁴ Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

¹⁵ Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

¹⁶ Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

¹⁷ Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

¹⁸ Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

¹⁹ Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

²⁰ Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

²¹ Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

²² Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.

²³ Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

²⁴ Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu.

²⁵ Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ‘M-au urât fără temei.’

²⁶ Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

²⁷ Şi voi de asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”

 

Ioan 16

¹ „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.

² Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

³ Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

⁴ V-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

⁵ Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’

⁶ Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.

⁷ Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

⁸ Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

⁹ În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine;

¹⁰ în ce priveşte neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea;

¹¹ în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.

¹² Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

¹³ Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

¹⁴ El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

¹⁵ Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

¹⁶ Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”

¹⁷ La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’ şi ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?”

¹⁸ Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puţină vreme’? Nu ştim ce vrea să spună.”

¹⁹ Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’?

²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

²¹ Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

²² Tot aşa şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

²³ În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

²⁴ Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

²⁵ V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

²⁶ În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

²⁷ Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.

²⁸ Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”

²⁹ Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă.

³⁰ Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”

³¹ „Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus.

³² „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

³³ V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Rugăciunea lui Isus pentru noi

Ioan 17

¹ După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

² după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

³ Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

⁴ Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

⁵ Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

⁶ Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.

⁷ Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.

⁸ Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.

⁹ Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi –

¹⁰ tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.

¹¹ Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.

¹² Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

¹³ Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

¹⁴ Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

¹⁵ Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

¹⁶ Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

¹⁷ Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

¹⁸ Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

¹⁹ Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

²⁰ Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

²¹ Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

²² Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

²³ Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

²⁴ Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

²⁵ Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

²⁶ Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”

 

AGONIA DIN GHETSIMANI ŞI PRINDEREA LUI ISUS

Orele 11:00-12:00 noaptea

 

Ioan 18:1

¹ După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui.

Marcu 14:32-36

³² S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga.” (De asemenea) le-a zis: „Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită!”⁴⁴ – Luca 22:40)

³³ A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.

³⁴ El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”

³⁵ Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.

³⁶ El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”

Luca 22:43-45

⁴³ Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

⁴⁴ A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.⁴⁵ (Pentru vers. 43, 44, vezi R 3040 despre Sinaitic.)

⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici;

Matei 26:40-46

⁴⁰ Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!

⁴¹ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

⁴² S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”

⁴³ S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.

⁴⁴ I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.

⁴⁵ Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

⁴⁶ Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Ioan 18:2-9

² Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

³ Iuda deci a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.

⁴ Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”

⁵ Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.

⁶ Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

⁷ El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.

⁸ Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”

⁹ A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”

Matei 26:48-50

⁴⁸ Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!”

⁴⁹ Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.

⁵⁰ Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.

Luca 22:48, 49

⁴⁸ Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

⁴⁹ Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

Ioan 18:10

¹⁰ Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

Luca 22:51

⁵¹ Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.

Matei 26:52-56

⁵² Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.

⁵³ Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴ Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?”

⁵⁵ În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.

⁵⁶ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci. Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Marcu 14:51, 52

⁵¹ După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el,

⁵² dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.

 

 

PROCESUL LUI ISUS

 

Au fost de fapt două procese (civil şi religios). În trei etape fiecare, în total şase.

 

Procesul religios, faza 1– înaintea lui Ana

Ora 12:30

Ioan 18:12-16; 19-24

¹² Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.

¹³ L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

¹⁴ Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”

¹⁵ Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

¹⁶ Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.

 

¹⁹ Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.

²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.

²¹ Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”

²² La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”

²³ Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”

²⁴ Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.

Procesul religios faza 2 – înaintea Sinedriului în casa lui Caiafa

(Acesta a fost ilegal pentru că Sinedriul nu avea voie să se adune

înainte de a se face ziuă)

Ora 1:00-2:00 după miezul nopţii

 

Marcu 14:53-65

⁵³ Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.

⁵⁴ Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a şezut jos împreună cu aprozii şi se încălzea la para focului.

⁵⁵ Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna.

⁵⁶ Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.

⁵⁷ Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui şi au zis:

⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti.’”

⁵⁹ Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.

⁶⁰ Atunci, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?”

⁶¹ Isus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”

⁶² „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”

⁶³ Atunci, marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?

⁶⁴ Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.

⁶⁵ Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.

 

 

 

Tăgăduirea lui Petru

Ora 2:00-3:00 după miezul nopţii

 

Luca 22:55-62; Marcu 14:71, 72; Ioan 18:26 (combinate)

⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.”

⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”

⁵⁸ Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”

⁵⁹ Cam după un ceas, altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.”

 

⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Marcu 14

⁷¹ Atunci, el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!”

⁷² Îndată a cântat cocoşul a doua oară.⁴⁷ (Nu apar în Sinaitic în Marcu 14:72) Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus:  „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

Ioan 18

²⁶ Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”

 

 

 

 

 

 

 

Procesul religios, faza III

Înainte de revărsatul zorilor

Ora 4:00 dimineaţa

Luca 22:66-71

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:

⁶⁷ „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede

⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

⁶⁹ De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”

⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt.”

⁷¹ Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

 

Marcu 15:1

¹ Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.

 

 

Procesul civil, faza I

Înaintea lui Pilat – Sala de Judecată

Ora 5 dimineaţa

Ioan 18:28-38

²⁸ Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.

²⁹ Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?”

³⁰ Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”

³¹ Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.

³² Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

³³ Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”

³⁴ Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”

³⁵ Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”

³⁶ „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

³⁷ „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

³⁸ Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.

 

 

Luca 23:5-7

⁵ Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.

⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

 

Procesul civil, faza II – înaintea lui Irod

Luca 23:8-12

⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.

¹¹ Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El şi, îmbrăcându-L cu o haină strălucitoare, L-au trimis înapoi la Pilat

¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Procesul civil, faza III – înaintea lui Pilat

Ora 6:00 dimineaţa

Luca 23:13-16

¹³ Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod

¹⁴ şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi.

¹⁵ Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

¹⁶ Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.”

Matei 27:15

¹⁵ La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.

Marcu 15:7

⁷ În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală.

Ioan 18:39

³⁹ „Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?”

Matei 27:18-20

¹⁸ Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

¹⁹ Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”

²⁰ Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Matei 27:21

²¹ Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Ioan 18:40

⁴⁰ Atunci, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.

Matei 27:22

²² Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii.

Luca 23:20-23

²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.

²¹ Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”

²² Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

²³ Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

Ioan 19:1-15

¹ Atunci, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.

² Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

³ Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.

⁴ Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”

⁵ Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. (Pilat le-a vorbit din nou, dorind să dea drumul lui Isus⁴⁸ – Luca 23:20) „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.

⁶ Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”

⁷Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege*, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

⁸ Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

⁹ A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.

¹⁰ Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”

¹¹„N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”

¹² De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”

¹³ Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”.

¹⁴ Era ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea.⁴⁹ (în greacă, ora 6 dimineaţa – vezi Diaglott subsol) Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

¹⁵ Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” (Dar ei stăruiau, strigând în gura mare, cerând ca El să fie răstignit – Luca 23:20). „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!”

Matei 27:24, 25

²⁴ Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

²⁵ Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

Luca 23:23-25

²³ Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

²⁴ Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.

²⁵ Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Matei 27:26-31

²⁶ Atunci, …după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

²⁷ Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.

²⁸ L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.

²⁹ Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”

³⁰ Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap.

³¹ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.⁵¹

 

⁵⁰ Versetele 26-31 indică un alt rând de batjocuri la încheierea procesului înaintea lui Pilat.

 

 

RĂSTIGNIREA

 

Orele 6:00 – 9:00 dimineaţa

Ioan 18:17

¹⁷ Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.

 

Luca 23:26-32

²⁶ Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

²⁷ În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.

²⁹ Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!’

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’

³¹ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

³² Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.

Ora 9:00 dimineaţa

Matei 27:33-36

³³ Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”,

³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

³⁵ După ce L-au răstignit,⁵² (…era ceasul al treilea – Marcu 15:25) I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

³⁶ Apoi au şezut jos şi-L păzeau.

Ioan 19:19-22

¹⁹ Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR”.

²⁰ Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.

²¹ Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’”

²² „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

Marcu 15:27, 28

²⁷ Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui.

²⁸ Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.”

Matei 27:39-44

³⁹ Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap

⁴⁰ şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”

⁴¹ Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:

⁴² „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!

⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’”

₄₄ Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

Luca 23:36, 37

³⁶ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet

³⁷ şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!”

Ioan 19:25-27

²⁵ Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

²⁶ Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”

²⁷ Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.

Luca 23:39-43

³⁹ Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”

⁴⁰ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?

⁴¹ Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

⁴² Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”

⁴³ Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun, că astăzi⁵³ (Adevărat îţi spun astăzi, – după traducerea engleză a NT din aramaică, de Lamsa) vei fi cu Mine în rai.”

 

Ora 12:00 la amiază

 Marcu 15:33-36

³³ La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

³⁴ Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, Lama Sabactani?”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

³⁵ Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!”

³⁶ Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!”

Ioan 19:28-30

²⁸ După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”

²⁹ Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.

³⁰ Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

 

 

Ora 3:00 după amiază

Luca 23:46

⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.

Matei 27:51-54

⁵¹ Şi îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

⁵² mormintele s-au deschis⁵⁴ (nu se află în Sinaitic) şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

⁵³ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat⁵⁵ (Nu se află în Sinaitic. De fapt există îndoieli că vers. 52 şi 53 apar în original.) în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

⁵⁴ Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Ioan 19:31, 32

³¹ De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

³² Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.

Marcu 15:40, 41

⁴⁰ Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,

⁴¹ care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi-I slujeau, şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim⁵⁶ (şi toţi cunoscuţii Lui – Luca 23:49).

Marcu 15:42

⁴² Când s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului …

Ioan 19:38, 39

³⁸ După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus,⁵⁷ (un sfătuitor renumit care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit⁵⁸ să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus – Marcu 15:43)  dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.

³⁹ Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

Marcu 15:44, 45

⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise aşa de curând. A chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult.

⁴⁵ După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

 

Înmormântarea

 

Ioan 19:40, 41

⁴⁰ Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.

⁴¹ În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

Marcu 15:46

⁴⁶ …şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Ioan 19:42

⁴² Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Marcu 15:47

⁴⁷ Maria Magdalena şi Maria mama lui Iose se uitau unde-L puneau.

Matei 27:62-66

⁶² A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat

⁶³ şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‘După trei zile voi învia.’

⁶⁴ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: ‘A înviat din morţi!’ Atunci, înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

⁶⁵ Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”

⁶⁶ Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.

 

 

 

ÎNVIEREA – MEDITAŢII

 

ÎNVIEREA ŞI ARĂTĂRILE LUI ISUS DUPĂ ÎNVIERE

 

ÎNVIEREA ŞI ARĂTĂRILE

DE LA ÎNVIERE PÂNĂ LA ÎNĂLŢARE

 

Matei 28:1 şi Marcu 16:1

¹ La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

 

Piatra dată la o parte

Matei 28:2-4

² Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.

³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.

⁴ Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.

⁵ Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.

 

Mesajul îngerilor

Marcu 16:3-6

³ Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”

⁴ Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.

⁵ Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel⁵⁹ (un înger – Mat. 28:2) şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.

⁶ El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.

Luca 24:4-8

⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

⁵ Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

⁷ când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.”

⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

Marcu 16:7

⁷ Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.

Matei 28:8 şi Marcu 16:8

⁸ Ele au plecat  repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

⁸ Ele au ieşit din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

Cristos li se arată femeilor – Maria Magdalena nu este cu ele

 

Matei 28:9, 10

⁹ Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis:⁶¹ (Marcu 16:9 spune că Isus S-a arătat întâi Mariei Magdalena, dar să nu uităm că versetele 9-20 sunt adăugate.) „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

¹⁰ Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.”

Luca 24:11

¹¹ Cuvintele acestea li se păreau apostolilor⁶² (În acest grup de ucenici nu erau Petru şi Ioan – Vol. 2, pag. 112; Ioan 20:1-10) basme şi nu le credeau.

 

Maria Magdalena

Ioan 20:1-8

¹ În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena⁶³ (Ioan o menţionează în mod special pe Maria Magdalena, chiar dacă ea a mers la mormânt cu celelalte femei – Mat. 28:1, Marcu 16:1) s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

² A alergat⁶⁴ (Evident a mers să le spună lui Petru şi lui Ioan că mormântul era gol, înainte ca îngerul să le vorbească celorlalte femei.) la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.”

³ Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.

⁴ Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.

⁵ S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.

⁶ Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.

⁷ Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur.

⁸ Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.

⁹ Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.

¹⁰ Apoi, ucenicii s-au întors acasă.

 

Isus Se arată Mariei

¹¹ Dar Maria⁶⁵ (Evident, Maria a pornit spre mormânt în acelaşi timp cu Petru şi cu Ioan. Dar, deoarece ei alergau, ea ajuns mai târziu) şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

¹² Şi a văzut doi îngeri în alb şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

¹³ „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.”

¹⁴ După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus.

¹⁵ „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”

¹⁶ Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!”

¹⁷ „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”⁶⁶ (Să observăm că mesajul dat de Isus Mariei Magdalena pentru fraţii Săi diferă de mesajul dat celorlalte femei, în Matei 28:9, 10.)

¹⁸ Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

 

Luca include în relatarea sa pe toate femeile şi pe toţi ucenicii.

 

Luca 24:9, 10

⁹ La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰ Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.

 

Paznicii le raportează conducătorilor evrei

Matei 28:11-15

¹¹ Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.

¹² Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani

¹³ şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.’

¹⁴ Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”

¹⁵ Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

 

Cristos li se arată celor doi în drum spre Emaus

Luca 24:13-32

¹³ În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim,

¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

¹⁹ „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod,

²⁰ cum preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

²¹ Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi⁶⁷ (după Sinaitic) de când s-au întâmplat aceste lucruri.

²² Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

²³ nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

²⁵ Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

²⁶ Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

²⁷ Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

²⁸ Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

²⁹ Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

³⁰ Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³² Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

 

Cei doi ucenici fac anunţul

Luca 33-35

³³ S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc

³⁴ şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”

³⁵ Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Cristos li se arată ucenicilor uimiţi în odaia de sus

Ioan 20:19

¹⁹ În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

Luca 24:36-47

³⁶ Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.⁶⁸ (Nălucă, fantomă – Marcu 6:49)

³⁸ Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

⁴⁰ (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale)⁶⁹ (Verset omis în Sinaitic – Diaglott.)

⁴¹ Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

⁴² I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

⁴³ El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

⁴⁴ Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶ Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

⁴⁷ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

 

 

Ioan 20:20-23

²⁰ Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut⁷¹ (Acum L-au recunoscut. Luca 24:40 şi Ioan 20:20 se referă la acelaşi eveniment. Evident n-au crezut la început, vers. 39, şi El le-a arătat „mâinile şi picioarele”. Dar apoi au crezut.)

²¹ Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”

²² După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

²³ Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

 

 

Toma nu este cu ei

Ioan 20:24, 25

²⁴ Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

²⁵ Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

 

Cristos Se arată lui Toma

Ioan 20:26-29

²⁶ După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

²⁷ Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

²⁸ Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

²⁹ „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

 

 

Cristos Se arată celor şapte la pescuit

Ioan 21:1-14

¹ După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:

² Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună.

³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au suit într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.

⁴ Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Isus.

⁵ „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.”

⁶ El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi.”Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

⁷ Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi.

⁹ Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.

¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”

¹¹ Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari, şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

¹² „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul.

¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.

¹⁴ Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morţi.

 

Conversaţia cu Petru

Ioan 21:15-25

¹⁵ După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”

¹⁶ I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.”

¹⁷ A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

¹⁸ Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”

¹⁹ A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.”

²⁰ Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”

²¹ Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

²² Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”

²³ Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”

²⁴ Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

 

 

Cristos Se arată pe munte în Galileea

Matei 28:16-20⁷²

 

⁷² R 3905 plasează arătarea Sa ucenicilor la Marea Tiberiadei înainte de arătarea pe un munte din Galileea. Aceasta este în acord cu Ioan 21:14.)

 

¹⁶ Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.

¹⁷ Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

¹⁸ Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

¹⁹ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

²⁰ Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

 

 

Cristos Se arată apostolilor în Ierusalim

Luca 24:49 şi Fapte 1:4, 5

⁴⁹ Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

 

⁴ Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.

⁵ Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

Merg împreună pe Muntele Măslinilor spre Betania

şi Cristos Se înalţă la cer

Fapte 1:6-8

⁶ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

⁷ El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

⁸ Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

 

Luca 24:50-51

⁵⁰ El i-a dus până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

Fapte 1:9-11

⁹ După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb

¹¹ şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

 

 

Luca 24:52, 53

⁵² După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Fapte 1:12

¹² Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.

Multe lucruri n-au fost spuse sau scrise

Ioan 20:30, 31:

³⁰ Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

³¹ Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

 

Ioan 21:25:

²⁵ Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.