Haideţi să ne suim la muntele Domnului

Fr. Samuel Stalder, Germania

Dragi fraţi şi prieteni în Domnul: iubire şi salutări de la biserica de care aparţin din Frankenthal Mannheim. Ei ne doresc tuturor binecuvîntările şi conducerea lui Dumnezeu la această convenţie.
Sînteţi conştienţi că ne-am întîlnit aici să primim comuniune în spirit şi de asemenea, desigur să învăţăm despre planul lui Dumnezeu. Da, planul Lui este plin de înţelepciune, putere, iubire şi dreptate.
De aceea discrsul nostru va fi despre Împărăţia viitoare de pace pe acest pămînt, pentru care noi – chiar avînd speranţa cerească – cu toţii o dorim.
Ca bază a studiului nostru vom folosi pe profetul Mica şi pe psalmistul David. Amîndoi ne-au dat o privire profetică în viitor, care descrie această Împărăţia de pace.
Mica 4:1 scrie: „În vremile de pe urmă Muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor”.
Şi un text paralel în psalmul 72:3: „Munţii vor aduce pace (mîntuire) poporului şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale”.
Mai departe profetul Mica spune în cap. 4 vers. 2 şi 3: „Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov ca să ne înveţe căile Lui.,
şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim Cuvîntul Domnului”. În ps. 72:8,11 citim în acelaşi context:
„El va stăpîni de la o mare la alta şi de la rîu pînă la marginile pămîntului. . .Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea Lui, toate neamurile îi vor sluji”.
Ca urmaşi credincioşi al lui Christos noi ne bucurăm în aceste minunate şi scumpe făgăduinţe. Să examinăm cele 2 texte din Mica 4 şi Ps. 72 punînd cîteva întrebări.
Putem împărţi subiectul în 3 întrebări principale:
a) Cum va ieşi legea din Sion?
b) Cum va ieşi cuvîntul Domnului din Ierusalim?
c) Cum se vor supune regii şi neamurile Domnului?

Întrebarea a: Legea din Sion.

Să ne întoarcem la prima întrebare: Cum va ieşi legea din Sion?
Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să înţelegem ce înseamnă Sion. Din textul din Mica ne dăm seama că Sion nu este sinonim cu Ierusalim.
Original Sionul a fost fortăreaţa Iebusiţilor şi mai tîrziu a fost numit şi cetatea lui David. Regele David a cucerit muntele Sion şi apoi a locuit acolo (2 Sam. 5:6,7,9).
Sionul a devenit un loc sfînt pentru Dumnezeu. Ştim de asemenea că David a adus lada legămîntului acolo. Mai tîrziu templul de pe muntele Moria a fost inclus în înţelesul „Sion” şi aici s-a găsit lada legămîntului aici în timpul domniei lui Solomon.
david scrie despre domnia lui Solomon în profeţia din Ps. 72. Aceasta a fost şi o ilustraţie tipică a domniei Christosului întreg.
Lada legămîntului indica prezenţa lui Dumnezeu. Şi prin prezenţa ei, Sionul devenea de asemenea locul în care locuia Dumnezeu (Ps. 9:11).
Biblia ne spune de asemenea că babilonienii au distrus Sionul şi Ierusalimul. De atunci captivii evrei se gîndeau adesea la îndepărtatul lor Sion şi plîngeau cu amar. (Ps. 137:1).
Sionul de aici este locul unde stă Mielul şi cei 144.000. „Israelul spiritual are speranta unui alt „Sion”, Ierusalimul ceresc. Apostolul Pavel scrie despre acesta în scrisoarea sa către Evrei (12:18, 22) spunînd:
„Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge – ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc.”
Este evident că chiar pe acest munte al Sionului, stă Mielul lui Dumnezeu cu cei 144.000 membri ai corpului (Apoc. 14:1).
dar Împărăţia lui Christos nu va avea numai faza cerească ci şi una pămîntească. În textul nostru, Sionul poate preumbri faza cerească a împărăţiei, în timp ce Ierusalimul are altă semnificaţie.
Din planul divin al vîrstelor ştim că puterea cerească va veni din Sion, Ierusalimul cel nou.
După cum deja am observat, textul nostru face distincţie între Sion şi Ierusalim. Biblia mai face o distincţie încă, între vechiul şi noul Ierusalim.
Acum că am examinat sensul antitipic al Sionului, putem să ne înoarcem la întrebarea originară: Cum va ieşi legea din Sion?
Noua traducere engleză foloseşte cuvintele „lege” şi „învăţătură”. În vers. 2 din textul nostru de asemenea găsim cuvîntul „învaţă”.
Cred că aceste două cuvinte se armonizează între ele şi cred că cuvîntul învăţătură ar fi mai bun.
Dar King James spune „legea” şi tot aşa spun cîteva alte traduceri.
De ce ar fi aceasta atît de interesant pentru noi?
Dragi fraţi, cu toţii ştim despre o clasă biblică de la care aşteptăm să vină învăţătura la toată omenirea. Din aceeaşi clasă vor fi primii oameni înviaţi pe pămînt. Şi unde ne aşteptăm să-i găsim? În Israel, da, în Ierusalim.
Ei sînt vrednicii vechi, vechii eroi ai credinţei: Avraam, Isaac, Iacob şi ceilalţi vrednici din vechime sub vechiul legămînt. Aşteptăm ca ei să ajute omenirea în timpul Noului Legămînt.
(La început Israel desigur, va avea nevoie de acest ajutor.) Ei vor fi martori vii ai puterii şi iubirii lui Dumnezeu, care vor elibera pe poporul Său din strîmtorarea acelor zile. Şi de asemenea „se va întîmpla în vremile de pe urmă că . . . casa Domnului va fi întemeiată ca cel mai înalt munte”.
Învăţătura sau legea nu va merge direct la oameni ci întîi la Ierusalim.
Acum că ştim locul destinat ne întoarcem la întrebarea noastră: Cum va ieşi legea şi învăţătura din Sion?
Fratele Russell a gîndit că o comunicare directă între Vrednicii Vechi (şi eroi ai credinţei) şi corpul lui Christos, ar putea fi canalul transmiterii învăţăturii, legilor şi informaţiilor. În a doua întrebare a noastră vom privi mai îndeaproape la aceasta.
Această comunicare va garanta într-adevăr superioritatea Vrednicilor Vechi. Putem vedea deci că această clasă de bărbaţi şi femei credincioaşe vor fi purtătorii de cuvînt ai lui Christos, cap şi corp.
Acum putem răspunde mai bine la întrebarea noastră. Învăţătura sau Legea va veni de la Christos, prin comunicare spirituală, la acea clasă credincioasă şi astfel vă ieşi din Sion, Ierusalimul ceresc.
Aceşti Vrednici vor avea o mulţime de ajutoare şi colaboratori în Israel şi foarte probabil şi din celelalte neamuri.
Astfel ajungem la următoarea întrebare: Cum va ieşi Cuvîntul Domnului din Ierusalim?
Aici Ierusalimul poate fi un simbol al Împărăţiei pămînteşti pentru că nu este numit Noul Ierusalim sau Sion.
Da, în acest caz Ierusalimul este faza pămîntească a Împărăţiei. Apoi desigur, va fi sediul reprezentanţilor pămînteşti ai împărăţiei. Este locul unde Vrednicii Vechi din Israelul natural vor fi prinţii Noului Legămînt.
Fratele Russell a gîndit chiar că va deveni „capitala lumii”.
Aici putem cita încă cîteva gînduri ale fratelui Russell despre care am vorbit deja. El scrie:
Cînd Avraam, Isaac, Iacob şi toţi Vrednicii Vechi vor fi înviaţi şi vor apărea printre israeliţii adunaţi, la sfîrşitul timpului de srîmtorare finală a lui Iacob cu Gog şi Magog, puterile lor mintale superioare îi va deosebi repede de alţii.
Mai mult, mintea lor perfectă va înţelege repede cunoştinţa şi invenţiile din prezent şi ei vor fi deosebiţi în multe privinţe, cum a fost şi omul Isus Christos, despre care oamenii au spus: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată” (Ioan 7:15).
Mai mult, aceşti vrednici, „prinţi”, vor avea legtură directă cu împărăţia spirituală (Christos şi Biserica), cum a avut Domnul cu ingerii şi cum Adam s-a bucurat de o legătură personală similără, înainte de a veni sub sentinţa divină ca încălcător.
Chiar înainte de a-şo dezvălui identitatea, poporul lui Israel fără îndoială le va fi remarcat proeminenţa printre ceilalţi oameni” (Studii în Scripturi Vol. 4, pag 626, 627).
Acum cunoaştem opinia Fratelui Russell în această chestiune, cu mai multe detalii. Este logică şi în acelaşi timp este bazată pe Biblie.
După Biblie aşteptăm aceste evenimente în Ierusalimul pămîntesc. Noul Ierusalim este o altă cetate şi un alt simbol.
Din Apocalips ştim că Noul Ierusalim este un simbol al miresei lui Christos (Apoc 12:2; 3:12). Fratele Russell ne spune că aceasta este Biserica glorificată (Turnul de Veghere pag. 5181).
Este numit de asemenea cetatea lui Dumnezeu şi înţelegem că Noul Ierusalim are un rol important în planul lui Dumnezeu.

Întrebarea b: Cuvîntul din Ierusalim

Dar cum va ieşi cuvîntul Domnului din Ierusalimul pămîntesc? Dacă presupunerea noastră este corectă, gîndim întîi, cuvîntul va ieşi din Sion ca învăţătură.
În Ierusalim, Vrednicii Vechi vor transmite poporului acel cuvînt de învăţătură sau legea.
Mai departe, presupunem că Noul Ierusalim venind din cer, poate fi simbolic. N-ar putea fi acesta simbolul pentru venirea „legii”?
Cuvîntul va ieşi din Ierusalim! Cuvîntul lui Dumnezeu este şi pîinea din cer. Ce minunat timp trebuie să fie acesta, cînd toţi oamenii se vor bucura de roadele Christosului golrificat.
Da, iubiţi fraţi, la sfîrşitul zilei se va întîmpla că muntele Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte. Neamurile vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele casei Domnului”
Şi Scripturile ne spun că împăraţii se vor închina înaintea Domnului, Cum se va întîmpla aceasta? Adică şi aceasta.

Întrebarea c: Cum se vor supune împărăţiile înaintea Domnului?

Putem da textele din Mica 4:1-5 şi Ps. 72 ca răspuns. Vedem aici 4 etape de supunere.
1. Acceptarea lui Dumnezeu şi recunoaşterea Unsului Său, inclusiv a Vrednicilor Vechi (Mica 4:2).
2. Oferiea aurului din Sheba şi a darurilor din Tarshish (Ps. 72:10,15).
3. Transformarea săbiilor în fiare de plug. (Mica 4:3)
4. În sfîrşit cultivarea propriei viţe şi propriului smochin, abundenţa de grîne; acceptarea dreptăţii (Ps. 72:16).
Dacă privim aceste 4 puncte împreună va trebui să ne amintim întotdeauna că:
1. Legea iese din Sion (de la Biserica din cer) şi
Cuvîntul Domnului din Ierusalim (capitala pămîntului).
Aceasta înseamnă că învăţătura iese de la singurul conducător, regele şi corpul lui Christos. Şi neamurile şi împăraţii pămîntului vor recunoaşte aceasta ca singura cale dreaptă.
Să considerăm primii paşi ai supunerii împăraţilor.
Acceptarea lui Dumnezeu şi recunoaşterea Unsului, Christosul, vor fi rezultatul marii strîmtorări a lui Iacob. În această strîmtorare, care va fi la sfîrşitul marelui timp de strîmtorare, Dumnezeu se va desco-peri poporului Său, Israel.
Ştim că va face aşa prin Christosul, cap şi corp. Acest timp va fi timpul apariţiei Domnului, a ephiphaniei Lui cu Biserica în glorie.
Curînd după aceea Domnul se va descoperi; Acesta va fi Apocalipsisul Această descoperire sau Apocalipsis este plină de înţeles pentru studiul nostru prezent.
Domnul trebuie să descopere planul lui Dumnezeu. El va spune apoi ce va fi permis de atunci încolo.
El va da învăţătura din Sion (Apoc. 14:1). Această învăţătură va ieşi din Ierusalim, ca fiind Cuvîntul Domnului.
Vrednicii Vechi înviaţi vor răspîndi cuvîntul. Prin strălucirea luminii din timpul ephiphaniei oamenii vor primi o anumită cunoştinţă.
Acesta este şi gîndul principal din broşura fratelui Russell: „Întoarcerea Domnului nostru”
Astfel luminaţi, oamenii vor intra pe o cale nouă, una pe care mulţi astăzi n-o iau în consideraţie. Timpul deschiderii „căii înalte a sfinţeniei” va veni cînd Noul Legămînt va fi încheiat cu casa lui Israel.
Aceasta va fi prima parte a supunerii: acceptarea lui Dumnezeu după apariţia Domnului, după „minunea” din Israel, învierea, Noul Legămînt şi deschiderea căii înalte a sfinţeniei.
Al doilea pas al supunerii este reprezentat prin aducerea „aurului din Sheba” şi a aducerii „darurilor din Tarsis”. Citim despre aceasta în Ps. 72:10,15. Ce înseamnă aceasta?
Studenţii Bibliei sînt de acord în cea mai mare parte că Tarsisul este un simbol al ţărilor situate departe de Israel. În ebraică numele Tarsis este pronunţat şi Tarşiş (Tarshish – Tarschich).
Unii oameni de ştiinţă cred că înseamnă „hrisolit” sau „piatră de culoare aurie”. Putem da şi direcţia geografică aproximativă a situării Tarşişului.
Cînd profetul Iona a fugit fiindcă n-a vrut să meargă la Ninive, s-a urcat într-o corabie care mergea la Tarşiş. Corabia era ancorată în portul Jafo care astăzi se numeşte Tel-Aviv, Jaffa.
Tarşişul trebuie să fi fost situat la Marea Mediterană sau aproape. Şi trebuie să fi fost mai uşor de ajuns cu corabia. Deoarece Iona a fugit şi deoarece Ninive era situat la nord-vest de Israel, putem presupune că Tarşişul era situat la vest sau sud-vest.
Putem de asemenea presupune că Tarşişul nu este cetatea Tars din Asia Mică, locul de naştere al apostolului Pavel. Tarşiş era bogat în minereu de fier, argint, cositor şi alte minerale. Tarsul nu era.
În vechime Spania se pare că avea un număr de mine. Aşa deci, semnele ne indică spre Europa. În Vol. IV fratele Russell explică faptul că Gog, Magog, Meşec, Tubal, Gomer, Iovan şi Tarşiş erau copii al lui Iafet.
Iafet a fost probabil strămoşul primilor locuitori ai Europei. Părţi mari din America, Australia şi Noua Zeelandă au fost mai tîrziu colonizate de Europeni. De aceea probabil putem include aceste ţări în cuvîntul Tarşiş.
Şeba şi Dedan au fost strănepoţii lui Ham ai cărui descendenţi au colonizat Africa de Nord.
În marele conflict descris în Ezec. 38:1-13, aceste popoare joacă un rol semnificativ. Este conflictul pentru pămîntul Palestinei.
Tarşişul şi Şeba erau probabil cele mai influente şi puternice în zona lor. Dintre aşa zisele „ţări din vest” Anglia şi Statele Unite sînt cele mai implicate internaţional.
Poate Etiopia va cîştiga influenţă în Africa de Nord, deşi acum acesta pare puţin probabil.
Ţările Africii de Nord au mare influenţă politică în Naţiunile Unite datorită voturilor lor, dar economic şi militar ele sînt mai degrabă slabe.
Aurul din Şeba se cunoaşte încă din istoria lui Solomon cînd regina etiopiană a adus în dar regelui lui Israel aur în valoare de aproape 3 milioane dolari.
Întocmai cum această istorie a fost un eveniment mare în tip, tot aşa împlinirea lui antitipică va fi un eveniment extraordinar.
Deşi ţările europene sînt mai puternice militar şi economic – ceeace este probabil simbolizat prin darurile din tarşiş – totuşi vedem că ţările africane au influenţă politică internaţională.
Cheia pare să fie supunerea politică. În comentariul lui fratelui Russell al Ps. 72: 15, el scrie că aurul simbolizează supunerea.
Nu este acesta un gînd minunat? N-ar putea aceste ţări să practice supunere politică şi sprijin pentru domnia Împărăţiei lui Christos pe pămînt?
Toţi oamenii care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu sau L-au cunoscut numai în parte, se vor supune de bună voie şi vor asculta. „Se vor ruga neîncetat pentru el (Christosul întreg); şi-l vor binecuvînta în fiecare zi” (Ps. 72:15).
Dar ce minunat este încă un alt gînd din profeţia lui Isaia 60:6,9. Citim că corăbiile din Tarşiş vor aduce pe copiii lui Israel înapoi în Ţara Sfîntă.
Citim de asemenea că dromaderele din Madian vor aduce aur şi tămîie din Şeba. Ştim că în prezent mulţi prieteni evrei au fost salvaţi din Etiopia. N-ar putea aceasta indica o împlinire următoare?
Şi aşteptăm ca evreii din multe alte părţi ale lumii să se adune în Palestina. Tarşiş simbolizează aceste ţări ale Europei şi cultura anglo-americană.
Astfel putem aştepta împlinirea profeţiei curînd, deoarece aceste lucruri au început deja. Bunurile scumpe ar putea de asemenea să se refere la evreii care sînt duşi acasă (Isa. 60:9).
Al treilea punct în supunerea regilor este transformarea săbiilor în fiare de plug.
După ce regii pămîntului vor recunoaşte pe Unsul şi după ce-i vor da onoare, ascultare şi sprijin (aur, daruri, tămîie), urmează pasul următor.
Ei vor trebuie să demonstreze că într-adevăr se supun. Împărăţia viitoare pe pămînt va fi o împărăţie a păcii. nu se va mai găsi loc pentru arme.
Astăzi oamenii de pe pămînt sînt în proces de a distruge armele. dar aceasta nu este împlinirea acelei profeţii! Pentru că se fabrică încă mai multe arme în toată lumea, mai multe decît se distrug.
Credem că regii nu vor mai fabrica arme în viitor. Aşa că industria de armament va trebui să se concentreze pe reciclarea materialelor din arsenalele lor gigante.
Reciclarea se va folosi evident în întreaga activitate a rstituţiei. Agricultura şi creşterea vitelor vor înflori.
Aceasta este trecerea la al 4-lea şi ultimul pas al supunerii: acceptarea dreptăţii de către împăraţii pămîntului.
Textul nostru din Mica 4:4 ne spune că fiecare va sta sub viţa şi smochinul lui. Psalmul 72:4 de asemenea spune clar: „El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor”.
Cu adevărat asuprirea se va sfîrşi! Cu adevărat va domni dreptatea! Oamenii se vor umplea de cunoştinţa şi de iubirea de Domnul.
Acestea de asemenea sînt cuvintele psalmistului (Ps. 72:18) „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!”
Da, iubiţi fraţi, El face minuni. Numai El! Acum noi încă nu ştim toate detaliile executării planului Său, dar sperăm că în curînd vom participa la această măreaţă muncă a restituţiei.
Să ridicăm deci capetele pentru că ştim că eliberarea noastră se apropie. Să fim fericiţi că după acest timp scurt de strîmtorare, Împărăţia păcii se va stabili curînd pe pămînt.
Da, să ne gîndim întotdeauna la cuvintele lui David din Ps. 72:19, care a scris: „Binecuvîntat să fie în veci slăvitul Lui nume. Tot pămîntul să se umple de slava Lui
Amin! Amin!”