Judecata lumii, o zi de bucurie

“Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului!” … “Căci El vine să judece pământul!”. Psalmul 98:4, 9

Pentru că doctrina biblică a judecăţii lumii stârneşte o mulţime de reacţii, mergând de la neîncredere la groază ne adresăm acelor creştini care consideră Biblia ca revelaţia divină, referitoare la soarta omenirii.

În minunatul plan al lui Dumnezeu este prevăzut un timp special pentru judecata lumii cum ni se spune în Faptele Apostolilor 17:31: “pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate”.

Faptul că, în general, “ziua de judecată” este aşteptată cu frică, provine din lipsa înţelegerii corecte a cuvântului “judecată„, a duratei acestei “zile” şi a obiectivelor ei.

Referindu-ne la sensul cuvântului “judecată” folosit în textele biblice găsim că acest cuvânt nu înseamnă pur şi simplu “pedeapsă”, ci are implicaţii mult mai largi. De exemplu în profeţia din Isaia 26:9, citim:   “… Când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea”, deci intenţia lui Dumnezeu este ca locuitorii pământului să înveţe dreptatea.

Ne punem întrebarea: cum ar putea ei învăţa dreptatea, dacă ziua de judecată ar fi de 24 de ore şi dacă judecata ar consta în simpla rostire a unei sentinţe, aşa cum în general se afirmă?

În baza celor spuse de Domnul Isus, “Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri; dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri” (Luca 12:47,48) şi în baza celor spuse de apostolul Pavel “… să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric … Atunci   fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu”   (1 Corinteni 4:5), putem afirma că judecata este un timp de educare, examinare şi răsplătire.

Constatăm că răsplătirea şi corectarea (educarea), sunt diferenţiate în funcţie de cunoştinţa avută, aşa cum citim şi în Matei 11:21,22: “… De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi”. Având în vedere marile şi minunatele obiective ale zilei de judecată, obiective ce decurg din munca de răscumpărare a Domnului Isus (Isaia 53:11), constatăm că Dumnezeu a prevăzut în planul Său o perioadă lungă, de o mie de ani, pentru îndeplinirea lor.

Această “zi” de judecată se identifică cu Împărăţia lui Hristos, pe care noi am fost învăţaţi să o cerem în rugăciunea   “Tatăl nostru” şi   despre care cu   toţii ştim că este o “zi” de bucurie şi nu de groază.

Dacă ar fi o “zi” de groază, n-ar spune Dumnezeu prin profet: “Se bucură neamurile şi se veselesc, căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti   neamurile pe pământ” (Psalmul 67:4) şi “Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământu-lui! Căci El vine să judece pământul!” (Psalmul 98:4,9).

Faptul că unii aşteaptă cu teamă timpul acela, derivă din confuzia care se face între lucrarea de la începutul zilei de judecată şi cea de pe parcursul ei. Nu putem nega că sunt dovezi biblice care confirmă existenţa unui timp înspăimântător ca: “fulgere, glasuri, tunete, … cutremur de pămînt” (Apocalipsa 16:18), “Şi ziceau munţilor: “ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui”” (Apocalipsa 6:16,17), “şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 13:42).

Toate aceste expresii sunt simbolice şi se aplică la timpul nostru, care este timpul judecăţii sistemelor bazate pe nedreptate şi neadevăr şi care, treptat, în acest timp de mânie, vor da locul Împărăţiei lui Hristos, căci “în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată … Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic” (Daniel 2:44).

Această scurtă perioadă de judecată a sistemelor aparţine tot zilei de judecată de o mie de ani şi va continua cu perioada de judecată sau educare indi-viduală.

Să nu uităm că termenul “zi” în Biblie este menţionat în legătură cu diferite perioade de timp, ca de exemplu: “ziua ispitirii în pustie” de 40 de ani (Evrei 3:8,9), “în ziua în care vei mânca … vei muri” (Genesa 2:17; “ziua” aceasta a lui Adam a fost de o mie de ani şi el a murit înainte ca ziua să se sfârşească, la 930 de ani). Apostolul Petru ne spune că “pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8).

Că această “zi” de judecată nu este de 24 de ore, reiese şi din afirmaţia Domnului nostru în Apocalipsa 20:2,3, că Satan va fi legat o mie de ani şi că la sfârşitul acestei perioade va fi dezlegat pentru puţin timp, când va încerca din nou să înşele.

Despre cei care se vor lăsa din nou înşelaţi de Satan, ni se spune că “din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit” (Apocalipsa 20:7-9). Aceasta va pune de fapt capăt zilei de judecată, după care Hristos va preda Împărăţia (întreaga omenire educată şi readusă la chipul Creatorului) în mâinile Tatălui (1 Corinteni 15:24).