Daily Devotional for 14 Noiembrie
Luaţi seama dar la voi înşivă ... se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei. (Fapte 20:28-30)
Pentru disciplinarea, încercarea şi examinarea finală a Bisericii lui Dumnezeu, este necesar ca ea să fie supusă acestor influenţe contrare, căci celui ce biruieşte acestea îi este promisă marea răsplată. Dacă vrem să domnim împreună cu Hristos trebuie să ne dovedim vrednicia de a domni prin aceleaşi încercări de loialitate faţă de Dumnezeu, de credinţă în Cuvântul Său, de zel pentru Adevăr, de îndurare răbdătoare a batjocurilor şi persecuţiilor, chiar până la moarte, şi de încredere neclintită în puterea şi scopul lui Dumnezeu de a elibera şi înălţa Biserica Sa la timpul cuvenit. Pentru astfel de credincioşi sunt mângâierile binecuvântate ale psalmului 91. — Z. '04-74
⤡ Ecran Mare
Ferice de cei care n-au văzut şi au crezut. (Ioan 20:29)
Acum, când este întuneric, înainte ca Soarele Dreptăţii să răsară cu vindecare în razele Sale, pentru a risipi toate îndoielile şi temerile şi piedicile, Domnul pune un premiu pentru credinţă, şi numai cei care o pot exercita şi chiar o exercită pot avea şi chiar au anumite răsplăţi, privilegii, ocazii şi binecuvântări. Despre turma mică a veacului evanghelic este scris: "Umblăm prin credinţă, nu prin vedere." Îndurăm "ca şi cum L-am fi văzut pe Cel care este nevăzut"; alergăm după o coroană şi un tron pe care le putem vedea numai cu ochiul credinţei; ascultăm de vocea Celui care a vorbit din ceruri, dar a cărui voce este acum susurul blând şi subţire pe care numai cei care exercită credinţa o pot auzi, aprecia şi înţelege. În curând va veni timpul când această voce va clătina pământul şi va face ca tot pământul să fie umplut de cunoştinţa Domnului. Atunci ascultarea va fi cuvenită şi va aduce binecuvântare; dar ascultarea acum, chiar până la jertfirea intereselor pământeşti, urmând în urmele Celui care ne-a dat un exemplu, aduce binecuvântări mai mari — binecuvântări care aparţin nu numai vieţii de acum, ci şi celei viitoare — binecuvântările gloriei, onoarei şi nemuririi. W. T. 1901-141 (R 2804:5) (Cântarea 46)
⤡ Fullscreen Mode