Daily Devotional for 14 Iunie

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

Preaiubiţilor, înainte de toate să ne păstrăm bine umilinţa. Dumnezeu numai aşa ne poate folosi în siguranţă pentru noi înşine, dacă în ochii noştri suntem mici. Cu toate acestea Dumnezeu nu ne fereşte de toate încercările credinţei. Deci, dacă azi Domnul îţi dă puţină înălţare, îţi dă puţină încurajare prin succes în serviciul Lui, primeşte cu umilinţă şi blândeţe, aducându-ţi aminte de propria-ţi nevrednicie şi insuficienţă dacă Domnului nu i-ar place să lucreze prin tine. Tot aşa, fii gata să primeşti umilirile de mâine, care sunt necesare pentru disciplinarea ta şi pentru echilibrarea adecvată caracterului tău. Dacă succesul de ieri te face să te nelinişteşti sub umilirea de azi, ai grijă că nu eşti dezvoltat spiritual atât de complet cum ar trebui să fii. — Z. '96-19

⤡ Ecran Mare
× ⤡ A+ A-
Mana Cerească Zilnică - 14 Iunie

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

Preaiubiţilor, înainte de toate să ne păstrăm bine umilinţa. Dumnezeu numai aşa ne poate folosi în siguranţă pentru noi înşine, dacă în ochii noştri suntem mici. Cu toate acestea Dumnezeu nu ne fereşte de toate încercările credinţei. Deci, dacă azi Domnul îţi dă puţină înălţare, îţi dă puţină încurajare prin succes în serviciul Lui, primeşte cu umilinţă şi blândeţe, aducându-ţi aminte de propria-ţi nevrednicie şi insuficienţă dacă Domnului nu i-ar place să lucreze prin tine. Tot aşa, fii gata să primeşti umilirile de mâine, care sunt necesare pentru disciplinarea ta şi pentru echilibrarea adecvată caracterului tău. Dacă succesul de ieri te face să te nelinişteşti sub umilirea de azi, ai grijă că nu eşti dezvoltat spiritual atât de complet cum ar trebui să fii. — Z. '96-19

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi El i-a scăpat din necazurile lor. (Psalmul 107:13)

După cum efectul strâmtorării Israelului a fost să le întoarcă inimile către Domnul şi să-i facă să strige după ajutorul Lui promis, tot aşa, toate experienţele noastre grele cu lumea, carnea, Adversarul şi robia păcatului şi a morţii — toate acestea fac apel la noile creaturi în Cristos care au promisiunea Tatălui. Toate acestea ne fac tot mai mult să ne uităm spre Domnul de la care ne vine ajutorul, să-L aşteptăm pe Fiul Său din ceruri şi să aşteptăm eliberarea creaţiei care suspină, la a doua venire a Sa. Nu este oare adevărat, atunci, că necazul şi strâmtorarea actuală lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, dacă suntem pregătiţi în mod potrivit prin ele? Şi dacă, în calitate de israeliţi adevăraţi avem încredere în promisiunea avraamică, o avem, aşa cum descrie apostolul, ca o ancoră a sufletului tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de văl, unde Înainte-mergătorul nostru a intrat pentru noi — şi a făcut ispăşire pentru noi — şi de unde ne dă binecuvântata eliberare pe care sperăm să o avem în curând la schimbarea învierii, când, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi făcuţi ca El, Îl vom vedea aşa cum este şi vom împărtăşi gloria Lui. W. T. 1907-126 (R 3983:6) (Cântarea 56)

⤡ Fullscreen Mode
× ⤡ A+ A-
Cântări în Noapte - 14 Iunie

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi El i-a scăpat din necazurile lor. (Psalmul 107:13)

După cum efectul strâmtorării Israelului a fost să le întoarcă inimile către Domnul şi să-i facă să strige după ajutorul Lui promis, tot aşa, toate experienţele noastre grele cu lumea, carnea, Adversarul şi robia păcatului şi a morţii — toate acestea fac apel la noile creaturi în Cristos care au promisiunea Tatălui. Toate acestea ne fac tot mai mult să ne uităm spre Domnul de la care ne vine ajutorul, să-L aşteptăm pe Fiul Său din ceruri şi să aşteptăm eliberarea creaţiei care suspină, la a doua venire a Sa. Nu este oare adevărat, atunci, că necazul şi strâmtorarea actuală lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, dacă suntem pregătiţi în mod potrivit prin ele? Şi dacă, în calitate de israeliţi adevăraţi avem încredere în promisiunea avraamică, o avem, aşa cum descrie apostolul, ca o ancoră a sufletului tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de văl, unde Înainte-mergătorul nostru a intrat pentru noi — şi a făcut ispăşire pentru noi — şi de unde ne dă binecuvântata eliberare pe care sperăm să o avem în curând la schimbarea învierii, când, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi făcuţi ca El, Îl vom vedea aşa cum este şi vom împărtăşi gloria Lui. W. T. 1907-126 (R 3983:6) (Cântarea 56)
× ⤡ A+ A-

⤡
Cugetul cel mai de dimineață, pe care eu îl doresc, va fi:
“Cum voi răsplăti lui Iehova toate binefacerile Lui față de mine? Voi înălța paharul mântuirii și voi chema numele lui Iehova îpentru har de ajutorș. Îmi voi împlini jurămintele făcute lui Iehova …" — Ps. 116:12-14 (K. J.)

Aducându-mi aminte de chemarea divină: “adunați-Mi pe credincioșii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!", eu hotărăsc ca prin harul care ajută al Domnului, ca un sfânt al lui Dumnezeu, să-mi îndeplinesc angajamentele, continuând lucrul de jertfire a cărnii și a intereselor ei, ca să pot ajunge la moștenirea cerească împreună moștenitor cu Răscumpărătorul meu.

Mă voi strădui să fiu simplu și sincer față de toți.

Voi căuta să plac și să onorez nu eul propriu, ci pe Domnul.

Voi avea grijă să onorez pe Domnul cu buzele mele, ca vorbele mele să fie plăcute și binecuvântate către toți.

Voi căuta să fiu credincios Domnului, Adevărului, fraților și tuturor celor cu care am de-a face, nu numai în lucrurile mari ale vieții, dar și în cele mici.

Încredințându-mă grijii divine și conducerii providenția-le în toate interesele mele, pentru binele meu cel mai înalt, voi căuta nu numai să fiu curat în inimă, dar și să resping orice neliniște, orice nemulțumire, orice descurajare.

Nu voi murmura și nu voi fi nemulțumit de ceea ce providența Domnului poate permite, deoarece:

“Credința se poate încrede neclintit în El,vie ori și ce".

⤡
Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie domnia Ta tot mai mult în inima mea și să se facă voia Ta în trupul meu muritor. Sprijinindu-mă pe ajutorul harului Tău promis spre ajutor la vreme de nevoie, prin Isus Cristos Domnul nostru fac acest angajament solemn:

Zilnic voi aminti la tronul harului ceresc interesele generale ale lucrului de seceriș și în special partea de care eu însumi am privilegiul să mă bucur în acest lucru și pe iubiții conlucrători de pretutindeni.

Mă angajez să îmi analizez cu mai mare grijă, dacă este cu putință, gândurile, cuvintele și faptele, în scopul de a fi mai capabil să-Ți servesc Ție și iubitei Tale turme.

Mă angajez că voi fi pregătit să mă împotrivesc la orice este în legătură cu spiritismul și ocultismul și, aducându-mi aminte că nu sunt decât doi stăpâni, mă voi împotrivi acestor capcane pe toate căile rezonabile, ca fiind de la adversar.

În continuare mă angajez că, exceptând cazurile de mai jos, întotdeauna și oriunde mă voi purta în particular față de sexul opus exact așa cum m-aș purta în public — în prezența unei adunări a poporului Domnului.

Și, pe cât este rezonabil posibil, voi evita să fiu singur în aceeași cameră cu cineva de sex opus, dacă ușa camerei nu este larg deschisă. Excepție în cazul fraților: soția, copiii, mama și surorile naturale; în cazul surorilor: soțul, copiii, tata și frații naturali.

⤡
1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;

10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

⤡
Închideţi ochii pentru o clipă a scenele de suferinţă şi durere, degradare şi întristare care încă predomină datorită păcatului, şi zugrăviţi-vă în minte gloria pământului perfect.

Nici o pată de păcat nu strică armonia şi pacea unei societăţi perfecte;

nici un gând amar, nici o privire sau vorbă aspră;

iubirea, izvorând din fiecare inimă, întâlneşte un răspuns asemănător în toate celelalte inimi, şi bunăvoinţa marchează fiecare act.

Acolo nu va mai fi deloc boală, nici durere, nici suferinţă şi nici vreo dovadă de decădere -- nici măcar frica de asemenea lucruri.

Gândiţi-vă la toate imaginile de sănătate şi frumuseţe comparativă a formei şi trăsăturilor omeneşti pe care le-aţi văzut vreodată, şi aflaţi că omenirea perfectă va fi de o frumuseţe superioară acestora.

Puritatea interioară şi perfecţiunea mintală şi morală vor marca şi ilumina fiecare faţă strălucitoare.

Aşa va fi societatea pământului; iar celor care plâng datorită pierderii cuiva, li se vor şterge toate lacrimile când vor vedea lucrarea învierii completă. Apocalipsa 21:4.

⤡
1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.

2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!

6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

⤡
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;

3 îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)

Dacă vă daţi silinţa pentru Cuvântul lui Dumnezeu şii primiţi adevărurile într-o inimă bună, onestă şi consacrată, el va concepe în voi o asemenea iubire pentru Dumnezeu şi pentru planul Său, şi o asemenea dorinţă de a spune veştile bune, de a propovădui Evanghelia, încât aceasta va deveni după aceea tema atotcuprinzătoare a vieţii; şi aceasta nu numai că vă va separa în spirit de lume şi de mulţi creştini nominali, ci vă va duce la separarea cu totul de aceştia. Vă vor considera ciudaţi şi vă vor separa de tovărăşia lor, veţi fi dispreţuiţi şi socotiţi nebuni pentru Cristos; pentru că ei nu ne cunosc, după cum nu L-au cunoscut nici pe Domnul. A. 347, p.1.

Click Here to read devotions for the entire year
 


Schimbă Limba



Abonează-te la Versetul Biblic Zilnic: