Daily Devotional for 15 Mai
Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, lucrarea măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, turmele vor pieri din staule şi nu vor mai fi cirezi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Iehova, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! (Habacuc 3:17,18)
Noi vedem că Dumnezeu permite răul pe pământ pentru ca lumea să primească anumite învăţăminte din experienţele amare ce rezultă natural din înfăptuirea răului. Dar mai vedem un serviciu al răului în ce-i priveşte pe sfinţi, prin aceea că îi probează, îi cizelează şi îi purifică, pregătindu-i şi dovedindu-i vrednici, ca biruitori, să moştenească lucrurile măreţe pe care Dumnezeu le are păstrate pentru cei credincioşi. — Z. '03-94
⤡ Ecran Mare
Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos. (Deuteronomul 5:9)
Dacă ura şi gelozia omului ar putea fi ca ale lui Dumnezeu, ar fi bine. Noi, aşa cum face Dumnezeu, trebuie să urâm păcatul, dar nu pe păcătos. Gelozia lui Dumnezeu este dreaptă şi în mod sigur va aduce păcătosului o pedeapsă dreaptă. El ne spune că atunci când avem alţi dumnezei, trebuie să considerăm că El este gelos; dar caracterul nepotrivit al geloziei este atunci când aceasta duce la amărăciune şi la alte caracteristici asemănătoare, la care mintea umană decăzută este supusă şi expusă. Când Domnul spune că este un Dumnezeu gelos, El vrea ca noi să înţelegem că El vrea toate sentimentele noastre, toată încredinţarea noastră, toată încrederea noastră. El vrea ca noi să fim atât de deplin în acord cu El, încât voia Sa să fie supremă în toate afacerile vieţii. Acesta nu trebuie să fie considerat egoism din partea Atotputernicului; pentru că aceasta, sub providenţele Sale conducătoare, înseamnă pentru creaturile Sale cea mai mare fericire, cel mai mare succes în datoriile şi afacerile vieţii actuale, şi cea mai deplină pregătire pentru binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pregătit şi le-a promis celor care-L iubesc. W. T. 1911-93 (R 4789:2) (Cântarea 360)
⤡ Fullscreen Mode