Daily Devotional for 16 Iunie
Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii. (Evrei 12:11)
Sub astfel de disciplinări sufletul se coace pentru o supunere iubitoare, care spune liniştit: toate le pot face, toate le pot duce, prin Hristos care mă întăreşte. Treptat, după cum zgura vechii naturi se arde şi aurul devine din ce în ce mai evident, aceste suflete preţioase devin tot mai dragi Domnului lor iubitor. Atât de dragi îi sunt Lui, încât în toate necazurile lor El este aproape prin harul Său ca să-i susţină şi prin prezenţa Sa ca să-i înveselească şi cele mai adânci umbre ale întristării devin cele mai sfinţite locuri de odihnă ale memoriei, unde steaua zilei străluceşte cel mai tare. — Z. '96-44
⤡ Ecran Mare
Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată … prin curăţie, prin cunoştinţă, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută. (2 Corinteni 6:3,6)
Cu cât o persoană este mai curată, cu atât mai sigur va fi ţinta lor. Observaţi că păsările pestriţe sunt mai mult decât celelalte o ţintă pentru vânători. Astfel toţi cei care poartă vasele Casei Domnului sunt ţinte speciale pentru săgeţile arzătoare ale celui rău. Astfel că trebuie să luptăm împotriva lumii, a cărnii şi a Adversarului. Cei care au o stare corectă a inimii, cei cu inima curată, copii serioşi ai Domnului, veghează să-şi păstreze hainele curate. Dacă nu veghează, cu siguranţă îşi vor murdări hainele. Satan se străduieşte în mod special să-i atingă; şi ştim că oriunde atinge el, există întinare. Pe oricine atinge cel rău este prejudiciat într-o măsură. Şi există o oarecare măsură de vină într-o persoană înainte ca el să fie atins. W. T. 1913-184 (R 5259:5) (Cântarea 167) V. D. M. 1311:10
⤡ Fullscreen Mode