Daily Devotional for 16 Iulie
... Fiţi plini de Spirit. (Efeseni 5:18)
Măsura umplerii noastre va corespunde cu măsura golirii noastre de spiritul voinţei proprii şi a umplerii noastre cu spiritul credinţei şi supunerii. Şi cu toate că supunerea nu poate face altfel decât să se manifeste în viaţa de toate zilele, totuşi, la poporul Său consacrat Domnul consideră supunerea intenţiei, a voinţei şi a inimii. Prin urmare, unii ale căror inimi sunt cu totul credincioase Domnului pot fi plăcuţi Lui cu toate că ei nu sunt cei mai plăcuţi unora din cei cu care vin în atingere, în timp ce alţii care sunt „înălţaţi între oameni” pentru moralitatea lor exterioară pot fi „o urâciune” înaintea lui Dumnezeu pentru răceala sau necinstea inimii lor. Cu toate acestea, acela care are în el noua speranţă şi noul spirit va căuta să se curăţească nu numai în cugete, ci şi în vorbe şi fapte şi în toate lucrurile lui, interioare şi exterioare. — Z. '99-92
⤡ Ecran Mare
… Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă, şi spunea că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (în limba engleză tribulation, n. t.). (Fapte 14:22)
Cuvântul nostru "tribulaţie" "cuvânt vechi pentru "necaz" — n. e." derivă din latinescul tribulum, numele unui tăvălug sau al unei treierătoare folosite în vechime pentru curăţarea grâului, îndepărtarea de pe el a învelişului exterior sau a plevei. Cât de potrivit este acest gând când este aplicat la poporul consacrat al Domnului, care în Scripturi sunt simbolizaţi prin grâu. Natura noastră nouă este miezul, adevăratul grăunte; totuşi această comoară sau parte valoroasă este acoperită cu coaja stărilor pământeşti. Şi pentru ca grâul să fie pregătit cum se cuvine pentru "grânar" şi pentru folosinţă, trebuie ca fiecare grăunte să treacă prin necazul necesar ca să separe acele aspecte care, înainte de a fi separate, ne fac nepotriviţi pentru serviciul viitor la care suntem chemaţi de Domnul. În măsura în care putem să ne dăm seama de propriile noastre imperfecţiuni şi de voia perfectă a lui Dumnezeu cu privire la noi, vom putea să suportăm cu răbdare, şi chiar cu un anumit fel de bucurie, toate necazurile pe care Stăpânul va vedea că sunt cele mai bune să le îngăduie să vină peste noi. "Ne lăudăm şi în necazuri." W. T. 1897-265 (R 2213:5) (Cântarea 67)
⤡ Fullscreen Mode