Daily Devotional for 17 Iulie
Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine. (Isaia 26:3)
Aceasta nu este pacea lumească, nu este pacea indiferenţei, nici a trândăviei, nici a mulţumirii de sine, nici a încredinţării în voia sorţii, ci este pacea lui Hristos, „pacea Mea”. Dacă privim înapoi, putem vedea că Domnul şi-a păstrat pacea cu Dumnezeu în toate împrejurările. Este o pace care se încrede fără rezerve în înţelepciunea, iubirea, dreptatea şi puterea divină, o pace care aminteşte îndurătoarea făgăduinţă făcută celor credincioşi Domnului — că în nici un caz nimic nu-i va vătăma, că toate vor lucra împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Această pace poate accepta prin credinţă tot ce permite providenţa divină şi poate privi printre lacrimi, cu speranţă plină de bucurie, spre binecuvântările finale care au fost promise de Învăţătorul nostru, faţă de care pacea şi bucuria de acum sunt numai pregustări. — Z. '99-95
⤡ Ecran Mare
"Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile … puneţi-Mă astfel la încercare," zice Domnul oştirilor, "dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi o binecuvântare". (Maleahi 3:10)
Este de datoria noastră, dragi prieteni, să ne uităm în jurul nostru, să observăm în ce măsură am fost credincioşi legământului nostru de jertfă şi să ne amintim că aceasta nu este o jertfă de o zi sau de un an, ci "chiar până la moarte". Încă puţin şi încercările se vor sfârşi, dar până când acel puţin timp va trece, noi suntem în timp de încercare, şi el ne dovedeşte fie demni, fie nedemni de favorurile glorioase pe care le căutăm, binecuvântarea principală, comoştenirea. Dacă o apreciem, să o căutăm în felul Domnului, să vedem în ce măsură există alte lucruri în viaţa noastră pe care le-am putea da Domnului şi pe care El le-ar accepta, nu prin vrednicia faptelor sau a jertfelor, ci prin meritul lui Cristos. Să căutăm ca zilele şi orele, pe măsură ce trec, să fie cheltuite într-un mod consacrat; să observăm în ce măsură petrecem momente şi zile într-un mod egoist, sau le irosim pentru alţii, peste cerinţele rezonabile ale datoriei aşa cum sunt ele marcate în Cuvântul divin. Să vedem în ce măsură ne îndeplinim angajamentele făcute Domnului; să observăm ce timp sau influenţă sau bani folosim în serviciul divin şi în ce raport este aceasta cu întregul. W. T. 1905-380 (R 3685:5) (Cântarea 131)
⤡ Fullscreen Mode