Daily Devotional for 18 Mai
Căci noi, care am crezut, intrăm în „odihnă” .... (Evrei 4:3)
Odihna noastră în Domnul este atât de completă cât de completă este credinţa noastră în El. Cine crede deplin are odihnă deplină, cine crede numai în parte, în parte are şi odihnă. Condiţia ideală a israelitului spiritual este atingerea odihnei desăvârşite, ţinerea perfectă a Sabatului în experienţa lui prezentă şi aşteptarea şi lucrul pentru obţinerea unei odihne încă şi mai complete — odihna reală a condiţiei desăvârşite — odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. „Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta [a Sabatului], pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare” [ca Israelul trupesc]. (Evr. 4:9-11) — Z. '99-253
⤡ Ecran Mare
Poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:25)
De-a lungul Veacului Evanghelic, poporul Domnului a privit cu ochiul credinţei pe Marele Preot ca pe Avocatul lor, care trăieşte pururea ca să intervină pentru noi, în timp ce El aştepta timpul Tatălui pentru venirea Sa a doua oară ca să împlinească promisiunile şi binecuvântările Sale spirituale nespus de mari şi scumpe pentru biserica Sa, şi să acorde lumii binecuvântările restabilirii, prezise "prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime". Dar înaintea binecuvântărilor reale, toţi cei care sunt fraţii Lui, ucenicii Lui, care umblă în urmele Lui, care caută să-şi împlinească sacrificiul aşa cum Şi l-a împlinit El pe al Său, şi cu ajutorul şi conducerea Sa, prin credinţă îşi pot da seama că ei nu sunt străini, înstrăinaţi şi depărtaţi de Dumnezeu, ci sunt acceptaţi de Tatăl — nu în mod direct, ci indirect, "acceptaţi în Cel Preaiubit", care este Mijlocitorul nostru, Avocatul nostru, şi numai în El putem avea o poziţie înaintea Tatălui şi putem cere sau aştepta vreo favoare. W. T. 1901-182 (R2823:4) (Cântarea 167)
⤡ Fullscreen Mode