Daily Devotional for 19 Octombrie
Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. (Matei 10:8)
Să fim gata să dăm tuturor celor ce sunt însetaţi şi înfometaţi după hrana binecuvântată care ne-a împrospătat şi ne-a întărit şi pe noi atât de mult. Dacă ei n-o vor primi vor cădea pe drum în căutarea altei hrane. Noi avem exact lucrul de care au nevoie toţi cei din casa credinţei, fără de care ei nu-şi pot menţine starea, nu pot înainta şi cu siguranţă se vor descuraja. Orice mijloace băneşti putem avea pentru a răspândi pâinea vieţii la alţii sau orice cunoştinţă a Adevărului putem avea, nu trebuie nici să le înmagazinăm în mod egoist, nici să ne împărtăşim numai noi din ele. Trebuie să le consacrăm Domnului şi din această consacrare Domnul va aduce binecuvântare altora şi încă mai mari binecuvântări asupra minţii şi inimii noastre. — Z. '04-78
⤡ Ecran Mare
Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; şi altul, care reţine mai mult decât trebuie, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. (Proverbe 11:24,25)
… Lecţia evidentă este că Domnului Îi place să vadă că poporul Său cultivă largheţea inimii şi a minţii — generozitate în măsura cunoştinţei despre El şi despre generozitatea Lui.
Scripturile nu spun nicăieri că printre poporul Domnului cazurile de absolută privaţiune sunt dovezi că odată în viaţa lor trecută, când au avut în posesie mijloace, ei n-au folosit o parte din ele pentru caritate, în serviciul Domnului. Dar cuvintele inspirate, citate mai sus, sunt foarte aproape de a da această lecţie. În orice caz, este folositor să luăm această mărturie în inimă, şi fiecare copil al lui Dumnezeu să aibă de acum încolo o grijă serioasă ca din binecuvântările Domnului, care ne vin zi de zi, cu grijă, cu rugăciune şi cu iubire să fie pusă deoparte o măsură, ca sămânţă care să fie semănată în serviciul Domnului, conform celei mai bune înţelepciuni şi judecăţi pe care ne-o va da El. W. T. 1916-219 (R 5927:2) (Cântarea 154) V. D. M. 135:3
⤡ Fullscreen Mode
Scripturile nu spun nicăieri că printre poporul Domnului cazurile de absolută privaţiune sunt dovezi că odată în viaţa lor trecută, când au avut în posesie mijloace, ei n-au folosit o parte din ele pentru caritate, în serviciul Domnului. Dar cuvintele inspirate, citate mai sus, sunt foarte aproape de a da această lecţie. În orice caz, este folositor să luăm această mărturie în inimă, şi fiecare copil al lui Dumnezeu să aibă de acum încolo o grijă serioasă ca din binecuvântările Domnului, care ne vin zi de zi, cu grijă, cu rugăciune şi cu iubire să fie pusă deoparte o măsură, ca sămânţă care să fie semănată în serviciul Domnului, conform celei mai bune înţelepciuni şi judecăţi pe care ne-o va da El. W. T. 1916-219 (R 5927:2) (Cântarea 154) V. D. M. 135:3