Daily Devotional for 28 Mai
Aşadar, noi totdeauna suntem plini de încredere, ştiind că, dacă suntem acasă în trup [atât timp cât ne simţim cu totul mulţumiţi cu condiţiile prezente — cu noi înşine şi cu ceea ce ne înconjoară] suntem departe de Domnul ... (2 Corinteni 5:6)
Dacă am trăi în apropierea Lui, umblând „cu Dumnezeu”, nu ne-am simţi pe deplin mulţumiţi cu realizările şi condiţiile prezente, etc., ci ne-am simţi ca peregrini, ca străini, căutând o odihnă mai bună, o patrie mai bună, pe care „Dumnezeu ... a făgăduit-o celor care Îl iubesc”. Dar aceasta este adevărat numai despre aceia despre care apostolul spune în versetul 7 că umblă prin credinţă şi nu prin vedere: „suntem plini de încredere, [plini de credinţă în Dumnezeu, ne bucurăm să umblăm prin credinţă] şi ne place mai mult să părăsim trupul acesta [să fim fără patrie, străini şi călători pe pământ], ca să fim acasă la Domnul” în spiritul părtăşiei noastre. — Z. '97-305
⤡ Ecran Mare
Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul. (Psalmul 40:4)
Dacă părăsim lumea pentru a deveni poporul Domnului şi dacă primim lecţiile experienţei din mâna Sa cu credinţă potrivită în El, rezultatul va fi desigur o stare pregătită şi promptă de a face o consacrare deplină, o supunere deplină a noastră la voinţa Domnului, de a-I urma îndrumările, de a moşteni orice are El pentru noi. Şi dacă credinţa este cea potrivită, vom zice împreună cu profetul: "Nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie". Aceştia, şi numai aceştia, pot fi conduşi de Domnul în acest Veac Evanghelic, în care trebuie să umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Numai aceştia vor avea încredere să meargă înainte, întâmpinând diferitele împotriviri dinăuntru şi din afară în timpul prezent. Aceştia în final vor fi reprezentanţii lui Dumnezeu şi conducători în binecuvântarea lumii în Veacul Milenar. Să învăţăm bine lecţia credinţei, a încrederii, pentru că Dumnezeu ne informează că El apreciază această calitate şi că El poate lucra cu noi numai în măsura în care o posedăm, aşa că în experienţele noastre găsim că ne place cel mai mult să ajutăm şi să încurajăm pe cei care manifestă o încredere statornică în noi. W. T. 1902-259 (R 3064:6) (Cântarea 173)
⤡ Fullscreen Mode