Daily Devotional for 30 Iunie
... Şi la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: ... „grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:30)
Timpul este scurt, lucrul de secerare este mare, lucrătorii sunt puţini, timpul nostru este consacrat şi trebuie să lucrăm cât se zice ziuă, ştiind că va veni o noapte când nimeni nu va putea lucra. Am consacrat viaţa noastră până la moarte. Marele Domn al secerişului ne-a încredinţat slujba de-a căuta „grâul” adevărat şi de a-l aduna în grânar. Ce timp mai avem noi pentru distracţii, lucruri lumeşti, sau multele plăceri sociale? Dimpotrivă, noi trebuie să ne mulţumim dând foarte puţină atenţie acestor lucruri şi să stăruim, angajându-ne din toată inima, în lucrul ce ni s-a încredinţat, dacă vrem să câştigăm aprobarea Stăpânului nostru: „Bine, rob bun şi credincios”. — Z. '00-234
⤡ Ecran Mare
Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin. (1 Tesaloniceni 5:23)
Există o anumită diferenţă între cuvintele sfinţire şi consacrare, deşi uneori ele se folosesc unul în locul celuilalt. Cuvântul consacrare conţine ideea de predare. Consacrarea este un pas definit, făcut într-un moment anumit. Este predarea voinţei şi a tot ce posedăm, lui Dumnezeu. Dacă cineva nu şi-a predat Domnului voinţa, el însuşi, în mod hotărât, n-a făcut o consacrare reală. Noi credem că pentru poporul declarat al Domnului nu există un pas care să fie mai necesar de a fi văzut mai clar decât acesta, şi care să fie mai necesar de a fi explicat altora. Cuvântul sfinţire conţine în sine nu numai ideea acestei consacrări hotărâte şi complete la început, ci cuprinde şi întregul proces de transformare a caracterului şi de pregătire pentru Împărăţie. El progresează de-a lungul întregii căi creştine, până când caracterul este deplin dezvoltat şi copt, şi el trebuie menţinut apoi până la sfârşitul căii. W. T. 1916-99 (R 5876:6) (Cântarea 142) V. D. M. 254:6
⤡ Fullscreen Mode