Daily Devotional for 31 Mai
Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci ceva care poate să fie pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. (Romani 14:21)
O crimă foarte gravă împotriva legii iubirii şi a învăţăturilor Domnului este a fi pricină de poticnire pentru unul dintre fraţii Lui (Mat. 18:6) şi de asemenea ar fi o crimă în ochii Domnului dacă poticnim pe alţii, dacă-i împiedicăm să devină fraţi, să facă parte din casa credinţei. Astfel, este clar că deşi cunoştinţa poate îndepărta toate interdicţiile conştiinţei noastre şi toate restrângerile libertăţii noastre, totuşi iubirea trebuie să intervină mai întâi şi să aprobe libertatea înainte de-a ne folosi de ea. Iubirea ne dă o poruncă tare, zicând: să iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Deci iubirea — şi nu cunoştinţa şi libertatea — trebuie să hotărască, în cele din urmă, în orice chestiune. — Z. '03-43
⤡ Ecran Mare
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare, ci din aceia care au credinţă pentru păstrarea sufletului. (Evrei 10:39)
Îndemnul nostru către toţi cei care au părăsit toate pentru a-L urma pe Domnul este să nu ne uităm înapoi, să considerăm că am făcut cea mai mare afacere imaginabilă, că suntem pe cale spre obţinerea celui mai mare premiu imaginabil, împreună cu asocierea cu Domnul nostru în lucrarea Sa minunată şi cu aprobarea divină. Acesta pare a fi gândul apostolului când ne îndeamnă să lăsăm deoparte orice greutate şi complicaţie, ca să putem alerga cu răbdare alergarea pusă înaintea noastră, privind la Isus, Autorul credinţei noastre, până când El va deveni Desăvârşitorul ei. Să stabilim, cât de prompt posibil, la începutul experienţei noastre creştine, o dată pentru totdeauna, chestiunea predării voinţei noastre pentru a fi urmaşi ai Mielului; să ne aranjăm o dată pentru totdeauna, pe cât de înţelept posibil, afacerile şi interesele vremelnice în conformitate cu cerinţele rezonabile ale altora în privinţa acestui lucru, şi apoi cu credincioşie să perseverăm până la sfârşitul alergării. W. T. 1906-46 (R 3721:5) (Cântarea 14)
⤡ Fullscreen Mode