Daily Devotional for 6 August
Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi. (Iacov 4:7)
Dacă suntem hotărâţi în respingerea ispitei, puterea ca-racterului creşte nu numai pentru acea dată, dar şi pentru ispitele următoare şi dezorientează în oarecare măsură pe adversarul nostru, care, remarcând hotărârea noastră, ştie bine că este inutil să discute cu oameni cu convingeri puternice şi caractere hotărâte. Dimpotrivă, dacă chestiunea se discută, rezultatul va fi, desigur, că adversarul va aduce de partea sa alte motive şi argumente şi noi vom ajunge în pericolul de-a fi depăşiţi în argumente, căci — după cum spune apostolul — diavolul este un adversar viclean şi noi „nu suntem în neştiinţă despre planurile lui”. Singura cale sigură pentru oricare frate este ascultarea imediată şi hotărâtă de Cuvântul şi de Spiritul Domnului. — Z. '00-30
⤡ Ecran Mare
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. (Proverbe 14:12)
Acest text este vrednic să fie memorat de către toţi. Lecţia lui este aceea că noi nu suntem competenţi să ne dirijăm şi să ne conducem afacerile proprii; că avem nevoie de sfat divin. Judecata umană n-ar fi de încredere chiar dacă ar fi sprijinită de o cunoştinţă absolută; dar având în vedere deficienţa noastră atât în cunoştinţă cât şi în judecată, foarte evident că multe căi i se par omului bune, înţelepte, avantajoase şi de dorit, care, dacă sunt urmate, duc la dezamăgire şi întristare şi în final vor duce la moarte — moartea a doua. De aceea, cursul înţelept, potrivit pentru toţi, este să ne dăm seama şi să recunoaştem propria noastră insuficienţă, neînţelepciune, şi să privim la marele nostru Creator pentru îndrumare. Fericiţi sunt cei care dau atenţie îndemnului scriptural: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale". Cu cât este începută mai devreme această cale dreaptă, cu atât vor fi mai bune rezultatele în toate privinţele, cu atât va fi mai uşor pentru noi să ne supunem voinţa noastră voinţei Domnului, iar lecţiile şi satisfacţia şi pacea care ne vin prin conducerea Domnului vor fi cu atât mai scumpe. O consacrare deplină a inimii, a vieţii şi a tuturor intereselor noastre Domnului, pentru ca voia Lui să se facă în noi în toate lucrurile, este consacrarea necesară aducerii fiecărui credincios îndreptăţit în părtăşie în trupul lui Cristos, care este Biserica. W. T. 1903-352 (R 3241:1) (Cântarea 12)
⤡ Fullscreen Mode