Luca 20
9.Apoi a inceput sa spuna norodului pilda aceasta: „Un om a sadit o vie, a arendat-o unor vieri si a plecat intr-o alta tara, pentru o vreme indelungata.
10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale.
11. A mai trimis un alt rob; ei l-au batut si pe acela, l-au batjocorit si l-au trimis inapoi cu mainile goale.
12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au ranit si pe acela si l-au scos afara.
13. Stapanul viei a zis: „Ce sa fac? Am sa trimit pe fiul meu preaiubit; poate ca il vor primi cu cinste.”
14. Dar vierii, cand l-au vazut, s-au sfatuit intre ei si au zis: „Iata mostenitorul; veniti sa-l ucidem, ca mostenirea sa fie a noastra.”
15. Si l-au scos afara din vie si l-au omorat. Acum, ce le va face stapanul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, si via o va da altora.” Cand au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17. Dar Isus i-a privit drept in fata si a zis: „Ce inseamna cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului”?
18. Oricine va cadea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: si pe acela peste care va cadea ea, il va spulbera”.
19. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau sa puna mana pe El chiar in ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepusera ca Isus spusese pilda aceasta impotriva lor.
