În faţa morţii simţim cât de trecători suntem, cum ieri abia eram copii, astăzi suntem maturi, iar mâine ne aşteaptă apusul vieţii şi ora în care vom părăsi pe cei dragi, vom părăsi viaţa cu toate realizările şi perspectivele ei.

Vecinătatea morţii ne tulbură şi ne dezleagă de realitatea imediată. Ea ne face să  descoperim la marginea gândirii, ca o rămăşiţă din vremuri vechi, uitate, o tainică chemare, o întrebare uriaşă, stăruitoare, pe care durerea minţii o dizlocă trudnic în întrebări mai mici, mai concrete. Pe drept cuvânt ne întrebăm: de unde vin eu, încotro mă îndrept, nu cumva sunt eu răspunzător cuiva, se poate spera într-o viaţă veşnică pe acest pământ? La aceste întrebări, multe minţi luminate au căutat să răspundă, în cele mai diverse domenii ale cunoaşterii, începând cu ştiinţele aplicate şi terminând cu filosofia şi teologia, dar răspunsurile găsite nu ne pot satisface. Fiinţa umană simte imperios nevoia de a căuta şi de a găsi, dincolo de realităţile imediate, calea sigură de la cauză la efect. Examinându-ne în profunzime vom găsi o cale în noi înşine, care ne conduce la sentimentul, la credinţa că depindem de o cauză inteligentă supremă şi vom înţelege că această cale este arătată şi în ciclul naturii, de la tremurul vieţuitoarelor microscopice până la mişcarea amplă a galaxiilor. Într-adevăr, natura, în general, prin funcţionalitate şi unitate, şi omul, în special, prin inteligenţă şi moralitate, relevă existenţa unei cauze primordiale, a unei inteligenţe supreme, relevă existenţa Creatorului.

Dar cel mai sigur drum spre cunoaştere şi autocunoaştere este “Cartea cărţilor” — Biblia. Fiind un conglomerat de scrieri care formează o uimitoare unitate în diversitate, ea sugerează astfel, dar şi afirmă, provenienţa sa divină. Pe lângă informaţii istorice, ştiinţifice, sociale şi învăţături morale, pe care timpurile moderne le confirmă pe deplin, ea conţine în ansamblul ei un mesaj special, tainic, pentru înţelegerea căruia este nevoie de conlucrarea a două elemente: credinţa şi raţiunea prin credinţă.

Având aceste două elemente, vom putea vedea că, de la un capăt al ei la altul, Biblia ni-l descoperă pe Iehova, singurul Dumnezeu adevărat, creatorul şi susţinătorul tuturor lucrurilor. În acelaşi timp ni se descoperă planul lui Dumnezeu cu privire la om: trecutul, prezentul şi viitorul său.

Dumnezeu ni se dezvăluie şi prin taina marii piramide din Egipt (Isaia 19:19). Această minune a lumii antice, prin locul unde se află, prin elementele sale constructive şi prin dimensiuni, exprimă o multitudine de adevăruri ştiinţifice, istorice, religi-oase şi cuprinde — încifrat în piatră — planul lui Dumnezeu referitor la   om, confirmând în   mod strălucit Biblia.

Aşadar, existenţa lui Dumnezeu este arătată prin   cele trei căi amintite — om-natură, Biblia şi marea piramidă — dintre care Biblia se detaşează în mod evident ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

Cercetând cu credinţă Biblia vom găsi în ea răspunsuri la numeroasele întrebări care ne frământă. Le vom examina pe rând:

  1. Cum este opera lui Dumnezeu? Întreaga operă a lui Dumnezeu este perfectă (Deuteronom 32:4), prin urmare şi omul — încununarea creaţiunii pământene — a fost creat perfect şi cu voinţă liberă (Genesa 1:26; Psalmul 8:5, 6).
  2. Care este cauza degradării, suferinţei şi morţii din prezent? Cauza acestei stări de lucruri este nerespectarea de către Adam a legilor lui Dumnezeu (păcatul): “Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit” (Romani 5:12). Remarcăm aici că pedeapsa păcatului nu este chinul veşnic, ci moartea.
  3. Ce este moartea, ce se întâmplă cu omul după moarte? Din punct de vedere biblic moartea este absenţa oricărei vieţi. Biblia ne spune că cei morţi nici nu se bucură, nici nu suferă, că după moarte omul este în stare de absolută inconştienţă, insensibilitate, inexistenţă (Eclesiastul 9:5, 6, 10).
  4. Există vreo şansă de revenire a omului la condiţia sa originară, de fiinţă perfectă, cu viaţă veşnică pe pământ? Categoric da, graţie iubirii lui Dumnezeu manifestată prin omul perfect Isus, care prin jertfa Sa pe cruce a plătit dreptăţii lui Dumnezeu preţul cerut pentru a răscumpăra din sentinţa de moarte pe omul perfect Adam şi, prin el, pe toţi urmaşii Săi       (1 Ioan 2:2).
  5. De ce continuă răul şi moartea, dacă toţi oamenii au fost răscumpăraţi?

Răul şi moartea continuă, deoarece prin aceasta se realizează două mari obiective în planul lui Dumnezeu, şi anume:

  1. a) naşterea unui număr de oameni, suficient de mare pentru a popula întreg pământul în timpul “reînnoirii tuturor lucrurilor” (Matei 19:28). În timpul prezent oamenii câştigă experienţă în ce priveşte păcatul şi moartea şi învaţă astfel o lecţie foarte folositoare pentru viitor (Genesa 1:28).
  2. b) în acest timp Dumnezeu face o lucrare specială, de chemare şi alegere a unui popor care se angajează de bună voie să urmeze în această viaţă, în condiţii nefavorabile, exemplul nobil al Domnului Isus (Fapte. 15:14; Luca 12:32). Cu toate că în era creştină Biblia se adresează în special celor aleşi, ea nu exclude răspunderea fiecărui om pentru faptele sale din prezent, răspundere pe măsura cunoştinţei sale despre bine şi rău (Eclesiastul 12:13, 14;                   Isaia 3:10, 11).
  3. Se va instaura viaţa veşnică pe acest pământ? Credem că foarte curând, marele Rege al Regilor, Isus Hristos, investit cu deplină autoritate în cer şi pe pământ, va înlătura pe Satan şi toate influenţele rele care cauzează păcat şi moarte, va începe învierea morţilor, va instaura legile perfecte ale împărăţiei Sale milenare şi fiecare om va avea condiţii favorabile să se corecteze, să înveţe să trăiască o viaţă pământească perfectă (Apocalipsa 20:1-3; Isaia 35:8-10). Atunci legile divine vor veni din Sion (Isus şi Biserica Sa — Apocalipsa 20:6) şi Cuvântul lui Dumnezeu va veni din Ierusalim (Mica 4:2; Isaia 2:3). Întreg pământul va deveni o grădină a Edenului, ca locuinţă veşnică a omului restabilit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Isaia 51:3). Se vor îndeplini atunci cuvintele din   rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Isus: “Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ” (Matei 6:10).

Remarcăm, în final, că răspunsurile la aceste câteva întrebări ne descriu pe scurt planul lui Dumnezeu cu privire la om, cuprinzând: crearea, permisiunea răului, pedeapsa pentru păcat, răscumpărarea din moarte,   alegerea Bisericii şi restabilirea.

Având în vedere marile binecuvântări pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru omenire, ce trebuie să facem în această viaţă în favoarea noastră? Problema esenţială pentru cei care nu răspund chemării Domnului pentru       a-L urma în această vârstă (Marcu 8:34), este formarea unui caracter integru, bazat pe dreptate şi iubire (Proverbe 16:8; Matei 7:12). Acest fapt va permite omului, în timpul Domniei Mesianice, să ajungă mai repede şi mai uşor la perfecţiune şi astfel să-şi câştige dreptul la viaţă veşnică condiţionată de ascultare (Isaia 26:9; 28:17; 61:8). De aceea, pentru menţinerea şi dezvoltarea credinţei în Dumnezeu, pentru păstrarea demnităţii umane, să studiem Biblia fără prejudecăţi, în mod sistematic, continuu şi complet, cu rugăciune către Dumnezeu prin mijlocitorul nostru Isus, cu dorinţa de a ne corecta greşelile (Psalmul 34:12-14), de a iubi pe Dumnezeu şi pe semenii noştri (Matei 22:37-39).

Fie ca sentimentele nobile şi judecata sănătoasă, care se trezesc în noi la evenimentul de înmormântare (Eclesiastul 7:2-4), să ne îndemne la adorarea profundă faţă de Dumnezeu, care singur este înţelept, drept, iubitor şi puternic, căruia I se cuvine                          ascultarea şi respectul din partea tuturor creaturilor Sale inteligente (Psalmul 34:8, 9).

Unde Putem găsi Mângâiere

În faţa morţii simţim cât de trecători suntem, cum ieri abia eram copii, astăzi suntem maturi, iar mâine ne aşteaptă apusul vieţii şi ora în care vom părăsi pe cei dragi, vom părăsi viaţa cu toate realizările şi perspectivele ei.

Vecinătatea morţii ne tulbură şi ne dezleagă de realitatea imediată. Ea ne face să  descoperim la marginea gândirii, ca o rămăşiţă din vremuri vechi, uitate, o tainică chemare, o întrebare uriaşă, stăruitoare, pe care durerea minţii o dizlocă trudnic în întrebări mai mici, mai concrete. Pe drept cuvânt ne întrebăm: de unde vin eu, încotro mă îndrept, nu cumva sunt eu răspunzător cuiva, se poate spera într-o viaţă veşnică pe acest pământ? La aceste întrebări, multe minţi luminate au căutat să răspundă, în cele mai diverse domenii ale cunoaşterii, începând cu ştiinţele aplicate şi terminând cu filosofia şi teologia, dar răspunsurile găsite nu ne pot satisface. Fiinţa umană simte imperios nevoia de a căuta şi de a găsi, dincolo de realităţile imediate, calea sigură de la cauză la efect. Examinându-ne în profunzime vom găsi o cale în noi înşine, care ne conduce la sentimentul, la credinţa că depindem de o cauză inteligentă supremă şi vom înţelege că această cale este arătată şi în ciclul naturii, de la tremurul vieţuitoarelor microscopice până la mişcarea amplă a galaxiilor. Într-adevăr, natura, în general, prin funcţionalitate şi unitate, şi omul, în special, prin inteligenţă şi moralitate, relevă existenţa unei cauze primordiale, a unei inteligenţe supreme, relevă existenţa Creatorului.

Dar cel mai sigur drum spre cunoaştere şi autocunoaştere este “Cartea cărţilor” — Biblia. Fiind un conglomerat de scrieri care formează o uimitoare unitate în diversitate, ea sugerează astfel, dar şi afirmă, provenienţa sa divină. Pe lângă informaţii istorice, ştiinţifice, sociale şi învăţături morale, pe care timpurile moderne le confirmă pe deplin, ea conţine în ansamblul ei un mesaj special, tainic, pentru înţelegerea căruia este nevoie de conlucrarea a două elemente: credinţa şi raţiunea prin credinţă.

Având aceste două elemente, vom putea vedea că, de la un capăt al ei la altul, Biblia ni-l descoperă pe Iehova, singurul Dumnezeu adevărat, creatorul şi susţinătorul tuturor lucrurilor. În acelaşi timp ni se descoperă planul lui Dumnezeu cu privire la om: trecutul, prezentul şi viitorul său.

Dumnezeu ni se dezvăluie şi prin taina marii piramide din Egipt (Isaia 19:19). Această minune a lumii antice, prin locul unde se află, prin elementele sale constructive şi prin dimensiuni, exprimă o multitudine de adevăruri ştiinţifice, istorice, religi-oase şi cuprinde — încifrat în piatră — planul lui Dumnezeu referitor la   om, confirmând în   mod strălucit Biblia.

Aşadar, existenţa lui Dumnezeu este arătată prin   cele trei căi amintite — om-natură, Biblia şi marea piramidă — dintre care Biblia se detaşează în mod evident ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

Cercetând cu credinţă Biblia vom găsi în ea răspunsuri la numeroasele întrebări care ne frământă. Le vom examina pe rând:

  1. Cum este opera lui Dumnezeu? Întreaga operă a lui Dumnezeu este perfectă (Deuteronom 32:4), prin urmare şi omul — încununarea creaţiunii pământene — a fost creat perfect şi cu voinţă liberă (Genesa 1:26; Psalmul 8:5, 6).
  2. Care este cauza degradării, suferinţei şi morţii din prezent? Cauza acestei stări de lucruri este nerespectarea de către Adam a legilor lui Dumnezeu (păcatul): “Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit” (Romani 5:12). Remarcăm aici că pedeapsa păcatului nu este chinul veşnic, ci moartea.
  3. Ce este moartea, ce se întâmplă cu omul după moarte? Din punct de vedere biblic moartea este absenţa oricărei vieţi. Biblia ne spune că cei morţi nici nu se bucură, nici nu suferă, că după moarte omul este în stare de absolută inconştienţă, insensibilitate, inexistenţă (Eclesiastul 9:5, 6, 10).
  4. Există vreo şansă de revenire a omului la condiţia sa originară, de fiinţă perfectă, cu viaţă veşnică pe pământ? Categoric da, graţie iubirii lui Dumnezeu manifestată prin omul perfect Isus, care prin jertfa Sa pe cruce a plătit dreptăţii lui Dumnezeu preţul cerut pentru a răscumpăra din sentinţa de moarte pe omul perfect Adam şi, prin el, pe toţi urmaşii Săi       (1 Ioan 2:2).
  5. De ce continuă răul şi moartea, dacă toţi oamenii au fost răscumpăraţi?

Răul şi moartea continuă, deoarece prin aceasta se realizează două mari obiective în planul lui Dumnezeu, şi anume:

  1. a) naşterea unui număr de oameni, suficient de mare pentru a popula întreg pământul în timpul “reînnoirii tuturor lucrurilor” (Matei 19:28). În timpul prezent oamenii câştigă experienţă în ce priveşte păcatul şi moartea şi învaţă astfel o lecţie foarte folositoare pentru viitor (Genesa 1:28).
  2. b) în acest timp Dumnezeu face o lucrare specială, de chemare şi alegere a unui popor care se angajează de bună voie să urmeze în această viaţă, în condiţii nefavorabile, exemplul nobil al Domnului Isus (Fapte. 15:14; Luca 12:32). Cu toate că în era creştină Biblia se adresează în special celor aleşi, ea nu exclude răspunderea fiecărui om pentru faptele sale din prezent, răspundere pe măsura cunoştinţei sale despre bine şi rău (Eclesiastul 12:13, 14;                   Isaia 3:10, 11).
  3. Se va instaura viaţa veşnică pe acest pământ? Credem că foarte curând, marele Rege al Regilor, Isus Hristos, investit cu deplină autoritate în cer şi pe pământ, va înlătura pe Satan şi toate influenţele rele care cauzează păcat şi moarte, va începe învierea morţilor, va instaura legile perfecte ale împărăţiei Sale milenare şi fiecare om va avea condiţii favorabile să se corecteze, să înveţe să trăiască o viaţă pământească perfectă (Apocalipsa 20:1-3; Isaia 35:8-10). Atunci legile divine vor veni din Sion (Isus şi Biserica Sa — Apocalipsa 20:6) şi Cuvântul lui Dumnezeu va veni din Ierusalim (Mica 4:2; Isaia 2:3). Întreg pământul va deveni o grădină a Edenului, ca locuinţă veşnică a omului restabilit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Isaia 51:3). Se vor îndeplini atunci cuvintele din   rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Isus: “Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ” (Matei 6:10).

Remarcăm, în final, că răspunsurile la aceste câteva întrebări ne descriu pe scurt planul lui Dumnezeu cu privire la om, cuprinzând: crearea, permisiunea răului, pedeapsa pentru păcat, răscumpărarea din moarte,   alegerea Bisericii şi restabilirea.

Având în vedere marile binecuvântări pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru omenire, ce trebuie să facem în această viaţă în favoarea noastră? Problema esenţială pentru cei care nu răspund chemării Domnului pentru       a-L urma în această vârstă (Marcu 8:34), este formarea unui caracter integru, bazat pe dreptate şi iubire (Proverbe 16:8; Matei 7:12). Acest fapt va permite omului, în timpul Domniei Mesianice, să ajungă mai repede şi mai uşor la perfecţiune şi astfel să-şi câştige dreptul la viaţă veşnică condiţionată de ascultare (Isaia 26:9; 28:17; 61:8). De aceea, pentru menţinerea şi dezvoltarea credinţei în Dumnezeu, pentru păstrarea demnităţii umane, să studiem Biblia fără prejudecăţi, în mod sistematic, continuu şi complet, cu rugăciune către Dumnezeu prin mijlocitorul nostru Isus, cu dorinţa de a ne corecta greşelile (Psalmul 34:12-14), de a iubi pe Dumnezeu şi pe semenii noştri (Matei 22:37-39).

Fie ca sentimentele nobile şi judecata sănătoasă, care se trezesc în noi la evenimentul de înmormântare (Eclesiastul 7:2-4), să ne îndemne la adorarea profundă faţă de Dumnezeu, care singur este înţelept, drept, iubitor şi puternic, căruia I se cuvine                          ascultarea şi respectul din partea tuturor creaturilor Sale inteligente (Psalmul 34:8, 9).