În toate timpurile oamenii au simţit nevoia să-şi aleagă, atât cât depindea de ei, conducători care să-i conducă şi să-i reprezinte. Mai mult, au căutat să aleagă pe unii care să aibă calităţile necesare funcţiei: corectitudine, patriotism, dăruire de sine, bunătate, sinceritate, inteligenţă.

Cu toate străduinţele lor de a alege conducători buni şi drepţi, n-au reuşit să aleagă nici unul care să împlinească cuvintele Domnului nostru din Matei 7:12: “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel”, deoarece toţi oamenii sunt imperfecţi.

Singurul care poate face o alegere justă, fiindcă ne cunoaşte gândul şi intenţia, este Dumnezeu. În Faptele Apostolilor (15:14) ni se spune că în această eră creştină în care ne aflăm, de la întâia venire a Domnului Isus până la a doua venire, Dumnezeu alege dintre aceia care-L caută cu tot dinadinsul pe unii care să fie legiuitori şi judecători pentru lume în veacul viitor, mesianic (1 Corinteni 6:2, 3; Apocalipsa 5:10). Ei sunt numiţi “mireasa, soţia Mielului”, Biserica (Apocalipsa 21:9; Faptele Apostolilor 20:28). Pentru a-i califica pentru funcţie, El îi trece pe aceştia prin felurite încercări ale credinţei, dreptăţii, răbdării, iubirii, pentru ca în timpul Împărăţiei Mesianice ei să-şi poată exercita funcţia cu dreptate şi milă. În lucrarea lor ei vor fi subordonaţi marelui Împărat Isus, Domnul tuturor, primul care S-a calificat pentru marea funcţie. (2 Timotei 2:11, 12; Apocalipsa 20:4.) Fiindcă Domnul Isus şi Biserica Sa vor fi fiinţe spirituale, în sferele cereşti, ei vor avea reprezentanţi pământeşti. Cine sunt aceştia?

Apostolul Pavel în scrisoarea sa către Evrei, capitolul 11, dă o listă lungă cu numele unora dintre oamenii vrednici, bărbaţi şi femei, începând cu Abel până la Ioan Botezătorul, despre care zice în versetul 39: “Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit”. De ce? Apostolul Pavel continuă în versetul 40: “ . pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi”. Somnul lor în moarte continuă deci, până când mai întâi cei din clasa Bisericii, a miresei îşi vor fi primit “desăvârşirea” prin “întâia înviere” (Apocalipsa 20:6). Apoi aleşii din trecut: Avraam, Isaac, Iacov şi toţi profeţii vor fi făcuţi desăvârşiţi în învierea lor în corpuri umane şi vor fi puşi, conform Psalmului 45:16 “domni în toată ţara”.

Între aceste două sfere de activitate ale Împărăţiei lui Cristos va exista o strânsă colaborare. “Domnii” de pe pământ vor transmite oamenilor legea venită de la sfera cerească: “Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului” (Isaia 2:3). Sionul este numele atribuit conducerii cereşti, format din Domnul Isus şi Biserica Sa (vezi Evrei 12:22-24), iar Ierusalimul va fi capitala Împărăţiei pământeşti, sediul profeţilor (vezi Ieremia 3:17). Scopul acestor alegeri este să se împlinească făgăduinţa iniţială făcută de către Dumnezeu lui Avraam, tatăl tuturor credincioşilor: “Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine” (Galateni 3:7, 8). Şi, pentru cei care se vor conforma legilor Împărăţiei, viaţa şi binecuvântările nu vor avea sfârşit, iar făgăduinţa este sigură, “căci Domnul a vorbit”.