Întrebări și Răspunsuri – T

TABĂRĂ—Câte tabere? (Q46-2)

Întrebare (1913)—1—”Să ieșim deci afară din tabără, la El” (Evrei 13:13) — înseamnă aceasta a ieși în a doua tabără, sau, există două tabere?

Răspuns—Apostolul spune, să mergem la El afară din tabără. Astăzi noi am spune, să mergem la El în afara taberei. Noi nu folosim cuvântul “afară din” tabără în același fel azi. Să mergem la El afară din tabără — ce înseamnă aceasta? Ei bine, tabăra ar reprezenta acea stare de lucruri care se pretinde a fi în armonie cu Dumnezeu. Priviți înapoi în zilele lui Isus: Isus a ieșit afară din tabără. A fost aceasta tabăra neamurilor? Nu. Care a fost tabăra pentru Isus? Tabăra în timpul lui Isus a fost compusă din toți cei care pretindeau că sunt poporul lui Dumnezeu, poporul sfânt — toți evreii care pretindeau că sunt în armonie cu Domnul. Ce ar însemna că El a ieșit afară din tabără? El a fost angajat în credincioșia și loialitatea Sa pentru Dumnezeu să ia poziția care L-a scos din simpatia și tovărășia acelora care nu erau pe deplin Israeliți adevărați — toți evreii care erau Israeliți adevărați în care nu era viclenie au putut aprecia aceasta, și ei, ca și ucenicii, erau în atitudinea de leviți care se apropiau de Sfânta și de Domnul, și asemenea leviților, serveau în Curte. Aceasta ar reprezenta atitudinea tuturor credincioșilor de după perdeaua cea albă. Dar cei care costituiau tabăra atunci erau cei pretinși cu numele care nu apreciau pe deplin, iar Isus pentru a fi credincios lui Dumnezeu și mesajului Său a fost obligat să susțină adevărul, ceea ce este drept, și aceasta L-a scos din simpatia și armonia cu marea masă nominală a poporului evreu. Apostolul spune, Să mergem la El afară din tabără. Ce înseamnă aceasta? Pentru apostolii din trecut a însemnat că trebuia ca și ei să ia aceeași poziție pe care a luat-o Isus față de lege; aceeași poziție față de Farisei, față de Cărturari și Învățații legii pe care a luat-o Isus. Apoi, pentru cei care mai târziu au devenit asociați cu neamurile, de exemplu, Pavel, Sila și Barnaba care au servit pentru neamuri, credem că afară din tabără a însemnat în afara sinagogii evreilor și a celor care au declarat că sunt în armonie cu Dumnezeu, care trăiau în Roma, sau oriunde în altă parte — oricine susținea și se pretindea a fi poporul lui Dumnezeu a constituit tabăra. Ce înseamnă aceasta azi? Azi tabăra înseamnă toată creștinătatea, toți oamenii dragi care pretind că sunt israeliți spirituali, aceea este tabăra lui Dumnezeu. Ea se găsește în principal în Statele Unite și Europa. Și toți oamenii lui Dumnezeu care urmează sincer în urmele lui Isus vor afla că ei nu vor fi apreciați de tabăra generală. Cu alte cuvinte, biserica nominală în ge­neral nu va aprecia spiritul Domnului și învățăturile Domnului, și de aceea toți care vor fi credincioși lui Isus și vor umbla în urmele Sale vor constata că sunt tot atât de mult în dezacord cu tabăra de azi cum a fost Isus și Apostolii în dezacord cu tabăra din zilele lor. A merge la El afară din tabără azi înseamnă a ne lua crucea, orice sacrificiu ar putea însemna aceasta pentru voi și pentru mine, ruperea legăturilor delicate cu dragii tovarăși creștini care sunt Metodiști sau Presbiterieni etc., dornici să mergem la Domnul și să fim credincioși și loiali Lui cu orice preț, neavând importanță cum privesc alții acest lucru. Și de fapt cei din tabără i-au persecutat pe Isus și pe Apostoli; și cei din tabără au per­secutat Biserica, Corpul lui Cristos, din ziua aceea până astăzi.

TATĂ—Grija Tatălui Ceresc pentru copiii Săi. (Q270-1)

Întrebare (1909)—1—Te rog explică Matei 18:10: “Feriți-vă să nu disprețuiți nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri”.

Răspuns—Presupun că condițiile de dincolo de văl sunt atât de diferite de condițiile de această parte de văl, încât este dificil să explici condițiile de acolo. Domnul nostru i-a spus lui Nicodim: Dacă îți vorbesc despre lucruri pământești și nu înțelegi, cum vei înțelege dacă îți voi vorbi despre lucruri cerești? Nu i-a spus multe despre lucrurile cerești.

Eu aș înțelege că gândul sugerat în aceasta este că atunci când ne rugăm Tatălui nostru ceresc trebuie să ne dăm seama de atenția Sa grijulie pentru toate afacerile celor mai slabi și mai ignoranți dintre copiii Săi. Dacă ei sunt ai Săi, aceasta înseamnă că grija Sa providențială este peste fiecare din ei.

Sugestia că îngerii Săi Îi văd pururea fața, este că El întotdeauna este gata să primească mesajele lor. El este întotdeauna gata să audă, să dea atenție, și aceasta pentru fiecare din cei mici ai Lui. Pe această scriptură s-a construit ideea că fiecare copil al lui Dumnezeu are un înger păzitor individual, care se îngrijește în mod special de el. Eu spun că aceasta este o teorie, și nu știu dacă este corectă, dar fie că este o ființă spirituală care intervine pentru noi și ne păzește, fie că sunt influențele sau puterile lui Dumnezeu, aceasta nu are importanță pentru voi sau pentru mine, deoarece, orice vrea Dumnezeu să folosească pentru a ne proteja, ce importanță are pentru noi, atâta timp cât suntem asigurați că avem protecție și că avem comuniune cu El?

TĂMÂIE—Noi suntem în Cristos un miros plăcut lui Dumnezeu. (Q342-2)

Întrebare (1911)—2—Tămâia plăcut mirositoare arsă de marele preot, și care a reprezentat perfecțiunile omului Isus, trebuie să se înțeleagă ca fiind oferită și de membrii corpului marelui preot, preoții subordonați? Dacă da, cum a fost aceasta arătată?

Răspuns—Din moment ce nu este nimic în relatarea din Levitic care să spună că tămâia era oferită a doua oară, este improbabil să fi fost oferită de două ori. Și totuși, gândul de aici este că sacrificiul Bisericii, făcut acceptabil prin Ispășirea efectuată prin moartea lui Isus, trebuie să continue a fi prezentat până la moarte, ca acești membri să poată fi în cele din urmă primiți în glorie. “După cum a fost Domnul nostru, așa suntem și noi, în lume”. După cum El a ascultat zi de zi, așa ascultăm și noi zi de zi. După cum în cazul Lui a fost demonstrat spiritul de zel iubitor, tot așa și în cazul nostru, altfel nu ne va fi permis să fim membri ai acelui Corp.

Așa că putem spune că tămâia pe care El a oferit-o, într-un anumit sens și într-o anumită măsură, a reprezentat Biserica întreagă, care este Corpul Său; pentru că în armonie cu intenția divină, înainte de întemeierea lumii, El urma să fie Înainte-mergătorul, Reprezentantul și Avocatul acelora care vor fi acceptați ca membri ai Săi. De aceea, jertfindu-și perfecțiunea, El a jertfit ceea ce ar fi, prin atribuire, perfec­țiunea noastră, ca membri ai Săi.

Având în vedere faptul că nu s-a spus nimic despre oferirea tămâiei a doua oară, și deoarece noi nu mergem în Sfânta ca persoane, ci ca membri ai Corpului Său, suntem în siguranță dacă spunem că suntem, “în Cristos, un miros plăcut lui Dumnezeu”, deși un miros urât pentru lume. “Urmați, deci, exemplul lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți. Umblați în dragoste, după cum și Cristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. “Căci noi suntem o mireasmă a lui Cristos pentru Dumnezeu” (Efes. 5:1, 2; 2 Cor. 2:15; Apoc. 8:3, 4). “Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă”; “căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac” — Evrei 13:15, 16.

TĂMÂIE—Referitor la țapul Domnului. (Q343-1)

Întrebare (1913)—1—Când sângele țapului Domnului era dus în Sfânta, se ducea și tămâia, la fel ca și în cazul sângelui vițelului?

Răspuns—Nu se spune nimic de felul acesta, și eu înțeleg că n-ar fi deloc potrivit. Tămâia a reprezentat, cred eu, valoarea personală a sacrificiului personal al Domnului; aceasta s-a ridicat ca un miros plăcut și fumul acela a trecut dincolo de văl și a acoperit capacul ispășirii. Eu înțeleg că acel miros și parfum plăcut a rămas acolo, dându-i apoi marelui preot dreptul de acces în Sfânta Sfintelor, iar intrarea și ieșirea cu sângele țapului nu era legată în mod necesar de aducerea de mai multă tămâie. Totuși nu știu. Știu doar că nu se spune nimic de tămâie în plus, și nu văd necesitatea de mai multă.

TÂLHARI—Ce clase reprezintă cei doi tâlhari? (Q712-1)

Întrebare (1908)—2—Care două clase sunt reprezentate de cei doi tâlhari de pe cruce?

Răspuns—Nu știu.

TÂLHARUL DE PE CRUCE—Astăzi. (Q711-1)

Întrebare (1911)—3—Asigurarea făcută de Domnul nostru pentru tâlhar a fost, “Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). Care este înțelesul acestei afirmații?

Răspuns—Noi răspundem că această afirmație este în general greșit înțeleasă. Luați împrejurarea în întregime și clarificați-o în minte. Acolo erau doi tâlhari, câte unul de fiecare parte a Domnului. El a fost răstignit, și ei de asemenea. Unul îl batjocorea zicând, “De ce nu Te mântuiești pe Tine și să ne mântuiești și pe noi? Dacă ești ceea ce pretinzi, ceva mai mult decât o ființă umană, de ce nu demonstrezi aceasta și să Te mântuiești, coboară de pe cruce și mântuiește-ne și pe noi; arată-Ți puterea”. El spunea acestea batjocoritor, în derâdere. Celălalt tâlhar i-a răspuns zicând, “Cât de nepotrivit că procedezi și vorbești așa! Știi că noi ne aflăm aici pe drept. Noi suferim pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre; aceasta este pedeapsa noastră; dar aici între noi este un biet om care n-a greșit cu nimic și el suferă pe nedrept, și în loc să-l batjocorim, ar trebui să-i vorbim cuvinte de mângâire. Și eu îi voi vorbi chiar acum.”

Apoi întorcându-se spre Isus el a spus (parafrazez): “Te cunosc; ești un mare personaj; m-am întâlnit cu Tine înainte și am auzit multe noaptea trecută și în această dimineață, căci am fost în apropiere când a avut loc judecata Ta, și am auzit pe acei mincinoși aducând mărturii false împotriva Ta și am compătimit cu Tine tot timpul. Am știut că nu ai un caracter rău, și tocmai i-am răspuns celuilalt tâlhar și Tu ai auzit ce i-am spus. Acum, eu nu știu ce este cu pretenția ta de a fi Împărat, dar ești o persoană destul de importantă dacă pretinzi că ești Împărat. Dacă ești Împărat, și după ce ajungi în funcția Ta de Împărat și vei avea împărăția Ta, atunci amintește-Ți de acest biet tâlhar și fă ceva pentru mine, bine?” Isus a spus, “Voi face ceva pentru tine când voi veni în împărăția Mea; vei primi o binecuvântare”. A venit Isus în împărăția Sa în acea zi? Nu; El încă n-a venit în împărăția Sa; sunt mai mult de 1800 de ani și noi încă ne mai rugăm, “Vie împărăția Ta”. Nu este oare adevărat? Desigur că este. L-a înșelat El pe tâlhar? A spus El, Mă duc în împărăția Mea azi? Nu. Totuși, ce a cerut tâlharul? El a spus, “Doamne adu-Ți aminte de mine când o să vii în împărăția Ta”. Și ce a spus Isus? Isus a spus în grecește, “Amin” — așa să fie. Să fie cum ai cerut, adică: să-Mi aduc aminte de tine când voi veni în împărăția Mea. Voi fi acolo; și Îmi voi aminti de tine când voi veni în împărăția Mea. Și eu sunt sigur că va face aceasta. Dar ce este cu “astăzi”? Acesta a fost pus în felul următor: “Adevărat îți spun astăzi” — astăzi când pare ca și cum n-aș avea împărăție, astăzi când pare ca și cum aș fi un blasfemiator împotriva marelui Creator, astăzi când pare ca și cum n-aș avea nici un prieten nici pe pământ nici în cer, astăzi când eu par a fi ființa cea mai vrednică de milă din lume — totuși, îți spun astăzi, “Vei fi cu Mine în rai”.

TERAH—Referitor la vârsta lui. (Q709-1)

Întrebare (1911)—1—Terah, tatăl lui Avraam, avea 205 ani când a murit. Cum a putut avea Avraam numai 75 de ani când a plecat din casa tatălui său, când tatăl său avea numai 70 de ani când s-a născut el? Nu avea Terah 130 ani când s-a născut Avraam?

Răspuns—Noi răspundem că felul în care s-a scris pune întâi numele lui Avraam când se dă lista fiilor lui Terah, și concluzia care s-ar putea trage rațional este că Avraam ar fi fiul cel mai mare al lui Terah. Dar din contră, el a fost fiul cel mai mic al lui Terah. Relatarea spune că Terah a avut atâția ani și a avut trei fii. Primul s-a născut atunci și ceilalți doi s-au născut după aceea; dar Avraam a fost al treilea fiu. Nu am timp să intru în detalii aici, dar le aveți pe toate în publicațiile Turnului de Veghere în toate amănuntele.

TERMINAT—Planul divin nu s-a terminat. (Q277-1)

Întrebare (1912)—1—Când Domnul nostru a spus la Calvar: “S-a sfârșit!” la ce S-a referit că s-a sfârșit?

Răspuns—Aceasta nu înseamnă că Domnul nostru a sfârșit toată lucrarea Planului divin, pentru că atât lucrarea de chemare a Miresei și prezentarea ei fără pată, cât și lucrarea din Veacul Milenar erau încă în viitor. Domnul nostru venise în lume să facă o lucrare de sacrificiu personal. Când a fost de treizeci de ani, S-a prezentat în consacrare la Iordan. În timpul celor trei ani și jumătate a serviciului Său, El a continuat să Se jertfească; și acest curs, figurativ, a devenit o tămâie plăcut mirositoare ce se ridica la Dumnezeu dincolo de văl. Această lucrare nu putea fi împlinită într-o zi. A fost nevoie de trei ani și jumătate. La aceasta S-a referit El când a spus: “Dar am un botez cu care să fiu botezat și cât de mult doresc să se îndeplinească!” (Luca 12:50). El aștepta cu nerăbdare împlinirea acestuia, ceea ce s-a întâmplat la Calvar.

TIPURI—Ce a simbolizat Eufratul. (Q720-2)

Întrebare (1908)—2—Cetatea Babilon fiind un tip, ce a reprezentat râul Eufrat?

Răspuns—Am sugerat deja în scris că Babilonul a reprezentat în tip marele sistem, mama și fiicele, și că râul Eufrat a reprezentat în tip pe oamenii care sprijină acest sistem. Se spune că Babilonul a fost construit pe râul Eufrat; râul curgea prin centrul lui și vă amintiți că prin secarea râului, prin schimbarea cursului râului Cirus a intrat în cetate pe sub poartă. Aceasta este relatarea istoriei. Astfel Scripturile ne spun că apele vor fi secate din Babilonul simbolic. Acum, ce înseamnă acestea vom afla mai bine când se vor împlini cu totul, dar s-ar părea că Domnul arată că apele reprezintă două lucruri: într-un loc apele reprezintă adevărul, râul de apă reprezentând râul adevărului; și în alt loc, în special în Apocalipsa, exact legat de aceasta, se spune: “Apele pe care le-ai văzut … sunt popoare” (Apoc. 17:15). Acum, în oricare fel aplicați, fie că adevărul va fi retras și nu va mai curge prin Babilon, fie că oamenii se vor retrage și nu vor mai sprijini Babilonul, amândouă acestea par să fie adevărate. Este adevărat că adevărul se retrage deja, și Domnul nostru a declarat deja că glasul Miresei și al Mirelui nu se va mai auzi în el. Noi nu trebuie să ne așteptăm la adevăr în Babilon. Pot exista anumite elemente de adevăr încă susținute de prietenii dragi de acolo, pentru că unii din poporul drag al Domnului sunt încă în Babilon, și oriunde s-ar afla, ei trebuie să vorbească pentru Domnul și pentru adevăr; dar se apropie repede timpul când glasul Mirelui, Domnul Isus, și glasul Miresei, Biserica în devenire, viitoarea Mireasă a lui Cristos, nu se va mai auzi acolo. “Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din pedepsele ei!” Aceasta înseamnă retragerea adevărului și a tuturor acestor oameni care reprezintă adevărul și consecința este căderea Babilonului.

TIPURI—Antitipurile urmează imediat tipurile. (Q721-1)

Întrebare (1916-Z)—3—Este întotdeauna tipul urmat imediat de antitip sau nu?

Răspuns—Gândul nostru este că ar trebui să așteptăm ca tipul să fie urmat de antitipul lui și să-i căutăm imediat urmarea. De exemplu, după ce tipul mâncării mielului de Paști a fost recunoscut pentru ultima dată de către Iehova, acesta a fost imediat urmat de antitip, Isus, Mielul lui Dumnezeu, care a fost răstignit chiar la data Cinei de Paști anuală. Tipul vițelului și al țapului Domnului, oferite ca jertfă pentru păcat în Ziua Ispășirii evreiești, au fost imediat urmate de antitipul lor, imediat ce jertfele tipice au fost respinse de Tatăl, atunci când casa evreiască a fost lăsată “pustie”, chiar înainte de moartea lui Isus. — Matei 23:37, 38; Luca 13:34, 35.

La fel, gândindu-ne la Isaac ca tip al lui Cristos, ne gândim la el ca la moștenitorul tipic al Făgăduinței lui Dumnezeu făcute tatălui său, Avraam. Dumnezeu i-a declarat lui Avraam: “Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta” (Fapt. 3:25). Conform acestei Făgăduințe, Isaac era sămânța naturală a lui Avraam, și el a continuat să fie această sămânță tot veacul evreiesc, prin aceea că era reprezentat în copiii lui Israel, urmașii lui naturali. Astfel el a fost sămânța lui Avraam cea recunoscută, până când Isus a devenit sămânța spirituală. Atunci sămânța naturală a fost respinsă. Sămânța adevărată a lui Avraam, în care se centra Făgăduința, n-a fost sămânța naturală, ci Sămânța spirituală.

Isus n-a fost Sămânța antitipică a lui Avraam când S-a născut în lume — n-a fost până când a fost conceput de Spiritul sfânt. Atunci a început Isus să fie antitipul lui Isaac. Membrii corpului Său au fost în proces de dezvoltare tot timpul, de la nașterea spirituală a lui Cristos pe plan de ființă divină. Astfel, acest Isaac spiritual a început ca antitip, în persoana lui Isus, să împlinească tipul atunci când a devenit Sămânță spirituală, și continuă să ia locul tipului în persoanele membrilor corpului Său. Astfel tipul se transformă în antitip.

TIPURI. (Q721-2)

Întrebare (1916-Z)—1—Cum s-ar aplica principiul că antitipul urmează tipul la cazul lui Adam și al lui Melhisedec?

Răspuns—Apostolul Pavel explică faptul că în cazul lui Melhisedec, preoția lui n-a avut nici început nici sfârșit, ordinul lui de preoție urma să se continue; prin urmare, preoția lui n-a trecut până când a venit Preoția antitipică. Apostolul arată în mod special că el a fost fără tată și fără mamă în preoție — “el rămâne preot continuu”, el a continuat ca preot până la încheierea tipului în antitipul lui. El a fost un tip al mai marelui Melhisedec, care este Cristosul, Cap și Corp. Isus a fost făcut “Mare Preot în veac (literal, pentru acest veac), după rânduiala lui Melhisedec.” — Evrei 6:20.

Cât despre Adam, nu suntem siguri că Cuvântul Domnului vorbește despre el ca despre un tip. Apostolul nu compară pe Adam cu Isus, ci vorbește despre primul Adam și despre al doilea Adam. Cristos este foarte diferit de Adam. Adam n-a ascultat de Dumnezeu, în timp ce Cristos a fost cu totul ascultător. Adam a eșuat, în timp ce Cristos a reușit. Sf. Pavel spune (1 Cor. 15:47) că Omul al doilea este Domnul din cer. Primul Adam continuă să fie capul familiei umane. Noi vorbim încă despre el ca despre Tatăl Adam. Al doilea Adam nu-Și va începe lucrarea până în veacul Milenar, când va deveni al doilea tată pentru rasă, luând locul primului Adam. El nu este încă al doilea Adam. El urmează să fie al doilea Adam.

Diferitele titluri care aparțin Domnului nostru Isus îl includ și pe acela de Părinte Veșnic. Părintele Veșnic va fi succesorul lui Adam, care numai temporar a fost tată al rasei și care n-a reușit să dea viață urmașilor săi. La timpul cuvenit, al doilea Adam va fi regeneratorul familiei umane.

TIPURI—Ca exemple. (Q722-1)

Întrebare (1916-Z)—1—1 Corinteni 10:11 spune: “Toate aceste lucruri li s-au întâmplat (lui Israel) ca tipuri” (Diaglott) Vă rugăm să explicați.

Răspuns—Gândul apostolului, cum înțelegem noi, este că toate aceste lucruri i s-au întâmplat acestui popor ca Israel tipic. Ei au fost tipurile, iar Israelul spiritual sunt antitipurile. Ei, tipul, au avut aceste experiențe, noi avem experiențe care corespund. Ei, tipul, n-au trecut, adică n-au încetat să fie tipul, până când noi, antitipul spiritual, ne-am început calea. Când a început calea noastră, au început experiențele noastre antitipice. Toată națiunea lui Israel, cu experiențele, încercările ei, etc., a fost acest tip.

TIPURI—Un cuvânt mai tare decât figura sau ilustrația. (Q722-2)

Întrebare (1916-Z)—2—Care este deosebirea între cuvintele “tip”, “figură” și “ilustrație”?

Răspuns—Între aceste cuvinte este o relație foarte strânsă. Pentru unii toate ar avea același sens, pentru alții ar fi o ușoară diferență de sens. Un tip este o figură, și de asemenea o ilustrație intenționată să înfățișeze anumite lucruri și detalii importante, așa cum sunt stabilite divin. O figură este o reprezentare sau o declarație despre un lucru, cu mult mai puțin exactă decât tipul. Avraam l-a primit pe Isaac din morți într-o figură (Evrei 11:17-19); adică este o ilustrare expresivă a acelui lucru, dar nu este atât de exactă ca într-un tip.

O pildă este o figură, este o ilustrare prin cuvânt, dar nu este un tip. Ea nu are exactitatea unui tip. Noi am folosi cuvintele pildă și ilustrație în același mod, deoarece nu vedem nici o deosebire. Un tip este un model exact al antitipului, întocmai cum modelul pentru tipar corespunde cu ceea ce se tipărește după el. Isaac a fost un tip al lui Cristos; Rebeca, soția lui, un tip al miresei lui Cristos; Ismael, fiul lui Avraam prin roaba Sarei, a fost un tip al națiunii lui Israel, dezvoltat sub Legământul Legii care a fost simbolizat prin Agar, roaba.

O ilustrație, o figură sau o pildă ar avea greutate și valoare după caracterul persoanei care a făcut ilustrația sau pilda și în măsura în care ea ar avea merit în sine. Un tip le-ar depăși pe acestea, prin aceea că este foarte clar definit și implică preștiință și aranjament divin. Dumnezeu dă tipuri. Oamenii pot da ilustrații, figuri sau pilde.

TRANS-SUBSTANȚIERE—Sunt participanții canibali? (Q714-1)

Întrebare (1911)—1—Consideri că romano-catolicii care iau pâinea după ce a fost binecuvântată de către preot, și o mănâncă, sunt canibali?

Răspuns—Nu cred, dragi prieteni, că este vreo schimbare în pâinea și vinul acela. Nu cred că aceasta este carne. Cred că prietenii noștri catolici sunt la fel de sinceri ca și noi protestanții, și nu cred că ei au fost mai împiedicați de superstiție decât restul dintre noi, și nu văd că trebuie să arunc cu piatra în catolici. Cred că ei sunt înaintea noastră în unele puncte. Ei cel puțin au meritul de a crede și a acționa după credința lor. Noi protestanții nu putem pretinde acest lucru. Sper că voi și cu mine vom fi hotărâți, prin harul lui Dumnezeu, să fim pe deplin onești cu noi înșine și cu Biblia de aici încolo. Catolicii se vor scula la cinci dimineața și vor merge la liturghie, dar voi și cu mine, pentru că nu credem la fel, nu mergem la liturghie. Și așa că, în diferite feluri, văd multe lucruri de admirat la ei. Admit că ei sunt în superstiție și admit că și eu am fost în superstiție și noi toți am fost. Dar nici oala nu trebuie să-i spună ceainicului că-i negru.

TREIME—Vederea Pastorului Russell. (Q716-1)

Întrebare (1911)—2—Te rog exprimă-ți opinia despre Treime.

Răspuns—Aș fi vrut ca fratele să fi citat textul scriptural. Dar voi spune că eu nu am găsit niciodată vreun text scriptural de la Geneza la Apocalipsa care să menționeze Treimea, și dacă cineva a găsit unul, mi-ar fi de folos să știu unde este. Aș da imediat 10 dolari pentru aceasta. Nu pot găsi nici o referire la Treime în Biblie. O veți găsi în cărțile de cântări și în tot felul de cărți teologice, dar niciodată n-o veți găsi în Biblie. Există doar un text în Scriptură care implică acest lucru — nu-l spune — în 1 Ioan 5:7, unde citim că sunt trei care dau mărturie în cer, Tatăl, Cuvântul și Duhul, și sunt trei care dau mărturie pe pământ, apa, duhul și sângele și aceștia trei sunt una în mărturia lor, și ceilalți trei sunt una în mărturia lor (Cornilescu, n.t.). Ce înseamnă aceasta? Ei bine, felul în care se redă este foarte ilogic. Acesta este un exemplu cu care s-a încercat să se facă treime în timpurile vechi, și neavând nici un text scriptural pentru ea, au încercat să facă unul, și ca de obicei au făcut o cârpăceală. Ei, ce spune? “Sunt trei care mărturisesc în cer”. Pentru ce mărturisesc ei? Că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Cine mărturisește în cer că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Tatăl, Fiul și Spiritul sfânt mărturisesc în cer că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Pentru ce au nevoie ei să mărturisească aceasta? Au nevoie de aceasta îngerii? Ideea este că Tatăl, Fiul și Spiritul sfânt circulă prin cer mărturisind îngerilor că Isus este Fiul lui Dumnezeu! Este ridicol! Aceste cuvinte sunt adăugate acolo. Fără aceste cuvinte se citește “Căci trei sunt care dau mărturie: Duhul , apa și sângele, și acești trei sunt una în mărturia lor” (1 Ioan 5:7-8). Așa se citește fără cuvintele adăugate. Aceste cuvinte au fost adăugate, după câte știm noi, după aproximativ 700 de ani de când se presupune că au fost spuse. Să nu mă înțelegeți greșit. Cred deplin în felul de treime al Bibliei. Biblia ne spune despre Tatăl, cred acest lucru; Biblia ne spune despre Fiul, și cred acest lucru; și Biblia ne spune despre Spiritul sfânt și eu cred și aceasta. Cred orice spune Biblia. Și dacă cineva găsește vreun text care vorbește despre Treime, îl voi crede și pe acela.

TRUP—A mânca trupul lui Isus. (Q279-1)

Întrebare (1913)—1—Te rog explică Ioan 6:53: “Isus deci le-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi înșivă””.

Răspuns—Avem doar un moment și este destul de scurt timpul pentru un text atât de cuprinzător. Pe scurt, înțelegem că Domnul S-a adresat aici ucenicilor Săi și că El a vorbit clasei care va avea viață în ei înșiși, viață inerentă, nemurire, și că numai aceștia care vor mânca din trupul Lui, adică, se vor împărtăși de îndreptățirea Lui și de asemenea vor bea din paharul Lui, adică, se vor împărtăși de sacrificiul Lui, numai aceia care vor face aceasta vor avea viață în ei înșiși și vor fi din clasa care va avea viață nemuritoare și-și vor asigura gloria, onoarea, precum și nemurirea. Aceasta se referă numai la Biserică; lumea nu trebuie să bea din paharul Fiului Omului; acesta îi este dat numai Bisericii. Lumea va mânca într-adevăr din trupul Lui în sensul că vor fi îndreptățiți și vor mânca din meritul sacrificiului Său, și pâinea de sus va fi hrana pentru lume dar nimeni nu va bea din pahar decât aceia care beau în timpul acestui veac Evanghelic. Învățătorul l-a dat ucenicilor Săi și a spus “beți toți din el”. Nu va mai rămâne nimic din el.

TRUPUL PĂCATULUI—Referitor la “Omul vechi”. (Q44-1)

Întrebare (1911)—2—”Știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robiți păcatului” (Rom. 6:6). “Omul vechi” și “trupul păcatului” se referă la unul și același lucru?

Răspuns—Nu. Eu înțeleg că apostolul a vrut să spună aici prin “omul vechi”, “bărbatul vechi” sau “femeia veche”, după caz; adică, natura umană veche a voastră — aceea pe care ați dat-o când ați venit la Domnul, cea pe care El a acceptat-o ca și consacrare a voastră, și trupul meu, dacă Domnul l-a acceptat. Acesta este “omul cel vechi” al nostru. Acesta a fost omul, dar noi am devenit creaturi noi. Acum, acest corp vechi, toate interesele cărnii, sunt răstignite cu Cristos. Noi le-am predat pe toate. După cum trupul lui Isus a atârnat literal pe cruce, tot așa trupul vostru a fost predat în consacrare, ca Domnul să-l folosească în oricare fel i-ar plăcea Lui — fie pe cruce fie în alt fel, aceasta nu vă privește, deoarece voința voastră umană este total supusă morții. “Facă-se nu voia mea, ci a Ta!” (Luca 22:42) — aceasta este voința “crucii”; aceasta este voința care-i moartă; aceasta este voința care-i răstignită cu Cristos, și toate interesele trupului au fost date cu acea voință; toate aceste interese sunt la fel răstignite. Dar pentru ce? Pentru ce a murit Cristos? Ei bine, El a murit ca trupul păcatului să poată fi distrus. Pentru ce muriți voi? Ca trupul păcatului să poată fi distrus. Câte trupuri ale păcatului sunt? Doar unul. Este doar un trup al păcatului. Ce vrei să spui? Vreau să spun că păcatul este personificat. Noi trăim sub domnia păcatului. Acesta nu este o persoană, nu este un om. Păcatul care domnește este folosit aici ca o figură de stil, și apostolul spune că Cristos a murit cu scopul de a distruge acest trup al păcatului din lume. Și voi, pentru ce vă dați viața? Ce se întâmplă cu viața voastră? Voi de asemenea sunteți obligați să distrugeți acest trup al păcatului, acest mare sistem al păcatului cu care avem de-a face. După cum spune apostolul, “V-ați dat viața cu Cristos ca să puteți lua parte cu El la distrugerea acestui mare trup al păcatului care domnește ca un mare rege peste omenire” (Romani cap. 6). Dacă ați renunțat la viața voastră și v-ați consacrat, cum ați putea să mai trăiți în armonie cu păcatul? Nu, deloc. Voi sunteți obligați să fiți în opoziție cu păcatul în orice formă s-ar găsi; aceasta este o parte a legământului vostru; aceasta este o parte a ceea ce ați făcut cu trupul vostru. Trupul a fost oprit de a mai fi un serv al păcatului, un serv al acestui mare principiu care domnește acum, și a devenit un serv al lui Dumnezeu și al dreptății; și bătălia este între dreptate și păcat. Dreptatea este o ilustrație, reprezentând pe Domnul și Împărăția Lui, păcatul este altă ilustrație, reprezentând pe Satan și împărăția lui, și există un conflict între cele două; iar noi suntem împreună cu Cristos pentru distrugerea păcatului, a acestui trup al păcatului, a acestui mare stăpânitor care a stăpânit în lume de șase mii de ani; și lupta va continua încă puțin, și într-un anumit grad lupta va continua timp de încă o mie de ani, pentru că de-a lungul miei de ani Cristos, voi și cu mine, împreună cu El pe planul gloriei, dacă suntem credincioși, vom reprima, vom aduce în supunere dușmanii, până când ultimul dușman, care este moartea, va fi distrus. Trupul păcatului, întregul sistem al păcatului, va fi atunci în totalitate învins, complet distrus.