LAZĂR—Pilda, baza ei. (Q435-1)
Întrebare (1909)—1—Se acceptă în general că toate pildele Domnului nostru au fost sugerate de anumite fapte. Cum este cu aceea cu “Bogatul și Lazăr”? Este singura bazată pe imaginație?
Răspuns—Nu m-am gândit niciodată înainte în acest fel la faptul acesta și nu știu. Dar ce să facem? Ea este acolo. Dacă cineva o ia ca pe un fapt, acela are o minte rigidă. Apoi fratele Russell a continuat și a arătat cât de ridicolă ar fi întreaga parabolă dacă fiecare amănunt din ea ar fi fost un fapt real, că omul bogat ar fi fost trimis în chin pentru simplul motiv că avea destul de mâncare, că purta in și purpură, așa că fratele Russell a spus cu privire la aceasta că mulți dintre noi de aici ar trebui să meargă în chin pentru simplul fapt că avem destul de mâncare, avem pe noi o cămășă curată și purtăm ceva purpură. De asemenea, în cazul lui Lazăr, el a mers în cer pur și simplu pentru că era plin de bube, zăcea la poarta regelui și câinii îi lingeau bubele. Apoi a arătat că dacă ar fi luate ca fapte literale, brațele lui Avraam curând ar fi fost pline de oameni cu bube, pentru că n-ar putea ține prea mulți.
LEGĂMÂNT—Cu moartea. (Q166-1)
Întrebare (1908)—2—”Și legământul vostru cu moartea va fi nimicit și alianța voastră cu Locuința Morților (șeol, groapa) nu va dăinui. Când va trece biciul copleșitor, veți fi călcați în picioare de el” (Isa. 28:18). Te rog explică ce bici este acesta și cine va fi călcat în picioare de el.
Răspuns—Am avut acest text într-o predică săptămânală cu aproximativ o lună în urmă. Am încercat să arătăm că acest bici copleșitor va fi marele timp de strâmtorare, care este imediat în fața noastră, acest timp de strâmtorare care va fi în parte prin redarea libertății îngerilor căzuți etc.; că acesta va fi biciul copleșitor, și Domnul spune despre el că este o mare lucrare, că este o lucrare neobișnuită și că toți se vor mira că El va permite aceasta. Iar prin apostol, către Tesaloniceni, El spune: “Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți (condamnați)” (2 Tes. 2:11 — Cornilescu). Condamnați cum? Condamnați ca nevrednici de a fi din Clasa Mireasă, tot așa cum a fost la sfârșitul Veacului Iudeu când Domnul a strâns pe aceia care erau potriviți să fie ai Săi, clasa “turmei mici”, dintre evrei, și toți ceilalți din acea națiune au fost condamnați, s-a trecut pe lângă ei, și mânia lui Dumnezeu a venit peste ei la maximum, spune apostolul. Tot așa este și aici, Domnul strânge Biserica, și toți cei rămași sunt condamnați, pentru că aceasta este singura clasă pe care El intenționează s-o strângă, și când El va fi găsit clasa perfectă, toți ceilalți vor fi în mod necesar dezaprobați sau condamnați și vor intra în marele timp de strâmtorare. Mulțumim lui Dumnezeu de asemenea pentru marginea argintie a acelui nor și că o binecuvântare glorioasă va urma imediat pentru toți cei care sunt în atitudine potrivită de inimă.
LEGĂMÂNT—A putut Dumnezeu să lucreze cu Adam? (Q191-1)
Întrebare (1911)—1—După ce Adam a păcătuit, putea face Dumnezeu cu el un astfel de Legământ al Legii cum a făcut cu evreii — un legământ care să-i ofere viață cu condiția împlinirii legii?
Răspuns—Noi credem că nu este logic să presupunem că ar fi în acord cu principiile divine ca după ce Adam a avut o încercare deplină și completă, după ce a căzut în această încercare și după ce a fost condamnat la moarte, Dumnezeu să-Și înjosească guvernarea și decizia, făcându-i altă ofertă, după ce a ajuns într-o stare mai mult sau mai puțin decăzută. S-ar părea că și sugestia unei încercări ar fi fost în dezacord cu principiile divine, dacă nu s-ar fi dat mai întâi o deplină satisfacție pentru păcatul deja comis. Vedem o mare diferență între Adam și copiii lui Adam care au fost născuți în imperfecțiune și care n-au păcătuit niciodată cu voia și conștient împotriva lui Dumnezeu și cărora niciodată nu le-a fost făcută o ofertă sau o ocazie să vadă dacă ar fi în stare să țină acea Lege divină.
Dumnezeu a dat lui Israel anumite împrejurări de îndreptățire tipică și sfințire tipică etc., cu scopul de a da învățături generale preumbrind marea binecuvântare pe care în cele din urmă o va da întregii omeniri — dându-le ocazia de a se întoarce în favoare divină și la viață veșnică.
LEGĂMÂNTUL LEGII—Testatorul lui. (Q432-1)
Întrebare (1909)—2—Cine a fost testatorul (vechiului) Legământ al Legii? “Căci acolo unde este un testament (legământ), trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut, pentru că un testament (legământ) capătă putere după moarte; n-are nici o putere cât timp trăiește cel care l-a făcut” (Evrei 9:16, 17).
Răspuns—Argumentul apostolului în folosirea acestor cuvinte a fost în special cu privire la Domnul nostru Isus și el nu spune nimic despre Legământul Legii. Noi putem potrivit presupune că Moise, ca mijlocitor al Legământului Legii, a fost testatorul lui într-o anumită măsură și moartea lui a fost reprezentată în vițeii și țapii care erau of0eriți sub Legământul Legii. Acesta era numai un legământ tipic, iar sacrificiile erau numai sacrificii tipice. Gândul nostru ar fi că dacă acestea ar fi cumva aplicabile la Moise, ar fi în sensul că aceste sacrificii au reprezentat pe Moise.
Dar vorbind despre Isus ca fiind testatorul Noului Legământ este bine să remarcăm foarte atent forța cuvintelor apostolului. Deși nu aceasta este întrebarea, voi adăuga câteva cuvinte în această direcție care ar putea fi de ajutor pentru unii. Rețineți ideea că sub Legământul Legii Dumnezeu a oferit oricărui israelit care va ține Legea toate binecuvântările, drepturile și privilegiile care aparțin unui om perfect, așa încât dacă vreun evreu care a trăit de la instituirea Legământului Legii până la timpul lui Cristos ar fi putut ține Legea, el ar fi avut dreptul la tot ce a pierdut Adam; el s-ar fi dovedit un om perfect și de aceea ar fi avut dreptul la toate sub acel legământ, la tot ce a avut Adam; el ar fi fost vrednic să ia locul lui Adam. Dar noi știm că de fapt Legământul Legii a fost în vigoare peste șaisprezece secole, dar nici un evreu n-a fost în stare să țină Legea și astfel Pavel a spus că “nimeni nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii” (Rom. 3:20). Dar Domnul nostru Isus, venind în lume cu un corp special, fiindu-I pregătit un corp sfânt, nevinovat, fără pată și despărțit de păcătoși, a fost în stare să țină Legea și a ținut-o, și astfel prin ținerea Legii El S-a dovedit a fi perfect și a putut să devină conducătorul omenirii. A devenit El conducătorul omenirii? Nu. De ce nu? Pentru că Dumnezeu a avut un plan mai larg și mai adânc. Care a fost acest plan? A fost următorul: ca Domnul Isus nu numai să-Și demonstreze vrednicia de a fi un om perfect, ci demonstrând-o să-Și sacrifice acea viață perfectă, ca El să depună totul în moarte, și aceasta a și făcut. Apoi, Scripturile ne spun: “Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți” (Fapt. 3:15) ca o răsplată pentru ascultarea Lui. Atunci El a avut, ca să zicem așa, tot meritul, toată virtutea, toată valoarea unei naturi umane perfecte la dispoziția Sa. Toate drepturile perfecte ale unui om perfect au fost în mâinile Lui, să facă ce-i plăcea cu ele. Ce a făcut cu ele? Le-ar fi putut aplica pentru toată rasa umană, sau pentru Adam, sau pentru oricâți din rasa umană. Ce a făcut El? Noi ne-am fi așteptat, în mod natural, să le aplice pentru națiunea evreiască — vedeți că a avut ceva de dat. El urma să moară și să predea aceste drepturi; El a fost testatorul și urma să facă un testament, care a reprezentat viața Sa pământească pusă în sacrificiu. Cui le-a dat? Nu evreilor, așa cum ne-am fi putut aștepta, Isus n-a pecetluit Noul Legământ cu sângele Său. Ce a făcut cu sângele Lui? S-a înălțat și S-a înfățișat pentru noi înaintea lui Dumnezeu, pentru oricine Îl va respecta și va veni sub condițiile și termenii îndreptățirii și sfințirii. El a aplicat întregul merit pentru Biserică; El n-a pecetluit deloc legământul. Cum urma să folosească acest merit în Biserică? Scripturile arată că în tip vițelul a reprezentat pe Domnul Isus și că Marele Preot a dus sângele vițelului și l-a stropit pe capacul ispășirii pentru Sine și pentru casa credinței Lui, pentru toți cei care-I aparțin Lui în sensul adevărat și cuvenit al cuvântului. Pentru aceștia Și-a dat meritul vieții Sale pământești; nu le-a dat o viață spirituală; nu le-a dat nemurirea, ci numai ce a avut de dat. El n-a avut de dat viață spirituală, pentru că nu viața spirituală a câștigat-o El prin ținerea Legii — numai drepturi pământești, și de aceea El a avut numai drepturi pământești pe care le putea da cuiva. Deci, când S-a înălțat la cer, El a acordat aceste drepturi acelor credincioși care au luat o anumită poziție în armonie cu învățăturile Sale, că, dacă cineva vrea să fie ucenicul Său, să-și ia crucea și să-L urmeze — numai acestora le va veni beneficiul total al îndreptățirii. Alții, care nu s-au consacrat, nu vor primi în întregime beneficiile care au fost oferite, dar celor care vor veni în atitudine potrivită li se va atribui meritul sacrificiului lui Cristos, cu condiția ca ei să-și jertfească viețile. Cu alte cuvinte, El ne dă drepturile și binecuvântările deplinei restabiliri la perfecțiune umană, singurul lucru pe care l-a avut de dat. Așa că ceea ce vă dă El vouă și mie ca un dar gratuit este îndreptățirea, cu condiția să ne punem viețile cu El în sacrificiu. Oricine nu va face aceasta nu este inclus în această clasă.
Mai întâi vine credința și ea este o anumită introducere spre alte binecuvântări și ocazii, dar ele nu devin un lucru stabil până la consacrarea care urmează. Atunci este de neschimbat; nici îngerii, nici Dumnezeu nu o pot schimba după ce El Și-a dat recunoașterea prin Spiritul Său. Toți cei care primesc îndreptățirea și apoi împărtășirea din Spiritul sfânt la consacrare, care îi pecetluiește ca popor al Domnului, toți aceștia sunt socotiți împreună cu Cristos în moartea Sa. Acelea sunt condițiile, aceia sunt termenii. Dacă sunt membri ai Turmei Mici, ei trebuie să meargă în moarte cu El, sau dacă sunt membri ai Marii Mulțimi de asemenea trebuie să meargă în moarte — nu mai există nimic pentru aceștia, dar nu toți cei care se consacră continuă și urmează în urmele Lui și astfel nu toți primesc aceeași răsplată. Unii rețin, iar Scripturile ne spun că ei vor fi Marea Mulțime care trec prin mare strâmtorare; carnea lor va fi distrusă, ca spiritul să le poată fi salvat în ziua Domnului. Binecuvântarea restabilirii pe care Dumnezeu o dă Bisericii nu va rămâne; nu, nici o părticică, ci primind-o, este trecută prin Biserică și dată mai departe pentru a fi folosită mai târziu. Același sânge prețios pe care El l-a vărsat și l-a aplicat pentru Biserică, Biserica îl trece mai departe, așa că la sfârșitul acestui veac există tot atât de mult de dat cât a fost și la început. Întregul merit a fost dat Bisericii, și când Biserica va fi trecut dincolo de văl și va fi jertfit aceste vieți îndreptățite și drepturi pământești, atunci Noul Legământ va fi pecetluit și beneficiile lui vor fi aplicate întregii lumi.
Deci Isus este testatorul Noului Legământ, și când El Și-a jertfit viața, a fost cu scopul de a mijloci acel legământ, dar, în loc s-o facă imediat, El mai întâi de toate, în armonie cu Planul Tatălui, a adunat Biserica Sa, ca noi să putem fi membri ai Corpului Său, participanți cu El în lucrarea de jertfire a vieților noastre și de a avea parte în acest legământ.
Pavel, în cap. 11 din Romani, ne spune că ei vor obține milă prin mila voastră; va fi mila Tatălui și a Domnului Isus, dar va fi mila Tatălui prin Cristos și prin Biserică. Mila Sa va continua până când toate familiile pământului vor primi binecuvântarea Sa.
LEGĂMINTE—Cel sterp, soțul ei. (Q164-1)
Întrebare (1906)—1—În Isaia 54 citim despre cea stearpă, pe care Pavel o identifică în Gal. 4:27, după înțelegerea mea, cu Biserica. Se referă acest capitol la Biserică? În ce sens este Iehova soțul ei. “Căci Creatorul tău este soțul tău: DOMNUL oștirilor este numele Lui” (Isa. 54:5).
Răspuns—Eu înțeleg că ilustrația dată aici este cea a legământului. Apostolul descrie cele două mari legăminte pe care le-a făcut Dumnezeu. Vă amintiți că El a făcut un legământ cu Avraam, apoi mai târziu a făcut alt legământ, și mai târziu a promis să facă un legământ nou. Legământul Legii a fost adăugat la Legământul Avraamic, spune apostolul, 430 de ani mai târziu. Legământul Nou este încă în viitor. Aceste trei legăminte au fost simbolizate sau prefigurate prin cele trei soții ale lui Avraam. Avraam reprezintă pe Tatăl Ceresc, Isaac reprezintă pe Isus; și Rebeca, soția lui Isaac reprezintă Biserica. Acum, Avraam, fiind Tatăl, face aceste trei legăminte; primul legământ a fost cel Avraamic, care este reprezentat prin Sara. Ca rezultat al primului legământ s-a născut Isaac. Și soția lui Isaac i-a fost dată sub acel prim Legământ Avraamic. Apoi vă veți aminti că apostolul spune mai departe că al doilea legământ, Legământul Legii a fost reprezentat prin Agar, care a fost a doua soție a lui Avraam. Fiul Agarei s-a născut primul, și vă amintiți că apostolul spune că aceasta reprezintă cum poporul evreu a fost primul care a intrat la moștenire, sub favoarea lui Dumnezeu și conform cu acel aranjament, și totuși acesta a fost fiul roabei — “Izgonește pe femeia roabă și pe fiul ei (copilul lui Avraam după trup), căci fiul celei roabe nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere” (Gal. 4:30). Cine a fost femeia liberă? Femeia liberă a fost legământul Avraamic. Cine a fost femeia roabă? Legământul Legii. Cine sunt copiii Legământului Legii? Evreii după trup. Cine sunt copiii femeii libere? Cristos și Biserica. “Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței” (Gal 4:28) — copiii Legământului Avraamic. Sara a fost soția lui Avraam și din moment ce Avraam reprezintă sau simbolizează pe Dumnezeu, tot așa soția lui Avraam reprezintă legământul lui Dumnezeu. Acesta este legământul care va rodi, care va naște sămânța promisiunii, sămânța care va binecuvânta toate familiile pământului. Agar, sau Legământul Legii, niciodată nu a născut sămânța și nici nu s-a intenționat să fie așa; dar apostolul spune că acel lucru a fost o alegorie, o imagine sau o ilustrație pe care a dat-o Dumnezeu. Și astfel Noul Legământ este simbolizat prin a treia soție a lui Avraam, Chetura. Iar noi citim că Avraam a avut mulți copii de la Chetura, și Dumnezeu Își propune ca la timpul potrivit El să aibă mulți fii sub Noul Legământ; mulți copii ai lui Dumnezeu vor veni în armonie cu El sub Noul Legământ; dar în timpul acestui Veac Evanghelic El a dezvoltat sămânța Isaac, “care este Cristos. Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți “sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței” (Gal. 3:16, 29) — moștenitori potrivit cu tot ceea ce trebuia să vină prin acel Legământ Avraamic și privilegiul de a binecuvânta toate familiile pământului, deoarece vă amintiți că deși după aceea Avraam a avut mulți copii, toți și-au primit binecuvântarea prin Isaac, și astfel, toți care devin vreodată copii ai lui Dumnezeu trebuie să-și primească binecuvântările prin Isaac antitipic, Cristos și Biserica.
LEGĂMINTE—Noul Legământ va binecuvânta numai pe evrei? (Q165-1)
Întrebare (1908)—1—Nu s-ar părea că numai evreii vor fi binecuvântați prin Noul Legământ, din moment ce numai ei au fost sub Legământul Legii?
Răspuns—Răspunsul meu este: Apostolul spune că acesta este mai întâi pentru evreu dar apoi și pentru grec. Cu alte cuvinte el ne dă o ilustrație că binecuvântările lui Dumnezeu de orice fel încep cu evreul. El le-a dat evreilor prima ocazie sub Legământul Avraamic, când Cristos a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Și când ajungem la binecuvântările Noului Legământ, ocazia va veni mai întâi la evreu și el va trebui să ia atitudine, dar în cele din urmă va ajunge la toate familiile pământului. Evreii pot intra și acvea parte cu Biserica și cu Vrednicii din Vechime în problema ducerii acestui mesaj glorios la alte națiuni, popoare, neamuri și limbi, și în măsura în care ei vor avea atitudinea corectă de inimă, vor îmbrățișa acea oportunitate; va fi pentru evreu mai întâi dar apoi și pentru neamuri. Și apostolul spune, vă amintiți: “Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață dintre cei morți?” (Rom. 11:15) — în general pentru întreaga omenire.
LEGĂMINTE—Sub ce legământ va fi binecuvântată lumea? (Q165-2)
Întrebare (1908)—2—Lumea va fi binecuvântată sub Noul Legământ sau sub Legământul Avraamic?
Răspuns—Răspunsul meu, dragi prieteni, este că toate binecuvântările lui Dumnezeu vin sub Legământul Avraamic, direct sau indirect. Legământul Avraamic zice: “Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta” (Gen. 22:18). Acesta are două părți, sămânța și binecuvântarea lumii. Numai prima parte a acestei binecuvântări este împlinită de noi care venim ca membri împreună cu Cristos, ca Sămânță a lui Avraam — “Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți “sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței” (Gal. 3:29). Care este acea promisiune? Acea promisiune este că, în calitate de sămânță a lui Avraam, voi veți binecuvânta toate familiile pământului. În al doilea rând, vedeți că această promisiune avraamică acoperă atât întreaga binecuvântare a Veacului Milenar cât și binecuvântarea specială care vine la noi în Veacul Evanghelic. Dar sub Legământul Avraamic Dumnezeu aranjează acest Nou Legământ cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda: adică, El va avea milă de nelegiuirile lor etc. Acest Legământ nu este deloc în conflict cu cel vechi. Cel vechi a spus doar că va fi o binecuvântare și aceasta a fost o garanție suficientă pentru credința noastră că va fi o bună binecuvântare, nu numai cu numele, ci o binecuvântare în realitate. Cel de-al doilea, Noul Legământ, vine și ne explică cum această binecuvântare a Legământului Avraamic va ajunge la omenire; va ajunge la ei prin iertarea păcatelor lor, prin Cristos ca marele Profet, Preot și Împărat, care-Și va stabili Împărăția, făcând ca cunoștința de Domnul să umple tot pământul, iertarea și ajutorul Lui să meargă la fiecare persoană ca să iasă afară din degradare. Ele nu sunt deloc în conflict.
LEGĂMINTE—Timpul de mijlocire al Noului Legământ. (Q187-2)
Întrebare (1908)—1—Cât timp se va cere din partea lui Dumnezeu pentru mijlocirea Noului Legământ, și cât timp din partea omului? Te rog, frate Russell, să nu-mi dai referințe la volume.
Răspuns—Voi spune, dragi prieteni, că mijlocirea Noului Legământ din partea lui Dumnezeu cere tot acest veac Evanghelic. Domnul nostru Isus a început această lucrare cu serviciul Său; această mijlocire a fost inclusă în ceea ce a făcut El; când S-a consacrat, S-a consacrat la moarte și obiectivul acelei morți a fost ca ea să poată fi pecetluirea Noului Legământ dintre Dumnezeu și Israel și omenire. Mijlocirea Noului Legământ din partea lui Dumnezeu, adică, ajungerea ca lucrurile să fie satisfăcătoare pentru Dumnezeu în legătură cu Noul Legământ, a cerut tot acest veac Evanghelic. Mai întâi de toate Isus Și-a dat propria Sa viață, și când părăsea lumea și tocmai termina lucrarea, El Și-a reprezentat sângele și sacrificiul Său prin paharul de amintire și le-a spus ucenicilor Săi: “Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor” (Mat. 26:27, 28). Aceasta este o invitație pentru voi și pentru mine, și pentru toți care sunt ucenicii Săi, ca să fie părtași la suferințele lui Cristos, și aceasta este, vă amintiți, aceeași idee dată celor doi ucenici când aceștia au cerut: ““Dă-ne”, I-au zis ei, “să stăm unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta, în slava Ta”” (Marcu 10:37). Isus le-a spus: “Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu?” Voiți? Aceea era condiția; dacă vor bea din pahar, vor putea sta pe tron; dacă nu vor bea din pahar, nu vor putea sta pe tron. Acesta este un lucru care se desfășoară acum; dacă voi și cu mine devenim părtași cu Cristos în clasa care sacrifică, El ne acceptă, ne îndreptățește, ne dă tot meritul de care avem nevoie, noi facem o deplină consacrare față de El și facem tot ce ne stă în putere în direcția acelei consacrări. El ne spune că va îndeplini lucrarea și noi vom fi membri ai acelui corp glorios, iar sacrificiile noastre acum le va socoti ca ale Sale și vor fi o parte din sacrificiul Său; și astfel citim că împlinim ce lipsește suferințelor lui Cristos. Aceasta se desfășoară de mai bine de 1800 de ani și ele nu sunt încă împlinite; și numai când aceste suferințe ale lui Cristos, numai când acest sacrificiu este complet, sângele Noului Legământ va fi gata de aplicare, la sfârșitul acestui veac, pentru pecetluirea Noului Legământ, ca să-l facă operativ. Cum va fi pecetluit? Va fi pecetluit din partea lui Dumnezeu. Tot ce s-a desfășurat până acum a fost doar pregătirea pentru pecetluirea lui; apoi, imediat ce ultimul membru al Bisericii și-a terminat cursul și sacrificarea s-a sfârșit, sângele va fi aplicat. Cine îl va aplica? Voi? Nu. Eu? Nu. Cine? Ei bine, Isus îl va aplica. Va fi acesta propriul Său sânge? Da. Cum așa? Pentru că voi sunteți membri ai acelui corp. Nu este al Lui deci? “Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Să presupunem că mâna mea ar fi să vorbească despre ceea ce poate face. Eu i-aș spune: Mână, tu n-ai nimic de-a face cu aceasta; capul este cel care face totul. El ne-a dat permisiunea sau privilegiul să venim și să fim membri ai acelui corp, dar El este întotdeauna capul peste acel corp care este Biserica. Când la sfârșitul acestui veac va aplica sângele Său pentru omenire, și astfel va îndeplini cerințele dreptății în privința omenirii, acesta va fi propriul Său sânge, pentru că El v-a adoptat pe voi și pe mine ca membri ai Lui, și de aceea orice sacrificiu faceți este o parte din al Său, și orice sacrificiu fac eu, este al Lui, deoarece spiritul Său locuiește în noi. Așa că totul este parte din sacrificiul Său. Imediat ce corpul lui Cristos este complet și sacrificiul este complet, se aplică sângele Noului Legământ, și imediat ce este aplicat, prezentat lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor la sfârșitul acestui veac, imediat, în conformitate cu tipul, se îndeplinește iertarea păcatelor lumii — toate păcatele adamice sunt șterse și Cristos ia imediat în posesie lumea ca marele Împărat al Slavei ca să poată binecuvânta lumea. Acum trebuie să fie încercați; ei n-au putut fi încercați până când păcatele le-au fost puse deoparte, dar imediat ce păcatele lor sunt puse deoparte, ei sunt în încercare. Așa că vedeți ce dovadă avem că Noul Legământ n-a intrat încă în vigoare? Acesta este pentru lume și așa se și spune: “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda un legământ nou, nu potrivit legământului pe care l-am făcut cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Pentru că n-au stăruit în legământul Meu, nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. Pentru că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile (Care zile? Zilele Evanghelice), zice Domnul: Voi pune Legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. Și nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: Cunoaște pe Domnul!, căci toți Mă vor cunoaște în ei înșiși, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei, pentru că voi fi îndurător față de nedreptățile lor și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor” (Evrei 8:8-12).
Mulțumim lui Dumnezeu pentru gloriosul Legământ pentru Israel și prin Israel pentru întreaga lume. Deci, avem cele două părți. Va fi nevoie de întregul veac Milenar pentru îndeplinirea acestui lucru. Au fost necesari 1800 de ani din Veacul Evanghelic pentru împlinirea suferințele lui Cristos și pentru stropirea Legământului, ca să-l facă operativ, și să pecetluiască Legământul cu sângele. Apoi cealaltă parte, din partea omului, va cere toată mia de ani pentru a stropi oamenii cu adevărul și a-i binecuvânta, așa că acest Nou Legământ are nevoie pentru pregătirea ratificării lui de cei 1800 de ani ai Veacului Evanghelic, iar îndeplinirea acestei opere cere toată mia de ani. Acestea se află în Studii.
LEGĂMINTE—Noul Legământ în contrast cu Legământul Legii. (Q166-2)
Întrebare (1909)—1—Mi s-a spus că după cum legea tipului și antitipului cere ca antitipul să înceapă să opereze imediat după ce trece tipul, fără vreo pauză, tot așa Noul Legământ trebuia să înceapă să opereze imediat ce a trecut Vechiul Legământ (al Legii). Nu știu cum să fac față acestui argument; tu ce ai spune?
Răspuns—Aș spune că noi nu știm dacă Noul Legământ este antitipul Vechiului Legământ al Legii. Cine spune că este și cum a aflat el aceasta? Este ceva în Scriptură care spune că Noul Legământ este antitipul Vechiului Legământ al Legii? Dacă da, te rog spune-mi și mie. Din contră, sunt multe lucruri în Vechiul Legământ al Legii care nu sunt încă împlinite. El conține, vă amintiți, un tip al alegerii lui Aaron și a fiilor săi. Antitipul este în acest Veac Evanghelic și încă nu este cu totul completat. Legământul Legii include ziua ispășirii, în care sacrificiile erau oferite pentru preot, leviți și casa credinței, și apoi pentru popor, iar cele din antitip n-au fost încă împlinite; noi găsim antitipul de-a lungul acestui Veac Evanghelic. Găsim că după al doilea sacrificiu din Ziua Ispășirii, Marele Preot ieșea și binecuvânta poporul, iar ei se ridicau și scoteau un strigăt către Domnul. Acesta reprezintă un timp după ce Biserica și Cristos vor fi fost glorificați, după ce noua dispensație va fi început, și aceasta este totul în viitor. Mai mult decât atât, Legământul Legii conținea aranjamente pentru ca tot poporul să vină la preoți, de-a lungul anului, cu jertfe pentru greșelile lor, reprezentând cum în tot Veacul Milenar omenirea va veni la Marele Preot și la preoții subordonați să-și prezinte jertfele lor Domnului. De aceea Legământul Legii menționează diferite trăsături tipice ale acestui veac și ale veacului Milenar.
Altă caracteristică este că Legământul Legii încă nu s-a sfârșit, așa că dacă cineva vrea să afle când începe Noul Legământ, să afle când se va termina cel vechi. Acesta n-a fost făcut cu voi sau cu mine, și de aceea nu se va sfârși cu noi. A fost făcut cu evreii, iar robia este încă peste națiunea evreiască și orbirea acestui popor încă nu este îndepărtată. Când Domnul nostru prin ascultare de Lege a obținut premiul vieții veșnice, El a luat întreaga valoare, dar Legământul Legii a rămas asupra evreilor după moartea Sa, și națiunea evreiască a fost sub termenii și condițiile Legământului Legii toți acești 1800 de ani de când a murit Isus și nu există cale de ieșire de sub acest legământ decât acceptând pe Isus, Marele Mijlocitor, ca antitipul lui Moise. Apostolul a spus că el ține până la moarte și îl reprezintă ca o căsătorie care ține până la moarte. Singura cale prin care un evreu poate deveni liber este să moară față de Lege ca să poată fi căsătorit cu Cristos. Evreul care nu este mort față de Lege este încă sub Lege pentru că Cristos este sfârșitul Legii pentru cel care crede — nu sfârșitul Legii dreptății pentru altcineva. Toți evreii care nu cred sunt încă sub condamnarea Legii. Acesta este motivul pentru care azi ei sunt separați de toate celelalte națiuni. Dumnezeu i-a închis pe toți în necredință ca la timpul potrivit să poată avea milă de toți.
LEGĂMINTE—Mijlocirea Noilor Legăminte. (Q167-1)
Întrebare (1909)—1—Turnul de Veghere 1909, pag. 110, prima coloană, paragraful 2, arată acest gând: “Și prin urmare, după veacul Evanghelic, după ce ei sunt iertați necondiționat de dragul lui Cristos și restabiliți la starea de perfecțiune umană fără păcat, intră în vigoare Noul Legământ”. Nu este aceasta o afirmație corectă? Fiecare legământ pământesc este în vigoare numai după ce mijlocitorul și-a terminat lucrarea, ca de exemplu, lucrarea mijlocitoare a ex-președintelui Roosevelt între Rusia și Japonia, care legământ este încă în vigoare. Nu este adevărat aceasta și despre Noul Legământ, care se face în timpul Veacului Milenar și apoi intră în vigoare între Dumnezeu și om după acel veac?
Răspuns—Nu, cred că nu. Nu sunt sigur dacă acest citat este exact. Nu cred că eu am scris așa cum este scris aici. Dacă apare în această formă în coloanele Turnului de Veghere, cred că cineva de la birou a lăsat afară un cuvânt sau altceva.
Ca să exprim acum gândul, acest Mijlocitor al Noului Legământ are două părți; o parte pentru Dumnezeu și o parte pentru oameni. Partea pentru Dumnezeu a început în Domnul nostru cu mai bine de 1800 de ani în urmă, reprezentat în sacrificiul Lui și în aplicarea pentru Biserică, și acest întreg aranjament a continuat de-a lungul veacului Evanghelic, deoarece Biserica este acceptată drept Corpul lui Cristos și îi este permis să participe la sacrificiul Său, așa că până la sfârșitul veacului Evanghelic meritul vițelului antitipic trece prin Biserică și acest merit va fi aplicat pentru pecetluirea Noului Legământ care va intra imediat în vigoare în ceea ce privește lumea în general. Acea procedură de la sfârșitul veacului Evanghelic este reprezentată de către Domnul nostru în Umbrele Cortului Întâlnirii prin stropirea sângelui țapului, care este “pentru păcatele poporului”, și apoi condițiile Noului Legământ vor fi aplicabile pentru toată lumea prin Israel. Atunci Dumnezeu va fi mulțumit în ceea ce privește păcatele întregii lumi și prin urmare întreaga lume va fi încredințată lui Isus ca Mijlocitorul, iar împărăția Sa va fi singura stăpânire de-a lungul miei de ani de domnie mijlocitoare. Noul Legământ își va începe lucrarea la începutul veacului Milenar, și își va continua lucrarea de împăcare a lumii și de nimicire în moarte a acelora care nu vor veni în armonie cu aranjamentele lui, așa încât la sfârșitul Mileniului întreaga lume va putea fi prezentată fără lipsuri înaintea Tatălui.
LEGĂMINTE—Referitor la legământul cel veșnic. (Q168-1)
Întrebare (1909)—1—Te rog explică la care legământ se face referire în Evrei 13:20: “Și Dumnezeul păcii, care a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în temeiul sângelui legământului celui veșnic”.
Răspuns—Vedeți că persoana care a scris această întrebare n-a înțeles scriptura. Aceasta ar însemna, după felul în care este citat aici, că Isus a fost adus dintre cei morți prin legământul cel veșnic. Trebuie să adăugăm câteva cuvinte la întrebare, și anume: “În temeiul sângelui legământului celui veșnic, să vă facă desăvârșiți”. Adică, “prin sângele legământului celui veșnic să vă facă perfecți”. Nu spune, prin sângele legământului celui veșnic vă îndreptățește de păcatele voastre, pentru că apostolul scrie acelora care sunt deja îndreptățiți, sfinților, și le spune acestora că aceeași putere care L-a adus pe Domnul nostru dintre morți este în stare să ne facă perfecți prin sângele Noului Legământ, jertfin-du-ne viețile și având parte cu Învățătorul nostru în moartea Sa.
LEGĂMINTE—Cel al Legii în contrast cu cel Nou. (Q169-1)
Întrebare (1909)—2—În Ieremia 31 Tatăl nostru ceresc spune că El va face un Nou Legământ cu Israel: “nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului” (versetul 32). În timp ce ai clarificat legămintele și ne-ai spus că diferența constă în mijlocitori, dacă atât Legământul Legii, care a trecut, cât și legământul din viitor sunt Legăminte ale Legii, al doilea nu va fi conform primului?
Răspuns—Se pare că eu am sugerat că Noul Legământ este vechiul Legământ al Legii, și că este conform legământului făcut. Răspunsul nostru este acesta: Legământul Legii a fost dat lui Israel. Ca o parte a lui, el a cuprins pe mijlocitorul acelui Legământ al Legii, pentru că legământul ca întreg n-a putut face pentru ei nimic mai mult decât a putut face prin acel legământ mijlocitorul lui; limitele mijlocitorului au fost limitele legământului — ați prins ideea? Avantajul Noului Legământ este că va avea un mijlocitor mai bun. El a avut o viață umană perfectă și a dat-o ca preț de răscumpărare al rasei umane, și în cele din urmă va efectua cumpărarea întregii lumi, și de aceea Noul Legământ va fi în stare să împlinească aranjamentul care a fost deja pregătit pentru păcatele întregii lumi, iar anularea lor completă este datorită faptului că vor avea un mijlocitor mai bun, și de aceea va fi un legământ mai bun.
Nu vă puteți imagina o lege mai bună decât aceea dată evreilor: “Să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată cugetarea ta” (Luca 10:27). El nu putea folosi o lege mai înaltă decât aceasta, dragi prieteni; ea reprezintă deplina capacitate a unui om perfect, fie că a trăit în timpul lui Adam, ori la sfârșitul Veacului Milenar; nu putea avea un standard al legii mai înalt decât acesta — ascultare completă de Dumnezeu, iubire completă de Dumnezeu și să-și iubească aproapele ca pe sine însuși. În acest sens al cuvântului, vechiul Legământ al Legii și Noul Legământ al Legii sunt exact la fel, dar diferența este că primul n-a împlinit binecuvântarea lui Israel și a lumii, pe când celălalt va împlini această binecuvântare. De aceea, motivul pentru care Noul Legământ va fi un Legământ mai bun este că el va avea un Mijlocitor mai bun, Cel care va fi în stare să împlinească binecuvântările promise.
LEGĂMINTE—Sfârșitul legământului Sara. (Q169-2)
Întrebare (1909)—1—Legământul Sara se sfârșește când se naște sămânța spirituală?
Răspuns—Da. După înțelegerea mea, aspectul Sara al legământului se va sfârși când sămânța promisă va fi completă. Legământul Sara nu s-a sfârșit când Isus a ajuns pe planul gloriei spirituale, reprezentat în ilustrație de Isaac, ci s-a sfârșit înainte ca Rebeca să se unească cu Isaac. Rebeca reprezintă clasa Bisericii, și unirea lor reprezintă unirea lui Cristos cu Biserica, iar atunci când Isaac și Rebeca s-au unit, Sara era moartă, pentru că citim că Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara, reprezentând că Biserica, simbolizată prin Rebeca, va lua locul acestui Legământ Sara și Biserica va fi puterea prin care Domnul va aduce la îndeplinire binecuvântarea Noului Legământ, care va binecuvânta toate familiile pământului. Legământul Sara naște sămânța, și Biserica va acționa în legătură cu aceasta și va binecuvânta toate familiile pământului.
LEGĂMINTE—Biserica, referitor la Sara și Rebeca. (Q170-1)
Întrebare (1909)—1—Cum a putut fi Biserica sub legământul simbolizat prin Sara, când ea a murit înainte ca Rebeca să fie chemată pentru a fi soția lui Isaac?
Răspuns—Nu știu dacă Rebeca a fost chemată să fie soția lui Isaac înainte sau după moartea Sarei; nu-mi amintesc de nimic în text care să spună că Sara era moartă când Avraam l-a trimis pe servitorul său să aducă o soție lui Isaac. Eu îmi amintesc că atunci când mireasa a sosit, el a dus-o în cortul Sarei.
LEGĂMINTE—Cel al Sarei față de cel Avraamic. (Q170-2)
Întrebare (1909)—2—Este Legământul Sara la fel de complet ca și Legământul Avraamic?
Răspuns—Legământul Sara este Legământul Avraamic în cel mai înalt și special sens; el a fost Legământul Avraamic. Celălalt a fost numai un aranjament suplimentar.
LEGĂMINTE—Referitor la nașterea semințelor. (Q170-3)
Întrebare (1909)—3—Dacă Legământul Sara naște sămânța spirituală, cum se poate spune că amândouă semințele sunt născute sub Legământul Avraamic?
Răspuns—Se poate spune că Legământul Avraamic cuprinde în special sămânța spirituală, dar el a umbrit și o sămânță pământească, reprezentând chiar felul în care aceasta va fi împlinită; Cristos și Biserica fiind sămânța spirituală și prin ei venind toată binecuvântarea, mai întâi la sămânța pământească și apoi la toate familiile pământului care vor deveni sămânța lui Avraam.
Sub Noul Legământ binecuvântarea lui Dumnezeu nu va fi pentru toate națiunile, ci doar pentru o singură națiune, sămânța lui Avraam, după cum spune Ieremia 31:31: ““Iată, vin zile” zice Domnul, “când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou””, nu cu Egiptul, Persia etc., ci cu Israel, și acest Nou Legământ cu Israel nu va fi aplicabil altor națiuni ci numai lui Israel, pentru că el este sămânța lui Avraam după trup. Legământul Avraamic reflectând lumina și binecuvântarea prin intermediul Noului Legământ, prin voia Sa sau testamentul Său prin moarte, dă națiunii lui Israel binecuvântarea restabilirii, și apoi, prin națiunea lui Israel, va fi aplicabilă pentru toți care vor intra sub el.
Vă amintiți ce ne spun Scripturile despre acel timp Milenar, la începutul lui; ele sugerează că atunci popoarele vor remarca pe Israel și binecuvântările speciale ale lui Dumnezeu pentru Israel. “Căci din Sion (Israelul Spiritual) va ieși Legea și din Ierusalim (Israelul Natural) cuvântul Domnului” (Mica 4:2). Popoarele lumii vor privi și vor vedea binecuvântările lui Dumnezeu pentru Israel și vor zice: “Veniți, hai să ne suim la muntele Domnului … ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” (Mica 4:2). Popoarele lumii vor vedea că toate binecuvântările lui Dumnezeu vin la poporul Israel și vor dori și ei o parte, și se va întâmpla că poporul care nu se va sui să umble pe calea Domnului și să asculte de cuvântul Său, peste acel popor nu va cădea ploaie. Cuvântul “ploaie” reprezintă toate binecuvântările restabilirii, venind de la aversele împrospătătoare ale îndurărilor lui Dumnezeu, sănătate, putere și eliberare de năpăstuirile pământului, spinii, pălămida și bolile nu vor mai fi asupra popoarelor, iar acest nou aranjament va fi sub conducerea Vrednicilor din Vechime. Nimic nu va atrage pe oameni mai mult decât faptele reale. Ei încă vor muri, iar viață va fi doar unde va merge Noul Legământ, și va fi numai pentru aceia care vor veni sub aranjamentul Noului Legământ, și popoarele văzând binecuvântările acelora care sunt sub Noul Legământ vor dori și ele să intre sub el, și acesta este aranjamentul lui Dumnezeu; că oricine dorește poate intra ca să devină toți Israeliți; și astfel, la sfârșitul Veacului Milenar, întreaga lume vor fi Israeliți și întreaga lume va fi sămânța. Atunci Avraam, după cum este scris, va fi “tatăl multor popoare”.
LEGĂMINTE—Referitor la anularea păcatelor. (Q171-1)
Întrebare (1909)—1—(Rom. 11:27, 28) ““Acesta va fi legământul Meu pentru ei, când le voi șterge păcatele”. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți din cauza părinților lor”.
Dacă păcatele urmează să fie șterse când se stabilește Legământul, iar Legământul se stabilește la începutul Veacului Milenar, înseamnă că persoanelor care vor trăi în Mileniu le vor fi iertate păcatele fără credință în Cristos?
Răspuns—Răspunsul meu este că nu. Ce se face la începutul Veacului Milenar este o pregătire pentru aceia care sunt sub condițiile Noului Legământ. Acesta nu oprește acțiunea propriei lor voințe; ei se pot opune dacă vor. Numai venind în armonie cu acel Nou Legământ vor putea primi binecuvântarea. Primul lucru pe care îl va face Domnul va fi îndepărtarea orbirii lor. Aceasta înseamnă că ei vor vedea, și când se vor uita și vor vedea pe Cel pe care L-au străpuns, atunci, dacă spiritul de rugăciune și cerere va fi peste ei și se vor întoarce la Domnul, după cum spune apostolul că vor face, atunci acelora care vor veni în armonie cu aranjamentele Noului Legământ, Dumnezeu le va ierta păcatele și nu-și va mai aminti de nelegiuirile lor și va proceda cu ei îndurător, ca și cum n-ar fi răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Pe măsură ce vor răspunde tot mai mult, El le va îndepărta inima de piatră și le va da o inimă de carne. Aceasta nu se va face instantaneu ci va lua timp. Nu m-aș mira dacă vor trebui ani de zile după ce vor veni la Domnul pentru a se întoarce la starea sensibilă a inimii, iertându-se unul pe altul așa cum Dumnezeu i-a iertat pe ei de dragul lui Cristos.
LEGĂMINTE—Legi sub Noul Legământ. (Q171-2)
Întrebare (1909)—2—Dacă Noul Legământ va fi un Legământ al Legii, ce fel de legi vor opera; vor fi ele similare cu legile Mozaice?
Răspuns—Eu înțeleg că Legea Mozaică va fi legea însăși, completă. Legea Mozaică, putem presupune, este cea mai simplă lege pe care a putut-o da Dumnezeu. Dumnezeu putea avea cerințe mai înalte, dar nu știu cum putea da legea Sa în declarații mai simple. Domnul nostru a citat din Deuteronom: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” (Deut. 6:5). Aceasta este toată legea și n-o puteți face mai mică, și nu văd cum ați putea-o face mai înaltă. Aceasta este legea sub care va fi întreaga omenire în timpul Veacului Milenar; toți trebuie să se ridice la acel standard la sfârșitul Veacului Milenar, sau altfel nu vor fi pregătiți pentru viață veșnică.
LEGĂMINTE—Referitor la Noul Legământ și măslin. (Q172-1)
Întrebare (1910)—1—Dacă Israelul natural trebuie să fie altoit în măslinul bun din care au fost tăiați, nu dovedește aceasta că Noul Legământ a fost complet în Isus? Dacă nu, cum pot fi ei altoiți în ceva ce n-a existat înainte ca orbirea lor să fie îndepărtată?
Răspuns—Răspunsul meu este că acest măslin bun a existat cu mult înainte ca Isus să vină în lume. Așa că acest măslin bun n-a fost acest aranjament al Noului Legământ, ci a reprezentat favoarea lui Dumnezeu față de Israel ca sămânță a lui Avraam. Promisiunea lui Dumnezeu a fost rădăcina pomului și i-a fost făcută lui Avraam: “Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta” (Gen. 22:18). Această sămânță naturală a lui Avraam a fost națiunea sfântă, și dacă aceștia erau într-o bună atitudine a minții și inimii pentru a primi pe Domnul și Adevărul, El i-ar fi primit și atunci ei ar fi fost Israelul Spiritual, rămânând în măslin. Ei erau deja în el, după cum am încercat să ilustrăm mai înainte. Rădăcina întregii chestiuni a fost în Legământul făcut cu Avraam. Ca o consecință, națiunea evreiască a încolțit și Dumnezeu a promis că această națiune, un popor sfânt, va fi puterea Lui pentru a binecuvânta lumea. Apostolul explică faptul că mulți dintre ei au fost tăiați din cauza necredinței, dar n-au fost respinși pentru totdeauna, numai până va intra plinătatea Neamurilor; unii au fost lăsați să rămână. Apostolul Ioan a spus în Evanghelia sa: “Dar tuturor celor ce L-au primit … le-a dat dreptul (sau libertatea) să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Aceștia au rămas încă în măslin, copii naturali ai lui Avraam. Venind în Cristos, ei au fost transferați și au devenit membri ai Israelului spiritual. Noi toți eram Neamuri prin natură, toți am fost altoiți în aceeași sămânță spirituală, așa că noi compunem Israelul antitipic spiritual menționat în Apocalipsa 7, unde citim despre cei 144.000, câte 12.000 din fiecare din cele 12 seminții. Nu știm câți dintre cei care L-au primit pe Domnul în timpul serviciului Său de trei ani și jumătate au aparținut diferitelor seminții. Au fost mai multe mii la Cincizecime și fiecare aparținea unei seminții din cele douăsprezece. Pavel, vă amintiți, a spus despre sine că era din seminția lui Beniamin, dar probabil cei mai mulți erau din seminția lui Iuda. Nu are importanță de care seminție aparțineau, acel număr 144.000 trebuia completat și Neamurile sunt aduse pentru a-l completa sau a-l întregi. Dacă ei nu rămân în necredință, Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou, dar ei trebuie să vină în felul în care vin Neamurile, deoarece nu au o cale proprie sau internă. Cei care au rămas atunci, au fost transferați la timpul potrivit în Cristos înainte ca națiunea lui Israel să fie respinsă, ei rămân, dar dacă odată au fost tăiați, ei vor avea același proces de altoire ca și cum ar fi fost Neamuri. Cu alte cuvinte, evreul nu are avantaj față de Neamuri și n-au avut nici un avantaj de când au fost tăiați, dar înainte de a fi tăiați ei au avut un avantaj.
LEGĂMINTE—Legământul Legii, referitor la evrei. (Q173-1)
Întrebare (1910)—1—Legământul Legii s-a sfârșit la cruce, sau este încă în vigoare pentru evrei?
Răspuns—Răspunsul meu este că nu s-a sfârșit la cruce, el încă nu s-a sfârșit și nu se va sfârși până când Noul Legământ al Legii cu Mijlocitorul său mai bun va înlătura sau va lua locul Vechiului Legământ al Legii. Doar în acest mod evreul poate scăpa de sub robia legământului său. Așa că apostolul spune că ei sunt închiși în el. Nu există altă cale de a ieși de sub el. Acum priviți! Modul în care orice evreu a intrat în Cristos a fost prin aceea că a devenit mort față de Lege; el trebuia să renunțe la orice speranță în Lege și să moară față de ea, ca să poată fi căsătorit și unit cu altul, chiar cu Cristos. Așa că evreii care nu au făcut aceasta, sunt încă sub Lege, și singura cale să iasă de sub ea este să moară față de ea. Ei vor trebui să stea sub lege până ce Mijlocitorul mai bun va lua locul celui tipic și vor fi introduse celelalte lucruri antitipice.
LEGĂMINTE—Ce oferă evreilor Legea. (Q173-2)
Întrebare (1910)—2—Ce oferă evreilor Legământul Legii acum, văzând că Cristos prin ascultarea Sa a luat premiul?
Răspuns—Premiul nu mai este. Exact ca și cum s-ar deschide un concurs de alergare și tu ai fi unul dintre alergători, în care ar fi doar un premiu, și să presupunem că ai alerga în concurs și ai fi cel care câștigă premiul. Ceilalți ar putea alerga tot anul dar n-ar lua premiul. Așa este și cu evreii. Pot să tot alerge, dar premiul nu mai este, în ceea ce privește Legământul Legii.
Un frate:—Frate Russell, prietenii cred că te pot vedea mai bine dacă stai mai sus, la amvon. (Fratele Russell stătea în picioare în fața amvonului, iar amvonul era unul de modă veche, de fapt se spune că este același pe care l-a ocupat Whitfield înainte.)
Fratele Russell:—Prieteni, veniți voi mai sus. (Multe aplauze.)
Fratele Russell:—Nu vă pot vedea acolo jos pe toți. (Unii dintre noi eram sub galerie, așa că nu putea să ne vadă, amvonul era așa de înalt încât el putea să-i vadă pe ceilalți.)
LEGĂMINTE—Evreilor sub vechiul legământ le erau ascultate rugăciunile?
(Q173-3)
Întrebare (1910)—3—A putut vreun evreu sub Vechiul Legământ al Legii să aibă legătură directă cu Domnul în rugăciune? Ioan i-a învățat pe ucenicii lui să se roage.
Răspuns—Da, în sensul în care ei au recunoscut Legământul Legii și pe Mijlocitorul acestuia, Moise, sau pe cei care stăteau în scaunul lui Moise și care reprezentau instituțiile pe care Moise le-a făcut și le-a stabilit, și care erau cuprinse în Templu și în toate privilegiile evreilor din Ziua Ispășirii și din anul care urma. În acel sens tipic ei au fost aduși mai aproape de Dumnezeu și au fost tratați ca și cum erau deplin împăcați, deși la sfârșitul anului ei erau recunoscuți ca fiind în dezarmonie cu El, trebuind să fie repetat tipul. Domnul nostru ne spune că doi oameni s-au suit la Templu să se roage etc. Isus spune: Vă spun că mai curând a plecat acasă îndreptățit vameșul și păcătosul decât celălalt. Așa că vedeți, în acest sens al cuvântului, tot poporul evreu era în relație de rugăciune cu Domnul; toți erau consacrați; “toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise” (1 Cor. 10:2). Ei au beneficiat de acele aranjamente făcute pentru ei. Ceilalți, care nu erau evrei, n-au avut privilegiul ca Dumnezeu să le asculte rugăciunile.
Să vă reamintim despre Corneliu, care a fost un om drept. El s-a rugat întotdeauna și a făcut multe pomeni oamenilor — trei puncte foarte importante — dar rugăciunile sale n-au putut ajunge la Dumnezeu decât după ce dispensația Iudee s-a sfârșit, și “zidul de la mijloc” a fost îndepărtat. Atunci rugăciunile și pomenile sale au ajuns în fața lui Dumnezeu. Ca rezultat, Domnul a trimis un înger la el care i-a spus: Rugăciunile și pomenile tale au ajuns sus; trimite după unul numit Petru, și când va veni el îți va spune cuvintele care vor fi pentru mântuirea ta și a casei tale.
LEGĂMINTE—Moise și Legământul Legii. (Q174-1)
Întrebare (1910-Z)—1—Moise nu era sub condamnarea adamică?
Răspuns—Dacă el a fost un membru al națiunii evreiești, atunci a fost în această relație specială de legământ cu Dumnezeu. Adam când a păcătuit și-a pierdut starea de legământ cu Dumnezeu și a fost condamnat la moarte. Dumnezeu a făcut un nou aranjament cu Sămânța lui Avraam, că El va intra în legământ cu ei ca și cum ar fi perfecți; și în acest scop, Moise a devenit mijlocitorul lor. Avem toate motivele să presupunem că Moise a fost atât participant în acest aranjament, cât și mijlocitorul lui. Așa că noi presupunem că Moise a fost sub Lege așa cum au fost și urmașii săi, iar acest legământ, prin aranjamentul lui, an de an în mod continuu, nu numai că îi punea la început în această stare de îndreptățire tipică sau în relație de legământ cu Dumnezeu, ci le dădea un an întreg în acea stare favorabilă; și numai la sfârșitul anului, când perioada pentru care era făcut sacrificiul se termina, nu mai erau în relație de legământ cu Dumnezeu. Atunci ei se îmbrăcau în sac și cenușă și, ca și restul lumii, erau păcătoși, sub condamnare, dar sub o condamnare mai mare decât restul lumii pentru că aveau în plus condamnarea Legii.
Deci noi înțelegem că dacă Moise ar fi putut ține Legea sub acel Legământ, Dumnezeu ar fi fost obligat să-i dea viață veșnică după promisiune — “omul care le va împlini va trăi prin ele” (Lev. 18:5). Dumnezeu n-a spus nimic despre Cristos sau despre a crede în Cristos sau ceva de genul acesta, ci doar că acela care va face aceste lucruri va avea viață veșnică. Așa că noi credem că această promisiune s-a aplicat la Moise și la toți Israeliții de sub Lege, și încă se mai aplică la evrei. Și noi credem că Dumnezeu dădea viață veșnică oricui putea împlini aceste lucruri perfect, dar această ofertă le-a fost făcută numai evreilor. Ei erau în afara condamnării Adamice în acest sens de probă; nu în sensul că erau scăpați, pentru că din moment ce ei purtau neschimbat aceleași imperfecțiuni ca și restul copiilor lui Adam, nu puteau face ceea ce ar fi dorit să facă; după cum spune apostolul: “ca să nu faceți ceea ce ați dori” (Gal. 5:17). Așa că ei ca popor au avut o condamnare pe care alte popoare n-au avut-o. Adam, individual, a fost condamnat la moarte. Copiii Săi nu au avut, individual, acea condamnare. Ei au fost născuți în “închisoare” — în această stare de moarte. Dar în cazul evreilor, Dumnezeu i-a tratat ca și cum ar fi fost separați de restul lumii.
A fost ca și cum ei ar fi zis: “Doamne, noi n-am făcut nimic rău; de ce nu ne dai o șansă?”
“Vă voi da o șansă; vă voi da să țineți Legea Mea”.
“Ce ne vei da dacă vom ține Legea Ta în mod perfect?”
“Vă voi da viață veșnică”.
“O vom ține. Suntem de acord să ținem Legea Ta, iar Tu să fii de acord să ne dai viață veșnică”. Așa că acești copii ai lui Adam, evreii, care ca și restul lumii n-au fost înainte în încercare individuală, și de aceea n-au fost condamnați personal, ci doar au împărtășit efectele condamnării lui Adam — toți acești evrei au fost puși acum în încercare de viață, iar când au eșuat, aceasta a însemnat o pedeapsă specială asupra lor, pentru că au avut o încercare individuală și au eșuat. De aceea, vedem că era necesar ca evreii, sub această a doua condamnare sau sub această încercare și condamnare individuală, să fie toți sub Moise ca Mijlocitor, așa încât Cristos să poată lua locul acestui Mijlocitor și să facă ceva pentru acest popor. Moise a fost doar tipul Mijlocitorului mai bun. De aceea, deoarece ei au fost în acel Mijlocitor, care a fost numai un tip al lui Cristos, Dumnezeu le-a arătat într-un mod tipic ce va face pentru ei în curând, când Cristos va fi Mijlocitorul Noului lor Legământ (al Legii) — Ier. 31:31.
LEGĂMINTE—Discuție după diviziune. (Q175-1)
Întrebare (1910)—1—Studiind legămintele după cum le-am primit în Turnul de Veghere, găsim anumite subiecte care par să aducă o divizare în adunare când vorbim despre mijlocitor. Crezi că ar fi înțelept să continuăm acel serviciu dacă am aflat că au loc aceste diviziuni, sau să nu mai facem studiu și să facem altceva?
Răspuns—Cred că subiectul despre legăminte ar fi un subiect foarte potrivit de discutat, și dacă vreun frate din adunare este prezent și are vederi diferite, ar fi foarte potrivit să i se dea ocazia să spună ce are de spus, dar nu ca în mod continuu să-și exprime vederea și să continue să întrerupă adunarea la fiecare întrunire. Dacă are ceva de spus, și este în stare să spună acest lucru într-un mod care ar fi interesant, permiteți-i să spună, deoarece vedeți, pe bună dreptate el ar avea acel drept; ca membru al adunării are dreptul să fie ascultat, dar dacă majoritatea adunării nu este în favoarea expunerii lui și nu dorește ca el s-o mai prezinte, atunci cred că fratelui trebuie să i se ceară să nu mai continue cu opinia sa, spunând: Frate, ți-am dat ocazia și adunarea a auzit ce-ai avut de spus, și ei nu doresc să mai asculte acest lucru, așa că te rugăm să nu mai întrerupi studiile noastre în acest subiect. Și aș merge înainte cu tema și aș discuta acest lucru în armonie cu dorințele adunării. Totuși, dacă adunarea, ca întreg, nu mai dorește să continue subiectul, n-aș avea altceva de făcut decât să urmez instrucțiunile adunării, înțelegând că adunarea are cuvântul hotărâtor în orice chestiune.
LEGĂMINTE—Ștergând înscrisul. (Q176-1)
Întrebare (1910)—1—”A șters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui și l-a luat din cale” (Col. 2:14). Ar însemna aceasta că Legământul Legii s-a terminat acum?
Răspuns—Acest înscris cu poruncile lui era împotriva noastră. Cine sunt “noi”? “Noi” sunt aceia care au acceptat pe Cristos. Înscrisul cu poruncile lui este încă peste evrei, și ele sunt încă obligatorii. Orice spune Legea, le spune acelora care sunt sub Lege. Nu există cale de scăpare de sub ea. Ei sunt închiși sub ea. La sfârșitul acestui veac El va introduce Noul Legământ al Legii, care va înghiți Vechiul Legământ al Legii.
LEGĂMINTE—Dezvoltarea lui Isus. (Q176-2)
Întrebare (1910)—2—Isus S-a dezvoltat sub Legământul Legii sau sub Legământul Avraamic, sau sub amândouă?
Răspuns—Răspunsul nostru este că Isus a fost născut sub Legământul Legii, și de aceea a fost obligat să țină Legea și a ținut-o, dar Legea nu L-ar fi făcut niciodată sămânța spirituală a lui Avraam. El a fost din sămânța naturală a lui Avraam prin faptul că Maria era un copil al lui Avraam și astfel era înrudit cu Avraam.
Dar ca să fie sămânța lui Avraam pentru a binecuvânta toate familiile pământului, El trebuia să fie mai mult decât sămânța naturală a lui Avraam după trup; deoarece după trup El n-ar fi putut niciodată să dea viață veșnică. Tot ce-ar fi putut face Isus ar fi fost să țină legea și să aibă viață veșnică pentru Sine, și apoi să ajute pe alții. Dacă este așa, Isus ca om perfect sub Lege, aprobat de Lege ca vrednic de viață veșnică, ca omul Isus, avea dreptul, El a fost îndreptățit la tot dreptul și privilegiile pe care le-a avut Adam, nici mai mult nici mai puțin. Aceea însă nu-i permitea să fie marea sămânță a lui Avraam pe plan spiritual. El trebuia să ajungă pe planul spiritual înainte să poată da binecuvântările. Cum a ajuns pe acel plan? Răspunsul meu este că sub Legământul Avraamic. Dar cum? În acest fel: Oferta lui Dumnezeu pentru Isus, după trup, a fost că dacă El Se prezenta ca sacrificiu viu, atunci drepturile Sale pământești constituiau o avere. Era un lucru de valoare, ceva ce-I aparținea, ceva ce putea folosi. Deci, când Isus a ținut Legea și Și-a jertfit viața în ascultare de voia Tatălui, acel sacrificiu a fost ceva în contul Său, iar Tatăl I-a răsplătit ascultarea dându-I o natură nouă. El a devenit o nouă creatură înainte de a învia din morți, imediat ce a fost conceput de spirit, imediat ce Și-a consacrat natura pământească la Iordan, când a spus: Iată-Mă, în sulul cărții este scris despre Mine, vin să fac voia Ta. Atunci Tatăl L-a recunoscut și L-a conceput de Spiritul sfânt, și El a devenit Preotul Împărătesc al noului popor, și prin urmare a devenit perfect la învierea Sa și a devenit Domnul Slavei care vă va binecuvânta pe voi și pe mine și toată rasa. Ce va face acest Mare Preot pentru popor? Are de-a face cu el acum. Ce? Natura Sa pământească este în contul Lui. Cum? Îi aparține, a jertfit-o la Iordan, și Și-a terminat sacrificiul la Calvar când a strigat: “S-a sfârșit”. Este complet și în contul Lui și este în mâinile Tatălui. Ce valoare are? Este prețul de răscumpărare pentru păcatele lumii întregi. L-a plătit pentru lume? O nu, nu pentru lume. Este în mâinile dreptății și El poate hotărî când să fie plătit. Este exact ca și când ai avea ceva bani într-o bancă și când îi predai nu-i plătești nimănui, dar când trimiți un cec spunându-le bancherilor să-l plătească, atunci este plătit. Între timp banii rămân în mâinile bancherilor în contul tău. Așa că sacrificiul lui Cristos a stat în mâinile Tatălui de mai bine de 1800 de ani. Când îl va folosi? La sfârșitul acestui veac, pentru că atunci El îl va aplica pentru păcatele întregii omeniri și Dumnezeu îl va accepta și imediat va preda întreaga lume lui Isus și ei vor fi supuși Lui în orice aparține de pământ și Împărăția Sa va începe cu scopul ridicării lumii, pentru care Cristos a murit și pentru care va aplica la timpul potrivit meritul sacrificiului Său. Ce face între timp cu sacrificiul? Îl folosește în alt fel. El spune că sacrificiul vostru nu va fi acceptabil pentru că voi nu aveți suficient merit ca Tatăl să vi-l accepte. El spune: Voi adăuga la sacrificiul vostru suficient din meritul Meu, care este deja în mâinile Tatălui, ca să fac sacrificiul vostru acceptabil Tatălui și imediat ce vă va accepta sacrificiul veți fi socotiți morți ca ființe umane și veți fi o nouă creatură. Așa au mers lucrurile în tot acest veac Evanghelic. Aceasta face ca toate sacrificiile Bisericii, ale Turmei Mici și ale Marii Mulțimi, toți care fac o consacrare, să fie acceptabile în ochii lui Dumnezeu. Aceasta este singura bază pe care Tatăl ne acceptă sacrificiile, singura bază de primire a Spiritului sfânt. Dacă cineva nu sacrifică, aceasta devine mai curând o chestiune de distrugere a cărnii decât de sacrificiu. Isus S-a dezvoltat ca omul Isus Cristos sub Legământul Legii, dar ca Nouă Creatură El a fost dezvoltat și a ajuns la acea poziție sub Legământul Avraamic, în virtutea prezentării corpului Său ca jertfă vie. Notați că Scripturile, vorbind despre Biserică, spun: “Adunați-Mi pe credincioșii (sfinții — în l. engleză, n.t.) Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psa. 50:5). Cine sunt ei? Cuvântul “sfânt” înseamnă “cel desăvârșit”. Cine vor fi acești sfinți? În primul rând, marele sfânt Isus, Cel sfânt dintre toți, Cel care a fost perfect în mod real de la început și a devenit Marele Preot pe planul divin în virtutea sacrificiului Său. Apoi toți ceilalți sfinți care vin, mergând în urmele Lui, sacrificând cum a sacrificat El și fiind asociați cu El, urmând în urmele pașilor Săi. Toți aceștia sunt cei sfinți, mărgăritarele Domnului, și acum El pregătește aceste mărgăritare. Acesta este singurul mod în care Isus a devenit sămânța spirituală a lui Avraam, prin jertfirea naturii Sale pământești. Aceasta este singura cale pe care voi și cu mine putem deveni membri ai seminței spirituale a lui Avraam. Ceilalți nu vor fi deloc din clasa spirituală.
LEGĂMINTE—Întrebări diverse. (Q177-1)
Întrebare (1910-Z)—1—
(1) Te rog explică Evrei 9:15, și anume, Versiunea Revizuită — “Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui Legământ Nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub Legământul dintâi, cei care sunt chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice”.
(2) Eu înțeleg că Omul Isus Cristos, prin sacrificiul vieții Sale umane, a plătit prețul de răscumpărare pentru întreaga lume.
(3) Atunci El a putut oferi “celor care urmează în urmele” Sale o parte în acea jertfă.
(4) Dacă la moartea Sa n-a pecetluit Noul Legământ cu sângele Său și n-a devenit mijlocitorul acelui Nou Legământ, a putut oferi Bisericii o parte în lucrarea Sa mijlocitoare?
(5) Înțeleg că Noul Legământ este legea iubirii; am dreptate?
(6) Te rog explică Ioan 13:34: “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unul pe altul.” A fost aceasta un premergător al Noului Legământ pe care El tocmai trebuia să-l pecetluiască pentru ei?
Ca o înlesnire noi am numerotat întrebările de mai sus și acum vom numerota răspunsurile ca să corespundă.
(1) Acest text arată un contrast între vechiul Legământ al Legii și Noul Legământ (al Legii). Legământul originar sau avraamic, sub care se dezvoltă Cristos și Corpul Său ca Sămânța Spirituală a lui Avraam nu este în discuție. Apostolul a scris celor care încă se încredeau în Legământul Legii și declarau că era necesar nu numai să creadă în Cristos, ci și să țină Legea și să fie circumciși pentru a avea vreo favoare divină. Acestea sunt contrazise de apostol ca neadevărate. El arată că Legământul Legii mijlocit de către Moise a fost tipic pentru un Nou Legământ superior, al cărui Mijlocitor este Mesia.
Legământul lui Moise era deja mort, în măsura în care premiul pe care el îl oferea fusese câștigat de către Isus. El este încă viu însă pentru toți evreii, ca o robie din care pot scăpa numai în două moduri; fie murind față de Legământul Legii și față de toate speranțele și perspectivele lui, și renunțând la toate drepturile pământești ale restabilirii și astfel devenind un comoștenitor cu Cristos, ca membru al Corpului lui Mesia în timpul acestui Veac Evanghelic; fie acceptând cealaltă alternativă, eliberându-se de vechiul Legământ al Legii prin transfer, când Noul Legământ (al Legii) va intra în vigoare ca înlocuitorul lui la începutul Mileniului. Atunci toți evreii și ceea ce le aparține vor fi transferați din Moise, mijlocitorul incapabil, în Mesia Cel glorios, Mijlocitorul capabil al Legământului mai bun, ale cărui prevederi vor binecuvânta pe Israel și pe toate familiile pământului care vor vrea să intre sub prevederile sale binevoitoare.
Acest text nu se referă decât la evrei, care erau sub vechiul Legământ al Legii. Nu se referă deloc la Neamuri. El arată că prevederea lui Dumnezeu este ca Mesia să fie Mijlocitorul Noului Legământ al lui Israel și că moartea Sa, când se va aplica așa, va fi suficientă să șteargă încălcările lui Israel de sub vechiul lor Legământ al Legii. Aceasta va face posibil pentru ei ca națiune să ajungă la partea pământească a prevederii Legământului Avraamic pentru sămânța pământească a lui Avraam, ca nisipul de pe țărmul mării. Astfel, în cele din urmă, Israel ca poporul “chemat” al lui Dumnezeu va primi tot ce au așteptat ei vreodată — și mai mult. Promisiunile lui Israel n-au fost cerești sau spirituale, ci pământești: “căci toată țara pe care o vezi, ți-o voi da ție (Avraam) și seminței tale” (Gen. 13:15); și ca națiune de frunte a pământului ei vor învăța toate națiunile, pe “fiecare … sub vița lui și sub smochinul lui” (Mica 4:4).
Acele promisiuni sunt sigure ca și cuvântul lui Dumnezeu. Ei așteaptă doar până când “Taina” Mijlocitorului format din mulți se va sfârși (în sacrificu și în gloria învierii). Atunci Mijlocitorul-”Taină” va fi pecetluit Noul Legământ al lui Israel prin moartea Sa ca și Testator al lui. Atunci poporul “chemat” al lui Israel va “primi moștenirea veșnică” pe care au așteptat-o mai bine de 35 de secole. Sf. Pavel explică aceasta mai departe în Romani 11:17-29, 31.
(2) După cum se arată în altă parte, sacrificiul Domnului nostru n-a plătit pentru păcatele lumii, dar a asigurat prețul de răscumpărare pe care îl va prezenta mai târziu Dreptății pentru păcatele lumii.
(3) Argumentul tău nu este logic. Dacă Domnul nostru Și-ar fi sfârșit lucrarea de sacrificiu, n-ar fi putut da urmașilor Săi o parte în ea.
(4) Scripturile nu spun nicăieri că Domnul nostru a pecetluit Noul Legământ cu sângele Său. Nici nu era necesar să pecetluiască Noul Legământ înainte de a-i fi Mijlocitor. El a fost Mijlocitorul Noului Legământ în scopul și în făgăduința divină cu secole înainte ca El să devină omul Isus Cristos. El a fost Mijlocitorul Noului Legământ când S-a născut în Betleem exact în același sens în care atunci a fost și Mântuitorul lumii: nu pentru că El pecetluise Noul Legământ, nici pentru că mântuise lumea, ci pentru că El era Cel prin care mântuirea lumii și Noul Legământ pentru binecuvântarea ei trebuiau în cele din urmă să fie împlinite.
Domnul nostru încă n-a mântuit lumea, nici n-a acționat ca Mijlocitorul Noului Legământ, ci va împlini ambele aceste scopuri în timpul Veacului Milenar; și la sfârșitul lui se va împlini profeția: “Va vedea rodul muncii sufletului Lui și va fi mulțumit” (Isa. 53:11). Domnul nostru a avut privilegiul să ofere Bisericii Sale o parte cu El în Împărăția Sa Mijlocitoare cu condiția ca ea să se împărtășească din paharul Său de suferință și sacrificiu de sine — să partiticipe în botezul Său, în moartea Sa. Făcând așa, ea va avea parte de răsplata Sa de glorie, onoare și nemurire în “învierea Sa” (Fil. 3:10). Și împărtășindu-se de gloria și tronul Său ca împreună-jertfitori cu El și împreună-moștenitori ai promisiunii, ea va fi împreună cu El Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni — lume — în timpul Veacului Milenar — opera de împăcare a lumii, sau a tuturor care se vor dovedi dispuși să primească binecuvântarea regenerării.
(5) Nu ai dreptate. Există diferență între un legământ și legea unui legământ. Legea lui Dumnezeu dată lui Israel, pe scurt, era: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27). Această Lege este perfectă și va fi baza sau Legea Noului Legământ. Moise, ca Mijlocitor sub Legământul său a intenționat să ajute pe Israel să țină acea Lege, iar Dumnezeu S-a angajat să le dea viață veșnică dacă vor face așa. Dar ei n-au fost în stare să țină acea Lege în mod perfect în faptă, gând și cuvânt, și de aceea ei au secerat condamnarea la moarte și nu oferta ei de binecuvântare cu viață. Sub acel Legământ Moise a fost privilegiat să aranjeze sacrificiile și jertfele pentru păcat, și astfel, an de an, să curețe poporul o dată pe an de condamnarea lor originară. Dar El n-a avut mijloace de a le șterge în mod real păcatele și n-a avut nici o putere sau drept să-i readucă în mod real la perfecțiune și capacitate să țină acea Lege.
Noul Legământ va avea exact aceeași Lege, dar Mijlocitorul plătind până atunci Dreptății prețul de răscumpărare a lumii, asigurat prin propria Sa moarte sacrificială, va avea atunci stăpânire deplină asupra lumii și va fi pe deplin îmbrăcat cu putere să procedeze cu milă față de imperfecțiunile lor și să-i ajute pas cu pas să iasă din starea lor de păcat și moarte înapoi la perfecțiune, și să îndepărteze pe rebeli în Moartea a Doua. La sfârșitul Mileniului El îi va prezenta Tatălui pe cei voitori și ascultători perfecți în mod real.
Astfel, se va vedea că procedurile lui Dumnezeu cu omenirea sub Legământul Legii tipic, și sub antitipul lui, Noul Legământ, sunt în privința ascultării reale de Legea divină și nu în privința unei ascultări socotite prin credință. După cum ascultarea de vechiul Legământ al Legii avea ca răsplată perfecțiunea umană și viața, tot așa răsplățile Noului Legământ (al Legii) vor fi similare — viață veșnică sau moarte veșnică.
Exact contrar acestor două aranjamente, Biserica este chemată acum la o “chemare cerească” sub Legământul Avraamic — la a fi membri ai Corpului lui Cristos, care, cu Isus Capul ei, vor constitui Mijlocitorul Noului Legământ. Biserica nu este “sub Lege, ci sub har”, nu este judecată după trup și după restabilire pământească, ci este judecată după inimă și intenție; și i s-a cerut să sacrifice drepturile restabilirii pentru a ajunge la viața și gloria “Chemării de sus” pe plan spiritual ca membri ai Mijlocitorului Noului Legământ.
(6) Nu, acea “Nouă Poruncă” reprezintă o lege mai înaltă decât cea dată evreilor sub Legământul Legii, și de aceea mai înaltă și decât cea care va fi dată lui Israel și omenirii sub Noul Legământ. Noua Poruncă menționată de Domnul nostru nu este deloc porunca Tatălui, ci porunca Capului nostru, Învățătorului nostru, dată tuturor acelora care au intrat în Școala lui Cristos și care speră să devină “membri” ai Celui Uns — membri ai Mijlocitorului, Profetului, Preotului și Împăratului noii dispensații. Dreptatea n-a putut da această nouă poruncă: tot ce a putut porunci Dreptatea este cuprins în Legea dată lui Israel, și anume, iubire supremă pentru Dumnezeu și iubire pentru aproapele ca pentru sine. Această nouă poruncă pe care a dat-o Domnul se aplică numai Bisericii din acest Veac Evanghelic. În consecință ea este: Dacă vreți să fiți ucenicii Mei, dacă vreți să fiți părtași la tronul, gloria și nemurirea Mea, trebuie să aveți spiritul Meu. Trebuie să faceți mai mult decât să țineți Legea. Trebuie să fiți mai mult decât drepți. Trebuie să fiți sacrificatori de sine. Dacă vreți să vă împărtășiți de gloria Mea vă poruncesc și vă îndrum să vă iubiți unul pe altul cum v-am iubit Eu (Ioan 15:12). Eu v-am iubit până acolo încât Mi-am dat viața ca jertfă pentru voi. Voi trebuie să aveți același spirit și să vă aruncați sorții cu Mine în sacrificiu de sine, altfel nu puteți fi ucenicii Mei, nici să vă împărtășiți de gloria Mea și să vă asociați la lucrarea Mea ca Mijlocitor pentru binecuvântarea lui Israel și a omenirii. Oricine vrea să fie ucenicul Meu trebuie să-și ia crucea și să Mă urmeze, ca unde sunt Eu, acolo să fie și ucenicul Meu. Desigur nimeni nu se poate îndoi de ceea ce a vrut să spună Mântuitorul — ucenicii Mei trebuie să moară cu Mine.
LEGĂMINTE—Avraamic, Sara, de sacrificiu. (Q181-1)
Întrebare (1910)—1—Care este diferența dintre legământul Avraamic, legământul Sara și legământul de sacrificiu?
Răspuns—Răspunsul meu este că legământul Avraamic este un termen mult mai cuprinzător decât ceilalți termeni. Legământul Avraamic, vă amintiți, declară că toate familiile pământului vor fi binecuvântate, dar că ele vor fi binecuvântate prin sămânța lui Avraam. Aici sunt două trăsături. Aceasta implică unul care binecuvântează, sămânța lui Avraam, și de asemenea o binecuvântare, prin acea sămânță, pentru toate familiile pământului, așa că promisiunea avraamică într-adevăr acoperă tot ce intenționează Dumnezeu să facă vreodată atât pentru Noua Creatură pe plan spiritual cât și pentru familia umană pe plan pământesc. Dar urmând îndrumarea apostolului în această chestiune, după cum a subliniat în Epistola sa către Galateni, vedem că această promisiune avraamică are diferite trăsături sau părți. Ea a fost mai întâi oferită lui Israel prin legământul avraamic, care era legământul legii, după cum explică Apostolul. Acesta a fost legământul avraamic, pentru că Avraam l-a conceput pe Ismael și Avraam l-a conceput pe Isaac; deci vedeți că legământul avraamic dă naștere acestor două clase. Mai întâi națiunea lui Israel, sub legea israelită, reprezentată prin soția Agar, mama acelei semințe, Ismael, parte din sămânța lui Avraam, dar nu sămânța lui Avraam, pentru că s-a spus: “Din Isaac va ieși o sămânță care va purta numele tău” (Gen. 21:12). Sămânța cea specială prin care va veni binecuvântarea la toate familiile pământului nu va fi Ismael, ci Isaac.
Mama lui Isaac a fost Sara, și apostolul în Galateni arată că Sara a fost un tip al legământului nostru prin care Dumnezeu ridică clasa Isaac, și apoi spune: “Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței” (Gal. 4:28). Noi luăm locul lui Isaac. Cine suntem noi? Ei bine, noi vom fi părtași cu Domnul Isus, care este Cap peste biserică, corpul Său, și întreaga biserică formează această sămânță Isaac a lui Avraam, prin care toate familiile pământului vor fi binecuvântate. Mai întâi sămânța naturală a lui Avraam și ulterior toate celelalte popoare.
Acum, ce are aceasta de-a face cu legământul de sacrificiu? Răspunsul meu este: legământul de sacrificiu este același cu legământul Sara. Vă amintiți, Isaac a fost cel jertfit pe altar; Isaac a fost cel primit din nou dintre morți într-o ilustrație, așa că întregul Isaac antitipic (Isus Capul și Biserica corpul Său) sunt jertfiți pe altar și sunt primiți din nou dintre morți în întâia înviere, iar aceștia vor forma apoi sămânța spirituală a lui Avraam, prin care binecuvântările vor merge către tot Israelul natural și către lume. De ce este acesta un legământ prin sacrificiu? Pentru că în aranjamentul lui Dumnezeu nu e posibil să fie altfel. Vedeți? Domnul nostru Isus după trup a fost din sămânța lui Avraam, și după trup S-a născut sub lege și a fost ascultător de lege, și de tot ce a putut face ca om, dar n-a putut împlini lucrurile pe care Dumnezeu a declarat că vor fi împlinite prin sămânța lui Avraam.
Să presupunem că Isus ar fi rămas om, perfect, fără cusur, în orice sens al cuvântului perfect, în deplină loialitate față de dreptate și față de Dumnezeu; să presupunem că El ar fi rămas în această stare, fără a sacrifica natura Sa umană și fără să moară, Cel drept pentru cei nedrepți; El ar fi avut dreptul la viață pentru că legea lui Dumnezeu a promis: ““Omul care va practica lucrurile acestea va trăi prin ele”” (Rom. 10:5). De aceea, Isus, ascultând de legea divină, ar fi avut dreptul la viață veșnică atâta timp cât Și-ar fi menținut acea ascultare, și ar fi fost cel mai mare dintre toți, cel mai mare de pe tot pământul. El putea fi un mare împărat, cu mult mai mare decât Solomon, pentru că El a avut o înțelepciune și o putere mai presus de tot ce-a avut Solomon, și dreptul la tot ce-a avut și a pierdut Adam. “Iar la tine, turn al turmei … va ajunge prima stăpânire” (Mica 4:8). Stăpânirea pe care a avut-o Adam și a pierdut-o. Aceasta venea la Cel care va ține legea și care avea dreptul la toate binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dat omenirii la început. Dar ce ar fi putut face El cu toată familia umană? O, într-adevăr, le-ar fi putut spune să mănânce acest fel de hrană, să fie atenți cum dorm, cum să facă una și alta; putea să le dea sugestii foarte înțelepte, mai înțelepte decât toate pe care le primim de la doctorii și chirurgii noștri învățați; de asemenea sugestii înțelepte despre guvernare, etc. Ar fi putut avea putere să facă anumite legi și să le impună, dar ce câștiga? În cel mai bun caz umanitatea ar fi fost îmbunătățită puțin, dar niciodată n-ar fi putut avea viață veșnică pentru că toți erau condamnați la moarte, deoarece “cu moarte vei muri”. Și acea condamnare la moarte trebuia înlăturată înainte ca omenirea să poată fi eliberată de ea. De aceea, dacă Isus ca om S-ar fi străduit și Și-ar fi asumat puterea unui împărat al pământului, n-ar fi reușit să îndeplinească lucrurile pe care Dumnezeu le-a prevestit că le va îndeplini ca sămânță a lui Avraam; El n-ar fi fost sămânța lui Avraam și n-ar fi putut împlini acea promisiune. Și atunci? Dumnezeu a îndrumat lucrurile, și astfel Dumnezeu I-a pus înainte marele și gloriosul premiu al chemării de sus, ca El să poată fi nu numai împăratul pământului, ci și împărat pe un plan mai înalt; nu numai un împărat și un preot între oameni, ci un preot glorificat pe plan spiritual, unind funcția de împărat și de preot după rânduiala lui Melhisedec sau simbolizat prin Melhisedec. Așa că aceasta a fost promisiunea pusă înaintea Lui, ca El să poată avea nu numai promisiunea de a binecuvânta omenirea, ci în cele din urmă să poată fi asociat cu Tatăl de-a lungul eternității, să poată fi făcut părtaș la natura divină.
Isus a acceptat acea propunere, și fără să știe atunci tot ce Îl va costa, El a spus: “Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu” (Psa. 40:8). Am venit să fac voia Ta, tot ce este scris în sulul cărții. Ce carte? O, cartea voinței divine, cartea care este reprezentată în Apocalipsa prin sul, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, și pecetluită cu șapte peceți. El a venit să facă voia Tatălui. Voia Tatălui era deja stabilită înainte de întemeierea lumii și Isus a venit să facă voia Tatălui — tot ce se găsea scris în carte, orice ar fi fost. Apoi era o altă carte în care erau scrise aceste lucruri, cărțile Vechiului Testament, diferitele cărți, Geneza, Profețiile, Psalmii etc. Toate au fost o parte din marea carte pe care Dumnezeu o dictase profeților, care le-au scris mișcați de Spiritul sfânt, și nimeni n-a cunoscut înțelesul acelor lucruri; și, după cum ne spune apostolul Petru, chiar și îngerii au dorit să se uite în aceste lucruri, dar n-au cunoscut înțelesul acelor profeții, și Domnul nostru Isus, când a venit în trup, nu le-a cunoscut înțelesul. De ce? Pentru că, după cum explică sfântul Pavel, este imposibil ca cineva să știe, decât dacă a fost special luminat de Spiritul sfânt, și Domnului nostru Isus, ca om perfect, care a lăsat gloria cerească și a devenit om ca să poată deveni prețul nostru de răscumpărare, nu I-a fost permis să cunoască acele lucruri, pentru că sf. Pavel spune: “Dar omul natural (chiar și perfect) nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu … și nici nu le poate cunoaște, pentru că ele se înțeleg duhovnicește” (1 Cor. 2:14). Așa că Domnul nostru Isus, când s-a prezentat la vârsta de 30 de ani și S-a predat la Iordan, jertfindu-Și viața, zicând: Îmi place să fac voia Ta, o, Dumnezeule, tot ce este scris în carte, El vorbea despre lucruri pe care nu le cunoștea, pentru că nu știa înțelesul lor. El nu a cunoscut scopul jertfei pentru păcat, al țapului de trimis și înțelesul tipurilor țapului, al mielului, al mâncării lui, al stropirii sângelui său, al pâinii pentru punerea înainte și toate acele tipuri minunate. El nu le-a cunoscut și nu le-a putut cunoaște, pentru că toate erau pecetluite și erau în mâinile Tatălui. Acestea nu puteau fi cunoscute de El până când Își va fi arătat mai întâi absoluta încredere în marele Creator, Tatăl Ceresc, prin renunțarea la tot ce avea pentru a face voia Tatălui, tot ce era scris în carte. Vă amintiți că a venit la Ioan, la Iordan și Și-a simbolizat consacrarea a tot ce avea, fiind îngropat simbolic în apă, ceea ce indica deplina supunere a umanității Lui chiar până la moarte, să facă voia Tatălui. Apoi a fost înviat simbolic din apă, ca să arate ridicarea la noua natură, la care Dumnezeu a declarat că va ajunge. Și apoi? O, vă amintiți, că atunci când a ieșit din apă s-au deschis cerurile, marea luminare cu privire la lucrurile mai înalte. Cuvântul ceruri, atât în grecește cât și în evreiește, semnifică “lucruri mai înalte”. Și în acest caz lucrurile mai înalte ar fi aceste adevăruri spirituale, lucrurile mai înalte pe care nu le-a văzut mai înainte, lucruri pe care ochiul și urechea nu le-au văzut și auzit, nici la inima omului nu s-au suit etc. Acestea erau lucrurile pe care le scrisese Dumnezeu în carte cu multe secole în urmă, și El a fost de acord să facă aceste lucruri. Atunci, prin urmare ele s-au deschis înaintea Lui. Care a fost rezultatul? O luminare minunată! În același fel cum ați primit și voi luminarea, după cum spune apostolul Pavel: “după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe” (Evrei 10:32). Ce fel de suferințe ați avut și când? Răspunsul meu este că ele au venit ca rezultat al consacrării, al luminării voastre și a mele față de dragul nostru Răscumpărător. Remarcați că Scripturile ne spun că Dumnezeu ne dă Spiritul Său cu măsură, vouă și mie, când primim Spiritul sfânt prin înfiere. Noi avem numai o anumită capacitate și-l putem primi doar după capacitatea noastră, și numai pe măsură ce ne eliberăm de spiritul lumii putem fi umpluți cu Spiritul sfânt. De aceea capacitatea noastră crește, dar în cazul Răscumpărătorului nostru El a fost perfect și a avut capacitate deplină, și nu a existat nimic care să-L oprească de a primi Spiritul sfânt fără măsură. Vă amintiți cum continuă, că Isus a fost dus de spirit în pustie. Ce spirit L-a dus? Unul dintre spiritele rele? O, nu! Unul dintre spiritele sfinte? O, nu! Propriul Său spirit, propriul Lui gând L-a dus în pustie. La consacrarea Sa, El a declarat că va face tot ce era scris în carte, și acum că a fost luminat și a început să înțeleagă acele lucruri, totul a început să fie clar pentru El — junghierea mielului, stropirea sângelui, mâncarea mielului, jertfa pentru păcat, sângele vițelului și sângele țapului, țapul de trimis etc. — toate aceste lucruri au fost turnate peste El, toate lucrurile privitoare la moartea și învierea Sa. Tocmai lucrurile pe care El le-a spus ucenicilor Săi, zicând: “O, nepricepuți și zăbavnici cu inima ca să credeți tot ce-au spus prorocii!” (Luca 24:25) Totul a început să se reverse peste El, mintea Lui fiind luminată, și S-a retras în pustie să aibă posibilitatea să vadă planul lui Dumnezeu de la Geneza la Maleahi. Când era copil a auzit citindu-se legea în sinagogă din Sabat în Sabat, și cu creierul Lui perfect a putut Să-și amintească fiecare cuvânt din ea, fără îndoială că a putut cita Vechiul Testament de la Geneza la Maleahi, dar să înțelegă era un alt lucru. Acum sub luminare El a putut înțelege și a dorit să le înțeleagă bine înainte de a-Și începe lucrarea. Tatăl Îi arăta ce trebuia să facă. El descoperea ce este în carte — era o probă pentru El. Va fi loial sau va cădea? Făcuse Dumnezeu o cărare prea îngustă pentru El, o cale prea dificilă și nu va reuși să fie răscumpărătorul? Vă amintiți cât de preocupat era Învățătorul de acest lucru. Patruzeci de zile și patruzeci de nopți a fost în pustie, și a fost așa de concentrat asupra acelor lucruri minunate aduse în atenția Sa prin luminarea Spiritului sfânt, încât nici n-a mâncat nici n-a băut, și nu s-a gândit deloc la mâncare; pentru că citim: “Și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit” (Luca 4:2). Noi am avut ideea greșită că Satan ar fi fost cu El și L-ar fi ispitit patruzeci de zile, dar nu-i așa, când s-au sfârșit cele patruzeci de zile, atunci a venit Satan. Și când a fost la punctul cel mai critic, când a văzut ce însemna sacrificiul Său, ce implicație avea pentru El, și când a văzut întregul curs al experienței Sale, atunci I s-a permis lui Satan să vină și să-L ispitească, când era slab din cauza postului, slab în plan mintal. Loialitatea inimii Domnului s-a arătat — răspunsul Său a fost: “Înapoia mea Satan!” (Luca 4:8). Nici un plan de-al tău nu este vrednic de a fi comparat cu planul lui Dumnezeu, și totuși Îmi spui că ai un plan mai bun. Eu îți spun, nu voi avea nimic de-a face cu tine. Mi-am consacrat viața Domnului, să fac voia Lui și în serviciul Lui. Acest lucru este vrednic de atenția noastră, dragi prieteni. El n-a spus: Hai să discutăm puțin și să vorbim despre acest lucru. Nu, acest lucru ar fi fost periculos. “Împotriviți-vă Diavolului și el va fugi de la voi” (Iac. 4:7). Isus S-a împotrivit atât de amănunțit, încât nu auzim ca Satan să se fi gândit vreodată că merită să se întoarcă din nou la El.
LEGĂMINTE—Avraamic, referitor la mijlocitor. (Q184-1)
Întrebare (1910)—1—Poți cita vreo afirmație din Scripturi care spune că Legământul Avraamic nu a avut un mijlocitor?
Răspuns—Răspunsul nostru este că nu există o afirmație directă în această formă și nici nu este necesar. Ceea ce nu se afirmă nu trebuie să se înțeleagă. Aceasta este o regulă a întregii rațiuni și a logicii. Ceea ce se afirmă trebuie luat în considerare. N-a fost menționat nici un mijlocitor. Cei care pretind că Legământul Avraamic a avut un mijlocitor trebuie să dovedească aceasta.
Apostolul Pavel în Epistola sa către Evrei (cap. 6) a încercat să arate tăria și puterea Legământului Avraamic; dar el nu ne spune nici nu ne arată că ar fi avut vreun mijlocitor care să-l fi avut în grijă. Pe de altă parte, el arată Cuvântul lui Dumnezeu și jurământul lui Dumnezeu ca bază a acestui Legământ. El spune că aceasta ne-a fost dovedită prin două lucruri neschimbătoare — că Dumnezeu nu poate nici să mintă, nici să rupă jurământul Său. Apostolul arată foarte specific că Legământul Legii a fost adăugat la Legământul Avraamic, și că, fiind adăugat cu 430 de ani mai târziu, a avut un mijlocitor.
Astfel Sf. Pavel continuă să explice că în cazul acelui Legământ originar, pentru că a fost doar o parte, n-a fost nevoie de un mijlocitor. Un mijlocitor stă între două părți ca să asigure ca fiecare să-și facă partea sa. Moise a fost mijlocitorul Legământului Legii. El a stat între Dumnezeu și Israel (Deut. 5:5). Pe de o parte el a reprezentat pe Dumnezeu, și pe de altă parte pe Israel. Dar în ceea ce privește Legământul Avraamic, a fost doar o singură parte. Dumnezeu este acea Parte. De aceea nu era nevoie de un mijlocitor. De ce nu? Pentru că Dumnezeu n-a pus nici o condiție căreia Sămânța lui Avraam să i se conformeze. În acest Legământ El a dat jurământul Său în loc de mijlocitor. Dumnezeu a spus: Voi face asta; de aceea n-a fost loc pentru mijlocitor. Și n-a existat nici un mijlocitor. Legământul originar nu spune câte legăminte adiționale sau subordonate vor fi făcute.
Cât despre sămânța lui Avraam promisă, Dumnezeu n-a explicat cum îi va asigura lui Avraam o sămânță așa de minunată încât să binecuvânteze toate familiile pământului. Avraam n-a știut cum se va face aceasta. Noi știm cum îi asigură Dumnezeu lui Avraam această sămânță minunată. El a pus în fața Fiului Său promisiunea unei mari răsplăți. Și El, pentru gloria pusă înaintea Lui, S-a umilit ca să devină om. Când a lăsat gloria cerească El doar se pregătea să împlinească Legământul. Încă nu era sămânța lui Avraam. Copilul Isus era sămânța lui Avraam după trup, dar nu sămânța lui Avraam menționată în Legământ. Nici când Isus avea 30 de ani El nu era sămânța lui Avraam menționată în legământ. Numai când voluntar S-a oferit în consacrare la Iordan a devenit El sămânța lui Avraam. Chiar în acel moment sămânța lui Avraam a început să fie reprezentată în El — când a primit conceperea Spiritului sfânt. El a atins desăvârșirea ca și Cap al acelei Semințe când în a treia zi a înviat din morți la stare spirituală. Cu alte cuvinte, Sămânța lui Avraam nu era încă în existență când Dumnezeu a făcut acea promisiune sau legământ cu Avraam.
Apoi Isus a pus înaintea urmașilor Săi aceeași bucurie; și când noi ne consacrăm în același fel, intrăm într-un legământ cu Dumnezeu prin sacrificiu ca “membri” ai Celui Uns. Astfel ne învoim să ne prezentăm trupurile, să ne jertfim viețile. Și avem promisiunea că Dumnezeu ne va învia ca și corp la aceeași stare înălțată de glorie cerească la care L-a înviat pe Răscumpărătorul și Învățătorul nostru. “Și dacă sunteți ai lui Cristos (dacă împliniți condițiile), sunteți “Sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței” (Gal. 3:29). Într-un anumit sens noi suntem deja Sămânța lui Avraam, dar numai când vom avea parte de “învierea Sa (a lui Isus)” vom fi sămânța lui Avraam în sens complet. Prima lucrare pe care o va face acea Sămânță va fi să extindă în toată lumea această mare promisiune pe care a făcut-o Dumnezeu. Întinderea ei maximă va fi atinsă prin instituirea unui nou legământ cu Israel, prin care Israel poate ajunge la viață veșnică pe plan uman, și toate națiunile prin Israel.
Un legământ între două părți, amândouă făcând o înțelegere, are nevoie de un mijlocitor. Ca de exemplu, în afacerile obișnuite ale vieții legea generală a statului intervine și servește ca mijlocitor între toate părțile contractante. Așa este și în contractele dintre Dumnezeu și oameni, este necesar să existe un mijlocitor. Dar să presupunem că tu îmi spui: Mâine vreau să-ți dau acest inel cu diamant. Trebuie să întreb, unde este mijlocitorul? Cine îmi va garanta că îmi vei da inelul? Tu probabil vei răspunde: Nu este nevoie de un mijlocitor; acesta este un dar voluntar. Tot așa este și în Legământul nostru de Sacrificiu. Este un act voluntar. Dumnezeu a făcut o anumită prevedere: “Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!” (Mat. 13:16). Noi suntem de acord să intrăm în sacrificiu voluntar și Avocatul nostru este de acord să ne ajute. Dacă facem aceste lucruri pe care am fost de acord să le facem, primim răsplata — glorie, onoare și nemurire.
Jurământul în locul unui Mijlocitor
În Legământul Avraamic, jurământul lui Dumnezeu, confirmând Cuvântul Său, a servit să ratifice Legământul, să-l facă obligatoriu, să-l asigure. Astfel acest jurământ a luat locul care putea fi ocupat de un mijlocitor, dacă erau condiții reciproc obligatorii pentru Atotputernicul și pentru unii din poporul Său. Acolo n-a existat nici un Mijlocitor, pentru că, cum am arătat deja, promisiunea a fost necondiționată: Dumnezeu S-a oferit să facă anumite lucruri — să dea prin urmașii lui Avraam o sămânță capabilă să binecuvânteze lumea. Astfel n-a fost nevoie de un mijlocitor.
Dar remarcați că Sf. Pavel, vorbind despre acest Legământ Avraamic (Evrei 6:17), declară că Dumnezeu “a intervenit cu un jurământ”. Cuvântul redat aici, intervenit, este definit de dicționarul Strong ca a interpune (ca arbitru). Young definește cuvântul grecesc mesiteuo, redat în textul nostru intervenit, “a fi sau a acționa ca un mijlocitor”.
LEGĂMINTE—Când va intra în vigoare Noul Legământ? (Q186-1)
Întrebare (1911)—1—Când va intra în vigoare Noul Legământ și când se va sfârși?
Răspuns—Va intra în vigoare imediat ce Mijlocitorul este complet — Isus capul, și Biserica corpul — imediat ce întâia înviere va fi fost îndeplinită; iar noi nu știm câte zile sau câte săptămâni ar putea interveni înainte ca acest lucru să fie în final introdus, dar practic ceea ce se așteaptă este completarea corpului, Mijlocitorul, completarea sacrificiilor, și apoi El Își va lua marea putere și va pecetlui acel legământ cu sângele Său și va începe să-l pună în vigoare. Noi am spune că va fi foarte repede după ce ultimul membru al Bisericii își va fi terminat partea sa în sacrificiu și va fi glorificat cu Răscumpărătorul său.
Și când se va sfârși? Noul Legământ se va sfârși, într-un sens al cuvântului, odată cu încheierea Veacului Milenar, când mijlocitorul, împlinindu-și opera — toți oamenii fiind aduși la perfecțiune, cei care voiesc, iar cei care nu voiesc fiind distruși, lumea adusă la perfecțiune va fi predată Tatălui și Mijlocitorul va ieși dintre cele două părți. Tatăl S-a învoit să-i accepte sub acest aranjament al noului legământ, El îi acceptă, și acesta este sfârșitul noului legământ — cât privește acest aranjament al noului legământ. Dar în alt sens al cuvântului, un alt legământ va continua după aceea de-a lungul eternității. Legământul lui Dumnezeu cu toată omenirea și cu îngerii este că dacă ei Îl vor asculta se vor bucura de viață veșnică și vor avea toate binecuvântările pe care El le-a pregătit. Deci, Isus predă lumea Tatălui imediat ce acest legământ se sfârșește, pentru că acest legământ special de milă se încheie, și se încheie pentru că și-a împlinit lucrarea. Atunci El iese dintre cele două părți și noul legământ ajunge la sfârșit, lucrarea lui fiind împlinită, iar lumea este iarăși în mâinile Tatălui așa cum a fost înainte să intre păcatul în lume. Tatăl va trata lumea la fel cum l-a tratat pe Adam. După cum El l-a pus pe Adam la încercare, și aceea a însemnat că Adam a fost în relație de legământ cu Dumnezeu, tot așa va pune lumea la încercare și aceasta va însemna că lumea va fi în relație de legământ cu Dumnezeu; ei vor fi puși la încercare să se vadă dacă vor sta, și vor fi responsabili personal față de condițiile ascultării; dacă nu, vor muri în moartea a doua. Aceasta este ilustrată în Apocalipsa 20, vă amintiți, Satan va fi dezlegat și încercarea va afecta întreaga lume, iar cei care vor fi neascultători vor fi socotiți că au spiritul adversarului și vor fi distruși împreună cu el. Toți cei care vor avea spiritul ascultării și își vor menține relația de legământ cu Dumnezeu, se vor bucura de viață veșnică și de toate binecuvântările pe care le are Dumnezeu pentru cei care sunt în deplină armonie cu El.
LEGĂMINTE—Cel Nou este condiționat sau necondiționat? (Q187-1)
Întrebare (1911)—1—Este Noul Legământ un legământ condiționat sau necondiționat?
Răspuns—Acest legământ este condiționat. Aceasta se arată prin faptul că are un mijlocitor. Dacă ar fi un legământ necondiționat, n-ar avea nevoie de un mijlocitor. Ca de exemplu, legământul avraamic este necondiționat și nu are nici un mijlocitor, după cum arată apostolul. Acesta este cu totul un legământ făcut de o singură parte, sau, cum spun avocații, un legământ unilateral. Este de la o singură parte sau unilateral, în sensul că este doar ceea ce va face Dumnezeu, fără a avea nici o altă condiție sau cerință. Însă, noul legământ va fi condiționat, acolo vor fi două părți. Dumnezeu spune: ““Iată, vin zile,” zice Domnul, “când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou” (Ier. 31:31), și intervine mijlocitorul. Pe acel mijlocitor îl pregătește Dumnezeu acum. Cristos este mijlocitorul noului legământ — Isus, capul Cristosului, și Biserica, corpul lui Cristos, va fi marele Mijlocitor și va sta între Dumnezeu și Israel, și toți cei care vor primi binecuvântări prin Israel.
LEGĂMINTE—Timpul de Mijlocire a Noului Legământ. (Q189-1)
Întrebare (1911)—1—Cât timp va fi mijlocit Noul Legământ din partea omului și cât timp din partea lui Dumnezeu?
Răspuns—Un legământ între Dumnezeu și oameni ar fi nevoie să fie mijlocit din partea lui Dumnezeu mai întâi, pentru că până când dreptatea lui Dumnezeu nu este satisfăcută nu se poate face nimic pentru omenire. Așa că acest Nou Legământ încă nu este mijlocit deloc din partea lui Dumnezeu. Marele Preot se pregătește să mijlocească acest Nou Legământ. Ce face el? Se pregătește. Trebuie să fie un preot uns. Capul a fost uns cu 1800 de ani în urmă, corpul este încă în proces de ungere și nu este chiar complet; ultimii membri ai Bisericii trebuie incluși în acea ungere înainte ca Marele Preot să fie gata ca să-și facă lucrarea.
În al doilea rând, acest Mare Preot de asemenea aduce jertfe. El a început cu jertfirea Sa. El Și-a continuat lucrarea de jertfire de-a lungul celor 1800 de ani ai acestui veac, și încă nu Și-a terminat lucrarea de jertfire a sacrificiilor antitipice, și numai atunci va fi gata să ofere sângele, iar sângele este cel care face ispășire pentru suflet. Sângele lui Cristos este folosit aici simbolic. Noi nu credem deloc că Domnul Isus va duce ceva sânge literal în prezența Tatălui. El va duce ceea ce reprezintă sângele. Sângele reprezintă valoarea unei vieți care a fost jertfită, Cel drept pentru cei nedrepți, și El va aplica acel sacrificiu Tatălui, dreptății. Și aceasta este ilustrația, vă amintiți, a sacrificiilor zilei ispășirii, când El a stropit capacul ispășirii cu sânge, ceea ce constituie satisfacerea dreptății. Aceasta face ispășirea din partea lui Dumnezeu, și imediat ce acea aplicare a sângelui pe capacul ispășirii va fi împlinită, Dumnezeu va fi mulțumit, dreptatea va fi mulțumită. Aceasta va constitui pecetluirea, completarea noului legământ, în sensul că marele Mijlocitor al acelui nou legământ va fi atunci pe deplin autorizat și împuternicit să continue cu noul legământ și să aducă toate binecuvântările lui la oameni. Apoi, o mie de ani acest mare Mijlocitor al noului legământ va stropi sângele peste oameni, curățindu-i, purificându-i prin meritul propriului Său sacrificiu. El le va da lucrurile de care au nevoie și-i va ajuta să iasă din murdăria și imperfecțiunea lor, și astfel lucrarea față de Dumnezeu va fi îndeplinită într-un timp chiar foarte scurt, iar lucrarea față de omenire va cere toată mia de ani să fie completă.
LEGĂMINTE—Numărul celor care-l pecetluiesc. (Q190-1)
Întrebare (1911)—2—Cu privire la Noul Legământ, se poate spune din vreun punct de vedere că va fi pecetluit de 144.000 plus unu? Adică, Isus Cristos și cei 144.000 de răscumpărați dintre oameni.
Răspuns—N-aș crede potrivită o asemenea vedere. Eu nu înțeleg că voi și cu mine și alții dintre membri corpului lui Cristos au ceva de-a face cu pecetluirea acestui nou legământ; Cristos este Cel care-l pecetluiește. Să ilustrăm: dacă ar fi un document ce trebuie semnat, și eu îl semnez, voi n-ați spune, “Ei bine, degetul mare l-a semnat, sau primul deget l-a semnat”, și să desconsiderați mâna stângă care nu l-a semnat. Nu, eu am semnat un legământ; eu am semnat o înțelegere. Cine l-a semnat? Nu degetele mele, ci capul meu l-a semnat. Acest “Eu” l-a semnat; și când vă gândiți la “Eu”, vă gândiți la persoană. Vă gândiți la cap. Nu vă adresați mâinii mele ca și cum ar avea ceva de-a face cu acea chestiune. Nu spuneți: “Dragă mână, te apreciez foarte mult că ai făcut asta și aia”. Mâna nu are responsabilitate; capul are întrega responsabilitate. În corpul lui Cristos, noi ne pierdem personalitatea în această chestiune; noi ne unim și ne pierdem identitatea. În limbajul Scripturilor noi suntem decapitați, ca să putem fi toți membri sub un cap. Așa că voi nu mai aveți capul vostru propriu și nici eu nu am capul meu propriu, și acesta este sensul în care Scripturile folosesc o femeie ca să reprezinte biserica și bărbatul să reprezinte pe Isus Cristos; și Scripturile arată că după cum soțul este capul soției, tot așa Cristos este capul Bisericii. Ei bine, aceasta este singura persoană luată în socoteală aici. Domnul nostru este cel care pecetluiește noul legământ. El putea să-l pecetluiască fără noi, dar noi suntem privilegiați să venim și să fim membri ai Lui, iar El are aceeași individualitate, același cap tot timpul și aceeași responsabilitate față de legământ. Adică, tot meritul care este necesar și care face bun acel nou legământ a venit prin moartea dragului nostru Răscumpărător, și nu din ceva ce am adăugat noi.
LEGĂMINTE—Referitor la pecetluirea Legământului Avraamic de către Cristos.
(Q191-2)
Întrebare (1911)—1—Sângele lui Cristos a pecetluit ori a făcut operativ Legământul Avraamic?
Răspuns—Răspunsul nostru este nu, n-a făcut aceasta. Apostolul Pavel arată că Legământul Avraamic n-a avut nevoie să fie pecetluit, decât în modul în care Dumnezeu Însuși l-a pecetluit. Apostolul arată că un legământ unde doar o parte face un angajament nu are nevoie de un mijlocitor. În acest legământ originar sau Legământ Avraamic, a fost doar o singură parte care a fost obligată. Dumnezeu n-a spus: “Avraame, dacă faci asta, aia și cealaltă, Eu voi face asta și asta”. Atunci ar fi fost două părți în legământ, și dacă era așa, ar fi fost potrivit un mijlocitor, să vadă dacă amândouă părțile îndeplinesc complet înțelegerea lor. Dar Legământul Avraamic a fost fără nici o condiție. Dumnezeu i-a spus lui Avraam doar atât: “Avraame, îți voi spune ceva, vreau să binecuvântez toate familiile pământului; și îți voi mai spune ceva! Intenționez să-i binecuvântez pe toți prin urmașii tăi”. Aceasta a fost tot. Ei bine, în loc să pecetluiască acest legământ, în loc să fie ratificat cu sânge, printr-un mijlocitor, Dumnezeu a spus doar: “Ai cuvântul Meu, că-l voi întări în alt fel; îți voi da jurământul Meu, care-Mi va întări Cuvântul”. Așa că apostolul spune: “Nu prin sânge, nu printr-un mijlocitor, ci prin două lucruri neschimbătoare, Cuvântul lui Dumnezeu și jurământul lui Dumnezeu”, a fost întărit sau asigurat acest legământ Avraamic. Și așa stă și azi.
Mai întâi, toate familiile pământului vor fi binecuvântate, și al doilea, toți vor fi binecuvântați prin sămânța lui Avraam. Sămânța lui Avraam, vedem, mai întâi de toate este clasa Bisericii — puținii evlavioși, mica turmă, ca stelele cerului. Sf. Pavel spune în Gal. 3:29: Și dacă sunteți ai lui Cristos, dacă aparțineți Lui, atunci sunteți o parte din sămânța lui Avraam și moștenitori potrivit cu acel legământ pe care l-a promis Dumnezeu. Dar există și o sămânță naturală a lui Avraam, reprezentată de vrednicii din vechime și de cei care vor veni după aceea. Aceștia de asemenea vor fi canalul lui Dumnezeu de binecuvântare a lumii prin sămânța lui Avraam, cea spirituală, și prin sămânța lui Avraam, cea naturală. Toate familiile pământului vor avea o binecuvântare.
LEGĂMINTE—Întărirea îndurărilor față de David. (Q192-1)
Întrebare (1911)—1—”Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David” (Isa. 55:3). La ce legământ se referă și cu cine se va face?
Răspuns—Textul ar părea să arate că aceste cuvinte se aplică seminței spirituale a lui Avraam — clasa Bisericii, turma mică. Îndurările lui David constau în promisiunea lui Dumnezeu către el că acela care va fi marele Împărat al lui Israel, marele Mesia, va fi unul din urmașii săi. Acesta a fost mai întâi Domnul nostru Isus Cristos, și, în al doilea rând, sunt toți cei care devin membri ai acestui corp — Biserica. Apostolul spune în Gal. 3:29: “Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți “sămânța” lui Avraam”; deci, va fi tot atât de adevărat că dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți sămânța lui David; și întărirea îndurărilor față de David a fost că sămânța lui va sta pe tron ca să fie Mesia; și așa a promis Isus, “Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie” — tronul Mesianic (Apoc. 3:21).
LEGĂMINTE—A fost Moise sub Legământul Legii? (Q192-2)
Întrebare (1912)—2—Deoarece Legământul Legii a fost făcut cu națiunea evreiască reprezentată în Moise, a fost Moise în același timp sub Legământul Legii precum și Mijlocitorul acestui Legământ?
Răspuns—Da! El a mijlocit Legământul sub care era el însuși. A mijloci un Legământ este doar a-l pune în vigoare. În această chestiune a Legământului, Moise a acționat doar ca agentul lui Dumnezeu și a fost instruit să facă toate aranjamentele în privința aceasta. Moise făcea parte din națiunea pentru care au fost făcute aceste aranjamente și el era obligat prin Legământ așa cum era și restul acelei națiuni. Să presupunem că un membru al consiliului orașului Glasgow pune în vigoare o lege care spune că fiecare cetățean trebuie să măture trotuarul din fața casei lui; acea persoană nu este scutită de efectul acestei legi dacă este cetățean al acelui oraș. Așa cum v-am spus este și în legătură cu Legământul și cu Moise.
LEGĂMINTE—A fost Legământul Legii adăugat? (Q192-3)
Întrebare (1912)—3—A fost Legământul Legii adăugat la Legământul Avraamic, și dacă da, cum putem noi împăca acest gând cu Gal. 3:15: “un testament, chiar al unui om, odată confirmat, nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva”.
Răspuns—Legământul Legii într-un sens a fost adăugat și în alt sens n-a fost adăugat. Legământul Avraamic trebuia să rămână și nu putea fi anulat sau pus deoparte și nimeni nu-i putea schimba termenii în nici un fel. În Legământul Avraamic, Dumnezeu a făcut promisiunea că El va pregăti pentru Avraam o Sămânță, și în acea Sămânță a lui Avraam vor fi binecuvântate toate popoarele. Aceasta este esența acestui Legământ. Dumnezeu a dat națiunii evreiești Legământul Legii. A fost în felul următor: Evreul, ținând Legământul Legii, nu putea fi Sămânța Spirituală. Isus a fost perfect și numai El a putut ține acel Legământ și aceasta l-a făcut în stare să devină Sămânța Spirituală promisă. Aceasta l-a dovedit vrednic să se prezinte ca sacrificiu viu, și din cauza acelui Legământ și din cauză că a fost capabil să țină Legea, El a primit binecuvântarea mai înaltă și astfel a devenit Sămânța Spirituală. El a intrat într-un Legământ de Sacrificiu. Nimic din aceasta nu vine în conflict cu Legământul Avraamic; este încă același. Omul Isus n-a devenit Moștenitorul Promisiunilor Avraamice. El a arătat că a fost potrivit să fie sacrificiu și apoi a făcut un Legământ de Sacrificiu. Cei care fac acest Legământ sunt “Sămânța”. Sămânța este compusă din cei care fac acest Legământ de Sacrificiu, Isus fiind primul dintre ei. A devenit Sămânța Spirituală când a fost înviat din morți. “Omul” n-a fost Sămânța Spirituală, și Isus chiar ca om perfect nu putea da viață rasei. El n-a anulat sau desființat Legământul Legii.
LEGĂMINTE—Suntem noi obligați prin Legământul Legii? (Q193-1)
Întrebare (1912)—1—Dacă Legământul Legii este încă în vigoare și după cum ai declarat, a fost adăugat la Legământul Avraamic, n-ar implica aceasta că noi suntem acum obligați prin Legământul Legii?
Răspuns—Legământul Legii este încă în vigoare pentru cei ce sunt sub acest Legământ al Legii și acel Legământ al Legii a fost făcut cu Sămânța lui Avraam după trup. Există o singură linie prin Isaac, și Legământul condamnă acea linie până în ziua de azi. Există doar două căi de a veni sub un nou Legământ. O cale este aceea care a fost deschisă în zilele lui Isus, și anume: devenind morți față de Legământul Legii pentru a fi căsătoriți cu altul. A fi astfel socotiți morți față de Legământul Legii este o cale. Ei trebuie să moară față de Legământul Legii și să devină vii pentru altă speranță. Astfel ei vor fi “morți cu Cristos”. Trebuie să fie morți cu Cristos pentru ca să poată avea o parte cu El mai târziu.
Altă cale este aceasta: Legământul Legii este umbra Noului Legământ. Legământul Legii este umbra Noului Legământ al Legii, și mijlocitorul Legământului Legii a fost umbra Marelui Mijlocitor, Cristos, Cap și Corp. În toți acești ani Dumnezeu ridică un Profet. Isus Capul, Biserica Corpul: aceasta este ordinea. Apoi acest Mare Profet, Moise antitipic, va fi complet. Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Său, dar Cristos n-a început încă să vorbească. Tatăl invită acum Mireasa. “Nimeni nu poate să vină la MINE dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Lucrarea din mia de ani va fi prin Fiul. Remarcați cum Moise cel tipic reprezintă aici pe acest Moise antitipic iar instituirea Legământului Legii a simbolizat instituirea acestui Nou Legământ. Când încetează tipul începe antitipul. Așa că acest Legământ al Legii continuă până ce Noul Legământ îi ia locul. Atunci va fi pecetluit Noul Legământ. Noul Legământ va lua locul Legământului Legii. Și ce se va întâmpla cu vechiul Legământ? Dragii mei frați, ce devine Marți când Miercuri îi ia locul?
Noul Legământ va începe când Mijlocitorul va fi gata. Aceasta va fi numai când Cristos va fi complet, Cap și Corp. Dacă noi suntem membri ai Corpului Mijlocitorului acestui Nou Legământ nu putem fi sub Legământul Legii. Sper că am fost destul de clar pentru toți.
LEGĂMINTE—Isus, Legământul Legii și drepturile la viață. (Q194-1)
Întrebare (1913)—1—Putea Isus să împlinească Legământul Legii fără sacrificarea drepturilor Sale umane?
Răspuns—Eu cred că ar fi putut împlini Legământul Legii fără a-Și sacrifica drepturile umane. Cred că întreaga lume în timpul veacului următor va împlini Legământul Legii. Eu înțeleg că Legământul Legii, Noul Legământ al Legii, este cel care va intra în vigoare și va fi în vigoare pentru totdeauna după ce omenirea va fi atins perfecțiunea. Toți oamenii vor ține și vor trebui să țină acel Nou Legământ, altfel nu vor avea viață veșnică, și așa mai departe. Dar aceasta nu va însemna că ei trebuie să moară ca jertfă. Tot așa și cu Domnul nostru, Legea nu a cerut să moară ca jertfă; promisiunea făcută lui Avraam L-a convins să moară ca jertfă; El nu putea să binecuvânteze lumea dacă nu murea ca jertfă. Ținând Legea, El Și-a dovedit dreptul individual la viață, dar nu ar fi avut nimic de dat lumii dacă nu și-ar fi jertfit aceea viață perfectă.
LEGĂMINTE—Sub care legământ se dezvoltă Biserica? (Q194-2)
Întrebare (1913)—2—Se dezvoltă Biserica sub Legământul Avraamic sau sub legământul de sacrificiu?
Răspuns—Noi am spune că sub amândouă. Legământul Avraamic i-a promis lui Avraam o sămânță și că acea sămânță va fi agentul pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului, și Apostolul spune că acea sămânță a fost Cristos. Vedem cum Domnul nostru Isus Cristos a fost prin natură copilul lui Avraam, sămânța lui Avraam, dar nu ca sămânță avraamică după trup a fost El în stare să elibereze lumea. Înainte să poată face ceva pentru lume, El trebuia să moară ca sămânță naturală a lui Avraam; sămânța naturală a lui Avraam trebuia sacrificată, așa cum a fost prefigurat în cazul lui Isaac. Domnul nostru S-a dat pe Sine și S-a jertfit pe Sine real, dar Dumnezeu L-a înviat din morți ca Nouă Creatură, și Noua Creatură a Domnului nostru Isus este sămânța spirituală a lui Avraam, și sămânța spirituală a lui Avraam va binecuvânta toate familiile pământului, și nu cea naturală. Deci Cristos este antitipul lui Isaac; ca sămânță spirituală El a fost înviat din morți. Voi și cu mine am fost invitați să devenim membrii Săi, deși nu suntem din sămânța lui Avraam după trup; suntem doar aduși în sămânța lui Avraam după spirit și devenim sămânța lui Avraam pe plan spiritual pentru că devenim membri ai corpului lui Cristos. Dar nimeni nu poate intra în împlinirea promisiunii avraamice decât pe ușa sacrificiului. Nu puteau evreii să devină sămânța spirituală a lui Avraam fără sacrificarea trupului? Nu, și nimeni nu poate decât prin sacrificarea trupului, așa că aceasta este în perfectă armonie cu faptul că noi intrăm sub ambele. Domnnul nostru spune: “Adunați-mi pe credincioșii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psa. 50:5). Isus a fost primul sfânt, și El a făcut un legământ cu Dumnezeu și Și-a îndeplinit sacrificiul, fiind acceptat pe planul spiritual al seminței lui Avraam. El ne-a invitat și pe noi, evrei și neamuri împreună, să venim și să fim comoștenitori cu El intrând pe plan spiritual și devenind membri ai seminței spirituale a lui Avraam, și astfel apostolul spune: “Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți “sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței” (Gal 3:29), dar nu puteți deveni ai lui Cristos, decât luând parte în sacrificiul Lui.
LEGĂMINTE—La ce se referă Dan. 9:27? (Q195-1)
Întrebare (1913)—1—Daniel 9:27: “El va încheia un legământ cu mulți, timp de o săptămână”. La ce legământ se face referire aici?
Răspuns—Aceasta se referă la legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu israeliții cu privire la cele șaptezeci de săptămâni, deoarece contextul ne arată aceasta. Contextul arată că aceasta este lucrarea legământului la care se face referire, că în acest timp Dumnezeu va împlini anumite lucruri — pecetluirea viziunii și a profeției, ungerea Sfântului Sfinților și așa mai departe. Toate acestea vor avea loc în timpul celor 70 de săptămâni de ani, 490 de ani, și în săptămâna a 70-a, la sfârșitul celei dea 69-a săptămâni, trebuia să apară Mesia, și la mijlocul săptămânii a 70-a, Mesia trebuia stârpit, dar nu pentru Sine. Apoi întreaga săptămână a 70-a va trece, trei ani și jumătate după stârpirea lui Mesia, și acea a 70-a săptămână sau perioadă de favoare a Israelului natural a continuat, iar apostolii arată că deși zilele au fost scurtate într-un sens al cuvântului prin moartea lui Cristos, când a spus “Iată, vi se lasă casa pustie” (Mat. 23:38), favoarea lui Dumnezeu pentru popor a continuat până la împlinirea completă a săptămânii a 70-a, până la trei ani și jumătate după răstignirea lui Isus, aceasta n-a fost o nedreptate. Nu s-a făcut nici o nedreptate scurtând-o, deoarece pentru ei a fost într-adevăr un beneficiu. Evreii vor primi ceva mai bun prin moartea lui Cristos în mijlocul săptămânii a 70-a — vor primi un nou legământ. Dumnezeu le-a confirmat, le-a fixat, le-a stabilit acea perioadă completă, de 70 de săptămâni de ani, 490 de ani și numai la sfârșitul lor a dat primului dintre neamuri posibilitatea de a avea parte în chemarea evanghelică; acela primul, ne amintim, a fost Corneliu.
LEGĂMINTE—Este Biserica Noul Legământ? (Q195-2)
Întrebare (1916)—2—În Isaia 42:6 citim: “Eu, Domnul, Te-am chemat în dreptate și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina popoarelor”. Să înțelegem noi că aceasta înseamnă că Biserica glorificată va fi noul legământ?
Răspuns—Această scriptură se referă clar la Isus Cristos, Capul și Biserica, Corpul Său. “Te voi pune ca legământ al poporului” nu înseamnă că Isus sau Biserica devin legământul, ci că Dumnezeu dă pe Cristos și Biserica în legătură cu facerea acestui legământ. Nu poate exista legământ fără Cristos și Biserică, pentru că sângele lui Cristos constituie valoarea pentru pecetluirea noului legământ. Acel nou legământ trebuie pecetluit și trebuie pecetluit cu sângele lui Cristos. În timp ce răscumpărarea este toată în Domnul Isus și în moartea Sa, Biserica este socotită ca și Corpul Său, și sângele întregii Biserici este socotit ca parte a acelui sânge care va pecetlui noul legământ sau îl va face operativ.
LEGĂMINTE—Sfera Legământului Avraamic. (Q195-3)
Întrebare (1916-Z)—1—Care este mai mare, Legământul Avraamic sau Noul Legământ?
Răspuns—Legământul Avraamic este un aranjament atotcuprinzător. Tot ce a făcut și încă va mai face Dumnezeu pentru rasa noastră este inclus în acest Legământ Avraamic. Legământul Legii al lui Israel a fost adăugat la acest Legământ “din cauza călcării de lege”. Deși doar un aranjament tipic, totuși Legământul Legii a dezvoltat o anumită clasă credincioasă, să fie “prinți în toată țara” în timpul Veacului Milenar. Acest Legământ a fost reprezentat prin Agar; iar fiul ei Ismael a reprezentat națiunea lui Israel (Gal. 4:21- 31). Cristosul, clasa Noii Creații, a fost reprezentată în Isaac, fiul Sarei. Sara, prima nevastă a lui Avraam, a reprezentat acea parte a Legământului Avraamic care aparține de Sămânța Spirituală, Noua Creație, despre care noi vorbim uneori ca despre Legământul Sara. Acest Legământ Sara, Legământul de Har, Legământul de Jertfă (Psa. 50:5) — naște clasa Isaac, Biserica, Cap și Corp.
După cum Isaac nu s-a născut după trup în sens obișnuit (Avraam și Sara fiind prea bătrâni din punct de vedere natural), ci a fost o creație specială, tot așa este și cu Cristosul, Biserica. Această clasă “Isaac” se dezvoltă distinct ca o Creație Nouă, formată din membri ai rasei umane decăzute. Invitația divină către aceștia este să-și prezinte trupurile ca jertfe vii. Ei își sacrifică natura umană ca să poată ajunge împreună cu Capul lor, antitipicul Isaac, la natura divină — ceva ce nu s-a oferit niciodată înainte. După ce această Nouă Creație este completă, binecuvântarea arătată în Promisiunea lui Dumnezeu către Avraam va ajunge la toate familiile pământului. Binecuvântarea va ajunge la ei mai întâi prin Sămânța “Isaac”, Noua Creație, și în al doilea rând prin Vrednicii din Vechime, dezvoltați în veacurile precedente, sub aranjamentele tipice ale lui Dumnezeu.
Toate neamurile și familiile pământului vor fi binecuvântate cu privilegiul sau ocazia de a deveni copii ai lui Avraam, copii ai lui Dumnezeu, pe care Avraam Îl reprezintă într-o ilustrație. “Te-am rânduit să fii tatăl multor popoare” (Gen. 17:5; Rom. 4:17), i-a spus Domnul lui Avraam — “Devenind sămânța ta toate popoarele pământului se vor binecuvânta”. Aceștia vor fi binecuvântați sub Noul Legământ, un aranjament prin care Legământul Avraamic va fi împlinit în legătură cu Israel și cu toți.
Deci Legământul Avraamic cuprinde toate celelalte Legăminte, acele Legăminte fiind doar caracteristici diferite ale aranjamentelor lui Dumnezeu prin care va fi împlinită opera cuprinsă în marele Legământ sau Promisiune Avraamică.
Așa cum am arătat înainte în altă parte, Avraam și-a luat altă nevastă, după moartea Sarei — Chetura. Prin ea, el a avut mulți fii și fiice. Astfel este tipificat Noul Legământ și marea lui lucrare de a aduce mulți la viață — la “libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu” — Rom. 8:19, 21.
LEGĂMINTE—Legământul Legii și moartea lui Isus. (Q196-1)
Întrebare (1916)—1—Ținerea Legământului Legii a cerut moartea lui Isus?
Răspuns—Eu aș spune că nu; ținerea Legământului Legii nu cerea moartea lui Isus. Pentru a face subiectul mai clar și mai explicit, ne amintim că Legea a fost dată ca o condiție pentru viață și nu ca o condiție pentru moarte. “Omul care va practica lucrurile acestea va trăi prin ele” (Rom. 10:5). Dacă le făceau, nu mureau. Oricine ținea legea lui Dumnezeu trăia și avea dreptul la viață veșnică; așa că Isus ținând această lege a avut dreptul să trăiască veșnic. Legea nu a cerut moartea lui Isus. El a avut dorința să accepte propunerea Tatălui de a deveni o nouă creație, și, pentru a deveni o Nouă Creație, El S-a angajat să facă voia Tatălui cu orice preț — depășind cerințele legii. El a permis să-i fie luată viața, dar legea nu I-a cerut aceasta. El a avut dreptul la viață și putea să se roage ca ea să continue, dar, în loc să facă așa, El a permis Să-i fie luată și astfel El a murit “Cel Drept pentru cei nedrepți” (1 Pet. 3:18), ca să poată deveni Marele Mijlocitor dintre Dumnezeu și om și să poată da acel drept la viață umană, pe care a jertfit-o pentru întreaga lume, la toți cei ascultători din rasa lui Adam în veacul următor.
LEGE—Abținere de la lucruri sugrumate. (Q430-3)
Întrebare (1909)—2—De ce Sf. Pavel ne poruncește să ne ferim de lucruri sugrumate și de mâncarea jertfită idolilor?
Răspuns—Aceasta n-a fost porunca lui Pavel, pentru că el n-a poruncit așa. Pavel învăța neamurile că toate reglementările Legii au fost date evreilor și că nu erau asupra neamurilor, dar că evreii erau obligați prin ele până când veneau în Cristos. Atunci s-a iscat o discuție cum că unii au venit din Ierusalim și au spus că ei (neamurile) trebuie să fie circumciși și să țină legea. Atunci unii spuneau că Pavel zicea aceasta și alții ziceau altceva; așa că au avut o adunare generală ca să lămurească în ce măsură legea evreilor era peste neamuri. Vă amintiți că Iacov a prezidat, remarcând conducerile providențiale ale lui Dumnezeu și apoi Petru le-a spus cum a fost propovăduită Evanghelia prima dată la Neamuri. Apoi Adunarea Apostolilor a concluzionat că nu existau legi obligatorii asupra Neamurilor și că ei nu trebuiau să pună vreuna asupra lor. Dar ei au spus, hai să punem aceste restricții asupra lor mai curând ca o recomandare, ca să se ferească de lucruri sugrumate, de desfrânare și de mâncarea jertfită idolilor. De ce au făcut ei acea recomandare? Pentru că au crezut că acesta era atunci un lucru mai înțelept de sfătuit. Noi am presupune că abținerea de la desfrânare ar fi întotdeauna în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dar despre mâncarea jertfită idolilor, Pavel arată că idolul nu e nimic altceva decât o bucată de lemn sau piatră; acesta nu strică mâncarea deloc, dar dacă cineva ar gândi că o strică, dacă ar gândi că se întâmplă ceva cu mâncarea și că dacă ar mânca din ea ar dezonora pe Dumnezeu, atunci Pavel spune: Dacă este cineva printre voi care este slab și crede că este rău să mănânce, acei care sunt tari trebuie să aibă bunăvoință față de acela.
Apoi despre lucruri sugrumate. Acesta era un obicei printre evrei, pentru că sângele era un tip sau un simbol al vieții, iar Dumnezeu le-a poruncit evreilor să nu mănânce nimic sugrumat. Ei n-au arătat de ce au sfătuit așa, dar au sfătuit acest lucru; și au sfătuit acest lucru după ce au spus că nu era nimic în lege care să oblige pe neamuri.
LEGE—A mânca mortăciuni. (Q431-1)
Întrebare (1912)—1—”Să nu mâncați din nici o mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetățile tale s-o mănânce sau s-o vinzi unui străin; căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău” (Deut. 14:21). Te rog explică aceasta.
Răspuns—Mie mi se pare că înseamnă ceea ce zice. Aceasta li s-a spus evreilor, nu nouă. Un animal ar putea muri de la sine, fără a fi omorât și totuși să nu fie nepotrivit pentru hrană decât pentru aceia cărora le era interzis să mănânce carne dacă nu era junghiată special. De exemplu, un animal s-ar putea prinde și s-ar putea sugruma el însuși sau ar putea cădea într-o prăpastie și să moară fără a fi junghiat în modul prescris evreilor. Această carne ar putea fi tot atât de bună; n-ar produce boală sau moarte și de aceea a o da sau a o vinde unei persoane care nu era sub Lege nu i-ar fi cauzat daune.
LEGE—Când i s-a pus capăt. (Q431-2)
Întrebare (1916)—2—Când a pus Isus capăt legii? La Iordan sau la Calvar?
Răspuns—Această expresie “A pune capăt legii” este o expresie care se poate înțelege greșit. Întrebarea poate fi privită din diferite puncte de vedere. Isus niciodată n-a pus capăt legii într-un sens al cuvântului foarte important. Legea este a Tatălui. Ea a existat înainte să vină Isus. Ea mai există încă. Va exista întotdeauna. Isus nu i-a pus capăt și niciodată nu-i va pune capăt. Ea este legea lui Dumnezeu rezumată pe scurt în aceasta: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27). Când i se va pune capăt acestei legi? Niciodată! Niciodată! Noi o apreciem tot mai mult cu fiecare zi. Nici la Iordan, nici la Calvar, nici altă dată nu va pune El capăt acestei legi. Atunci ce se înțelege prin această expresie? Pe baza acestei legi, așa cum a dat-o Dumnezeu prin Moise israeliților, s-a făcut un legământ, și acel legământ era adesea numit lege pentru că era legământul legii și prin urmare acest cuvânt, legământ, deoarece legământul și legea erau atât de strâns asociate și vital legate, era uneori folosit când se făcea referire la lege, iar cuvântul lege a fost folosit ca să includă legământul bazat pe ea. În acest sens a pus Isus capăt legii, adică, legământului legii sau legământului bazat pe acea lege. El a pus capăt acestui legământ, și totuși El nu a pus capăt de tot legământului legii, pentru că, după înțelegerea mea, evreii sunt încă sub acel legământ al legii și în consecință trebuie să le vină anumite binecuvântări. Ei sunt acum sub partea de condamnare a acelui legământ al legii, dar, dacă acesta ar fi mort, ei n-ar fi sub faza lui de condamnare. Ei n-ar putea fi sub condamnarea unui legământ mort. De aceea Isus a pus capăt doar favorurilor, privilegiilor și ocaziilor date evreilor sub acel legământ. Cum? Prin faptul că El însuși a împlinit toate obligațiile lui și devenind astfel Moștenitorul lui Dumnezeu în privința lucrurilor pe care legea le-a promis Celui care o va ține. Întreaga națiune evreiască a avut o ocazie să devină moștenitori ai acestor binecuvântări dacă ar fi ținut legea, dar ei n-au reușit s-o țină; dar venind Isus, El a ținut toate cerințele ei și de aceea a devenit Moștenitor și succesor al tuturor binecuvântărilor pe care le-a promis legea, și astfel El a pus capăt acelor binecuvântări, în ceea ce-i privește pe alții; și de atunci încoace nici un evreu nu poate intra. Isus a primit toate binecuvântările. Evreii pot primi blestemul dar nu binecuvântările. Isus împarte aceste binecuvântări cu toți aceia care devin ucenicii Săi. Noi am devenit comoștenitori cu El în toată acea moștenire pe care El a moștenit-o ținând legea. Noi nu suntem în stare să ținem legea și nici acești evrei nu erau în stare să țină legea, dar Isus a ținut-o și a câștigat binecuvântările ei, așa că noi putem acum să devenim (evrei și neamuri împreună) comoștenitori ai tuturor promisiunilor făcute Israelului natural, prin credință în Domnul Isus și devenind membri ai corpului Său. Noi participăm și intrăm în posesia tuturor acestor lucruri. Deci Isus a pus capăt acestor cerințe asupra evreilor, cu excepția anumitor obligații pe care le-au avut. Apoi venind sub noul aranjament ei sunt eliberați de cerințele celui vechi. De exemplu, apostolii, venind, cerințele legământului legii n-au mai fost obligatorii pentru ei, când Isus a făcut noua asigurare prin care ei să poată intra. Noua asigurare era să-i facă pe ei în stare să vină sub noul aranjament. Apostolii au devenit morți față de lucrurile vechi ale vechiului aranjament pentru ca să poată deveni vii pentru lucrurile mai bune — pentru Dumnezeu — alegând să devină ucenicii lui Isus.
LEVIȚI—Reprezentați în Marea Mulțime. (Q435-2)
Întrebare (1910)—1—În ce fel reprezintă Leviții pe Marea Mulțime?
Răspuns—Ei bine, am crezut că am răspuns la această întrebare ieri. Voi repeta. Aceia care au fost separați în noaptea de Paști, când îngerul nimicitor a nimicit pe toți cu excepția întâilor-născuți care erau sub sânge, toți acești întâi-născuți care au fost separați au reprezentat pe Biserica Întâilor-născuți ale căror nume sunt scrise în ceruri, iar acești întâi-născuți ai lui Israel, după îndrumarea lui Dumnezeu, au fost schimbați ulterior cu întreaga seminție a lui Levi; așa că întreaga seminție a lui Levi reprezintă casa credinței sau Biserica Întâilor-născuți. În acea seminție a lui Levi a existat o anumită familie specială, sau clasă aleasă, care era familia preoțească, și era reprezentativă a acelei părți din casa credinței, Biserica Întâilor-născuți, care va fi Mireasa, soția Mielului, și rămâne tot restul Bisericii Întâilor-născuți corespunzând Leviților și Leviților antitipici ce vor fi Marea Mulțime care urmează împreună cu Turma Mică de preoți și vor fi servitori pe plan spiritual.
LEVIȚI—Moștenirea lor va fi cerească. (Q435-3)
Întrebare (1912-Z)—1—Dacă Leviții antitipici nu au moștenire în țară, după cum este arătat în tip, care va fi răsplata lor?
Răspuns—Leviții tipici erau întreaga seminție a lui Levi, din care o parte era selectată pentru a fi o mică grupă de preoți. În pustiul Sinai, Domnul a pus deoparte pe Leviți pentru serviciul Său (Num. 3:11-16). De atunci, acea seminție a reprezentat pe întâii-născuți ai lui Israel, care, spune apostolul, au fost tipul Bisericii Întâilor-născuți (Evrei 12:23) — tipul clasei spirituale.
În tip, întreaga seminție a lui Levi a fost tăiată de la orice posesiune în țară. Nu le-a fost dat nici un titlu de proprietate pentru pământ; nu le-a fost dat nici un teren. Pământul a fost împărțit printre celelalte seminții, dar nu și printre Leviți. Astfel, Dumnezeu a simbolizat faptul că Leviții antitipici nu vor avea o moștenire pământească. Toată Biserica Evanghelică este chemată la stările cerești; și de aceea ei sunt îndepărtați de la drepturile lor pământești ca oameni, ca să poată avea drepturile cerești ca și Noi Creaturi. Apostolul spune că Dumnezeu “ne-a chemat cu o chemare sfântă”, o “chemare cerească”, o “chemare de sus” — 2 Tim. 1:9; Evrei 3:1; Fil. 3:14.
Seminția lui Levi a fost împărțită în două clase, o clasă preoțească și o clasă Levitică, sau de servitori. În antitip sunt două clase pe plan spiritual — Preoțimea Împărătească, compusă din Cristos și Biserică, Mireasa Sa; și de asemenea clasa servitorilor, “fecioarele, însoțitoarele ei”, și care vor intra în Palatul Împăratului cu bucurie. Neridicându-se la înaltul standard cerut pentru admiterea lor în clasa Mireasă, nu sunt socotiți vrednici de a fi în această clasă care este prezentată Împăratului “în haine de broderie”. Totuși, ei trebuie să fie toți caractere mari, vrednici să primească ramuri de palmier, indicând victoria lor asupra păcatului și a tot răul — Psa. 45:13-15; Apoc. 7:9-17.
LEVIȚI—În curte în Ziua Ispășirii. (Q436-1)
Întrebare (1913)—2—Au avut Leviții acces în curte în Ziua Ispășirii? Leviții sunt reprezentați în tabără sau în curte?
Răspuns—Nu-mi amintesc nimic special care să arate că Leviții erau în curte în Ziua Ispășirii. Aș crede că erau. Nu-mi amintesc de nici o interzicere ca ei să fie în curte. Leviții, vedem că reprezintă două ilustrații. Noi avem o atitudine levitică față de Dumnezeu când ne apropiem de El și vrem să facem ceva serviciu, și spunem: Da, dacă ai ceva de făcut aș vrea să am și eu o parte. Ești consacrat, frate? Nu, nu sunt consacrat, ar putea spune acest frate, dar am simpatie pentru ceea ce faci tu. Ei bine, într-un mod figurativ el este în legătură cu aceia care sunt consacrați și care jertfesc. El nu este în mod necesar unul dintre cei care în sfârșit vor fi din clasa Leviților. Acei care în cele din urmă sunt din clasa Leviților, care au și avantajul viitor, aceștia au făcut un legământ cu Domnul și n-au reușit să-l țină pe deplin, dar în timpul prezent toți cei care vor face legământul sunt numiți preoți. Nu există clasă de Leviți recunoscută distinct în timpul prezent, și oricine are simpatie pentru lucrarea Domnului și intră și face un fel de muncă, ocupă de probă sau temporar locul Leviților. Așa că în acest sens al cuvântului se poate spune despre noi că suntem în poziția Leviților până când acceptăm aranjamentul Domnului și facem deplina consacrare.
LEVIȚI—Leviții antitipici și lucrarea lor. (Q436-2)
Întrebare (1915)—1—Care este antitipul Leviților?
Răspuns—Noi înțelegem, mai întâi, că antitipul preoților evrei este Isus, Marele Preot, iar Biserica, “turma mică”, preoții subordonați. Clasa Marii Mulțimi, cum va fi în cele din urmă, este antitipul Leviților. Relația lor cu clasa Mireasă este aceea de “fecioare, însoțitoarele ei” (Psa. 45:14). Lucrarea Marelui Preot va fi aceea de învățare și vindecare. Lucrarea marelui preot în timpurile vechi, după lucrarea sa de ispășire, era să vindece boli și să dea instrucțiuni poporului; iar preoții subordonați erau asociați cu marele preot și sub conducerea sa. Apoi urmau Leviții, să facă o parte mai puțin importantă din acea lucrare mare. Astfel noi înțelegem că în timpul Veacului Milenar clasa Marii Mulțimi va avea o lucrare mare — nu atât de importantă ca aceea a Bisericii, ci o lucrare secundară, mai mult o lucrare de servitori, totuși onorabilă.
Ideea noastră despre lucrarea lor este aceasta: marii preoți, știți, vor fi prin comparație în număr mic — numai 144.000. Când comparăm acest număr cu populația lumii de la Adam — douăzeci de mii de milioane — fiecare din clasa Mireasă va avea un număr mare de care să se îngrijească. Evident vor fi necesari mult mai mulți decât acel număr. Fiecare persoană din Preoțimea Împărătească va avea onoarea de a conduce și instrui, și noi înțelegem că Marea Mulțime vor fi instrumentele și ajutoarele lor în legătură cu toată această lucrare.
Să ilustrăm: Într-un oraș mare este un număr mare de oameni care să fie guvernați. În fruntea orașului este un primar. Apoi sunt judecătorii. În orașul New York sunt o mulțime de judecători. Apoi sunt multe mii de polițiști. Judecătorii nu încearcă să se ocupe de toate în oraș. Dar polițiștii sunt la colțurile străzilor și în zona lor. Ei sunt la intersecții, fiind atenți la trafic, pe străzile aglomerate păzind pe pietoni pentru a nu fi călcați, având grijă ca legea să nu fie încălcată, făcând arestările necesare etc. Acești polițiști raportează judecătorilor. Astfel se face guvernarea orașului. Anumite lucruri importante pot să vină direct la primar și să nu se ocupe alții de ele.
Toate acestea, pentru mintea noastră furnizează un fel de ilustrație a felului în care Cristos va fi marele Conducător, sau Împărat, corespunzând cu Primarul din ilustrația noastră. Toți sfinții, clasa Mireasă, vor fi regi subordonați, corespunzând judecătorilor. Ei vor fi conducători și preoți, având autoritate — stăpânind peste două cetăți sau cinci cetăți sau zece cetăți, după cum a reprezentat Isus acest fapt în pildă (Luca 19:17). Dar stăpânind peste acestea ar însemna să fie examinat individual fiecare caz. Să presupunem că unul ar fi gata să împuște pe cineva. Judecătorii care stăpânesc n-ar lua cunoștință personal de fiecare contravenient, pentru că s-ar putea să fie mulți care să încerce să facă rău în același timp. De aceea ar fi necesar să aibă pe cineva să se îngrijească de fiecare din aceștia.
Așa este acum și cu sfinții. Știți că fiecare din Biserică este păzit de sfinții îngeri. “Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare trimise să slujescă pentru cei care vor moșteni mântuirea?” (Evrei 1:14) Ei se îngrijesc de interesele noastre, și raportează dacă nu suntem pe drumul bun. Ei ne dau binecuvântări și ajutor după nevoile noastre ferindu-ne de vătămare; sau dacă raportul este pentru o faptă rea, ni se dau anumite lovituri și pedepse. Așa că “Îngerul Domnului tăbărește în jurul celor ce se tem de El și-i scapă” (Psa. 34:7).
Pentru lume în veacul următor puterea Domnului va fi reprezentată prin clasa Marii Mulțimi, sub Mireasă. Ei vor fi o mare forță polițienească, îngrijindu-se de toți oamenii. Ei vor avea o slujbă mare; pentru că Dumnezeu a garantat că “nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele (Împărăția) Meu cel sfânt” (Isa. 11:9). Aceasta va însemna o supraveghere atentă. Da, într-adevăr! Cum vor împiedica ei facerea răului? Dacă o persoană ar încerca să blasfemieze sau să defaime, limba i-ar putea fi instantaneu paralizată. Foarte ușor! Un polițist chiar la fața locului! — nu așteptând până ce contravenientul face răul și apoi să-l pedepsească, ci tratându-l așa încât să nu aibă ocazia să facă răul și pedepsindu-l pentru că a încercat să-l facă.
Ați putea întreba: “Frate Russell, dar cei care vor încerca să facă bine?” Va fi o mare binecuvântare pentru oricine va face o faptă bună, o faptă amabilă. Ei vor obține o binecuvântare pe loc. Toți cei care vin în armonie cu legile Împărăției se vor ridica tot mereu pe parcursul întregului Veac Milenar, până când toți cei voitori și ascultători vor fi restabiliți. Aceasta va veni prin mijloacele pe care Dumnezeu le pregătește acum — Cristos Marele Preot și Biserica preoții subordonați, regii subordonați, judecătorii subordonați ai lumii. Clasa Marii Mulțimi vor fi instructorii lumii sub clasa Mireasă. Apoi, pe plan pământesc, vor fi Vrednicii din Vechime, care vor face o anumită lucrare de judecată și îndrumare, făcând cunoscute lumii condițiile Împărăției. Aceștia vor fi umani, vizibili oamenilor, servind sub îndrumători invizibili, spirituali.
Toată această mare pregătire pentru a lucra cu douăzeci de mii de milioane! Nu va fi totul minunat? Va fi o întreagă oștire când toți vor fi treziți din mormânt! “Dar cum știi aceasta? Există scripturi doveditoare?” va întreba cineva. Da, chiar la obiect. Zice așa: “când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea” (Isa. 26:9). Judecățile Domnului vor fi atunci peste tot. Imediat ce se va intenționa ceva rău — nu comis, ci intenționat — pedeapsa va urma prompt și sigur. Ar putea exista o ispită de a face rău, dar dacă se va rezista la ea, nu va fi păcat. Dar orice rău plănuit și intenționat va primi iute răsplata. Aceasta înțelegem noi că va fi domnia care va fi răspândită peste tot pământul, aducând binecuvântări fiecărui făcător de bine și pedeapsă fiecărui răufăcător intenționat.
Cum numărul Miresei lui Cristos va fi de 144.000, ar fi rezonabil să gândim că fiecare membru al acestei clase va avea în grijă 144.000, iar 144.000 x 144.000 = 20.736.000.000 (douăzeci de miliarde șapte sute treizeci și șase de milioane). Evident numărul aproximativ necesar al celor care vor fi îngrijiți — nici eu n-aș putea aranja mai bine. Ei bine, 144.000 ar fi o oștire destul de mare pentru fiecare individ din clasa Mireasă de care să se îngrijească. Așa că putem vedea necesitatea lucrării Marii Mulțimi și a Vrednicilor din Vechime.
LOCUINȚĂ—Pregătește locul sau pe ucenici pentru locuri. (Q452-2)
Întrebare (1909)—1—(Ioan 14:2), “În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa v-aș fi spus, căci Eu mă duc să vă pregătesc un loc”. A vrut Cristos să spună că va pregăti un loc pentru ucenici sau că îi va pregăti pe ei pentru acel loc?
Răspuns—Ilustrația în mintea mea este că Tatăl nostru Ceresc are multe și diferite aranjamente sau părți în Planul Său. Există un ordin sau departament de heruvimi, altul de serafimi, și alt ordin sau aranjament pentru îngeri. Cât privește aranjamentul pământesc al omului, acesta a fost făcut pentru el, dar încă nu exista loc pregătit în universul lui Dumnezeu pentru această Nouă Creație pe care El a intenționat s-o dezvolte, așa că Domnul nostru a spus: “Mă duc să vă pregătesc un loc”. El a deschis posibilitatea ca noi să intrăm împreună cu El, după cum citim: “Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El” (2 Tim. 2:12). Dacă ar fi aplicat atunci meritul Său pentru evrei sub Noul Legământ, binecuvântarea ar fi mers pe această cale și n-ar fi existat loc pentru noi, dar El a mers să-l aplice pentru noi și ne dă ocazia să ne jertfim împreună cu El și să fim părtași la natura Sa înaltă. Este de asemenea adevărat că El îi pregătește pe ei pentru acel loc.
LOCUINȚE—Multe locuințe în casa Tatălui. (Q453-1)
Întrebare (1911)—2—”În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe” (Ioan 14:2). Ce înseamnă aceasta?
Răspuns—Casa Tatălui nostru, într-un sens larg al cuvântului, înseamnă Universul și diferiții membri ai marii Sale familii. El are o parte a marii Sale familii pe plan îngeresc, nu știm cât de mulți; are o altă parte a familiei care sunt serafimii și heruvimii, și nu știm multe despre ei. El are alte părți ale familiei spirituale la care se pare că face referire apostolul Pavel, dar noi nu știm care sunt aceste distincții; nu ne este descoperit; ci doar că sunt diferite ordine sau grade în familia Tatălui nostru ceresc pe plan spiritual. În afară de acestea Biserica va fi pe plan spiritual. Apoi are de asemenea o altă parte a familiei Sale de gen uman. El a făcut pregătiri pentru toate aceste diferite familii. A făcut deja pregătire pentru îngeri; ei au planul lor, starea lor, condiția lor stabilită. Tot așa S-a îngrijit Dumnezeu și pentru omenire; Pământul a fost făcut pentru om. Dar acum a apărut un lucru nou; Domnul Isus a venit și a chemat o Biserică, și acea Biserică împreună cu El însuși va constitui o nouă creație, și nu exista loc pentru o nouă creație; aceasta era în întregime o nouă creație. Așa că Învățătorul nostru care a fost întâiul-născut al acestei noi creații, când S-a înălțat la cer ne-a lăsat vorbă că dacă vom fi credincioși ca membri ai Săi, El va merge înaintea noastră și ne va pregăti un loc, și ne spune ce loc va fi, că va fi un loc în natura divină. Sfântul Petru spune că Dumnezeu ne-a dat făgăduințe nespus de mari și scumpe (2 Pet. 1:4), ca prin acestea — prin aceste promisiuni care lucrează în noi să vrem și să facem buna plăcere a lui Dumnezeu — să putem deveni părtași ai naturii divine. Toți cei care devin părtași ai naturii divine vor avea acel loc în locuința Tatălui care este imediat după al Tatălui — Tatăl, Fiul, Mireasa, soția Mielului, și apoi toate celelalte ordine sub acestea.
LOGOS—Natura Logosului. (Q447-1)
Întrebare (1906)—1—Ce scriptură avem ca să dovedim că Isus n-a avut natura divină înainte de a veni în trup?
Răspuns—Răspunsul meu este că dovada va fi pe cealaltă latură. Ce scripturi avem să dovedim că Isus a avut natura divină înainte de a deveni trup? Răspunsul nostru este că nu există nici o scriptură care să dovedească faptul că a avut natura divină înainte de a veni în trup, dar putem logic dovedi că n-a avut natura divină. Logica chestiunii este aceasta: Natura divină este cea mai înaltă dintre toate naturile, este nemuritoare, nu poate suferi și nu poate muri; ea nu are nevoie de sprijin și de nici o susținere de nici un fel. Dacă Domnul nostru Isus a avut ceea ce noi înțelegem a fi natura divină, nemurirea, atunci El nu putea să moară și care ar fi fost rostul venirii în lume să moară dacă nu putea să moară? Așadar vedeți că logica faptului spune că El n-a posedat natura divină și nu există nimic în Scripturi care să arate că El a posedat natură divină. De aceea, este potrivit să înțelegem că această natură a fost marea binecuvântare și răsplată pe care I-a dat-o Tatăl, după cum spun Scripturile în mod special. El S-a smerit, a luat chipul unui rob, a fost făcut asemenea unui om, S-a smerit până la moarte de cruce, de aceea — pentru aceasta — Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult. Acum, dacă Domnul nostru avea natura divină înainte, care este cea mai înaltă natură dintre toate naturile, cum putea Tatăl să-L înalțe nespus de mult după ascultarea Lui chiar până la moarte? L-ar fi adus numai la ceea ce a fost înainte. N-ar fi fost o înălțare superioară. Și practic Scripturile spun că datorită faptului că a ascultat, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat un nume care este mai presus de orice alt nume.
LOVIREA IORDANULUI—Ultima declarație a Pastorului Russell. (Q664-1)
Întrebare (1916)—2—Cum este cu lovirea Iordanului?
Răspuns—Altcineva va trebui s-o facă.
LUCIFER—Slujba sa precedentă. (Q451-1)
Întrebare (1913)—3—Există vreo sugestie în Scripturi că lui Lucifer i-a fost dată supravegherea sau a fost făcut supraveghetorul creației pământești sau a Împărăției lui Dumnezeu la Creare?
Răspuns—Nu știm nimic în Scripturi care să indice faptul că Satanei i-a fost dată jurisdicția sau autoritatea cu privire la omenire sau pământ.
LUPTĂ—A luptat lupta cea bună. (Q274-1)
Întrebare (1909)—4—(2 Tim. 4:6, 7, 8) “Căci eu sunt aproape să fiu turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit. M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da în “ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Lui”. Când în experiența unui creștin trebuie să fie el în stare să dea o astfel de mărturie?
Răspuns—Eu cred, dragi prieteni, că noi trebuie să fim în stare să dăm o mărturie bună de când ajungem la ceea ce uneori numim ținta. Când vorbim despre țintă, vorbim doar despre ținta caracterului, care este ceea ce legea lui Dumnezeu pune ca o condiție minimă acceptabilă pentru El, și ca minimum acceptat de către El de la voi, de la mine sau de la oricine, acum sau în Veacul Milenar, adică: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27). Când ai ajuns la acea țintă, poți spune în mod potrivit că ai ajuns la ținta iubirii perfecte. Mai puțin decât aceasta nu este suficient.
Poate n-ai ajuns la aceasta în trup, pentru că trupul tău este imperfect. Aceasta este o țintă a inimii. Evreii, sub Legământul Legii, erau obligați să se ridice la acea țintă în trup, dar nouă, care suntem israeliți spirituali, ni se cere să ne ridicăm la acea lege în mintea și inima noastră. Dacă afli că ai defecte în trup, trebuie să-I ceri Domnului să te ierte, dar inima trebuie să-ți fie întotdeauna perfectă. Ca și acul busolei, dacă te abați, atunci ca și acul când este lăsat liber, el se întoarce către pol; așa trebuie să fie inima ta, întotdeauna loială. Așa să privești pe aproapele tău încât să-l iubești ca pe tine însuți, să-i faci bine cum ai vrea să-ți facă el ție; procedează în mod drept, generos, corect cu aproapele tău. S-ar putea ca prin unele ispite să nu faci exact așa cum ai vrea tu să fii tratat, dar imediat ce afli că ai tratat în vreun mod nedrept pe cineva, este datoria ta să te corectezi nu numai față de acela dar și față de Dumnezeu, pentru că i-ai dăunat în acea măsură. În Veacul Milenar se va cere de la oameni să făptuiască perfect, dar acum, în timpul Veacului Evanghelic, Domnul a lăsat o cerință mai înaltă pentru Biserică, anume, să-i iubim pe frați cum ne-a iubit El, ca să ne jertfim viața pentru ei. Cristos a pus această cerință asupra tuturor celor care vreau să fie ucenicii Săi. Ei trebuie de asemenea să-și iubească dușmanii în așa măsură încât să fie gata să facă bine oricui. Imediat ce găsești că ai în inima ta această lege perfectă a iubirii, ești la ținta iubirii perfecte și în această stare, dacă ai muri, ai avea toate motivele să crezi că ai fi acceptat de Dumnezeu. S-ar putea ca El să nu te ia imediat ce ajungi la această stare, pentru că poate să te lase aici să faci bine altora și să fii încercat și probat. Dar când ai fi în această stare a inimii și minții și cineva ar spune că viața ta este în pericol, tu ai putea spune: Am ajuns nivelul iubirii perfecte și sunt gata să fiu jertfit.
Aceasta îmi amintește de un frate galez care într-o seară avea de făcut un drum lung pe jos de la adunare, și pe drum a întâlnit un tâlhar de drumul mare care i-a cerut banii sau viața, iar el i-a răspuns: Ia-mi viața, ia-mi viața că nu am bani. Tâlharul s-a întors și a fugit; i-a fost teamă să fie în apropierea unui om care era gata să moară. Sper că starea inimii voastre și a inimii mele este astfel încât dacă în acest minut s-ar întâmpla ceva ce să ne ceară viața, să fim în stare să spunem: “Sunt gata să fiu jertfit”. Aș fi foarte mulțumit dacă Domnul ar vrea să trec acum dincolo de văl. Noi trebuie să trăim în această stare de inimă în fiecare zi și oră, și nu trebuie să fim mulțumiți cu ceva mai puțin decât aceasta.
