Să ne potrivim ca nişte copii ascultători

Să ne potrivim ca nişte copii ascultători

“Ca nişte copii ai ascultării, nu vă potriviţi poftelor pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” 1 Petru 1:14, 15.

Apostolul nu se adresează lumii, ci acelora care au devenit copii ai lui Dumnezeu — acelora care au trecut de la poziţia condamnării odată cu lumea şi au fost îndreptăţiţi prin credinţă în sângele preţios, care au fost acceptaţi de marele Avocat Isus şi au fost concepuţi de Spiritul sfânt. Dar nu este suficient că am devenit copii ai lui Dumnezeu; căci aceşti copii nou-concepuţi abia porniţi pe Calea Îngustă, sunt într-o stare imperfectă, nedezvoltată. Ei au această stare de copii pentru că s-au predat în mâinile lui Dumnezeu şi doresc să-I facă voia, iubind dreptatea şi urând nelegiuirea.

În baza acestei poziţii pe care am luat-o — de a ne înrola sub steagul lui Isus, de a lupta împotriva păcatului, a eului şi a lui Satan — Dumnezeu intenţionează să dovedească cât am fost de serioşi în momentul când am îmbrăţişat cauza Sa. El doreşte să ajungem la acea dezvoltare a caracterului care ne va face potriviţi să fim asociaţi cu Isus în marea Sa Împărăţie care va binecuvânta lumea.

Dacă suntem copii ascultători, totul va merge bine. Vom avea încercările cuvenite, cizelările şi şlefuirile cuvenite, tot ce ne va face “vrednici să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină”. Dar dacă nu ne dovedim ascultători, aceasta ne va împiedica să intrăm vreodată în Compania Aleasă, deşi am putea avea un loc în acea companie de copii care trebuie pedepsiţi aspru şi în final aduşi la ascultarea potrivită.

Prin aceasta nu vrem să spunem că vreunul din copiii lui Dumnezeu este scutit de disciplinare; căci ni se spune că fiecare fiu primeşte disciplinare (Evrei 12:6-11). Acele disciplinări care au venit peste Domnul nostru nu au fost meritate, ci au fost experienţe prin care }i-a dovedit loialitatea amănunţită şi vrednicia de înălţare. }i astfel disciplinările care vin peste urmaşii Săi sunt pentru a-i pregăti pentru serviciul viitor şi pentru a-şi demonstra vrednicia de a fi socotiţi membri ai Corpului Său.

Disciplinările care sunt de natura pedepselor pentru păcat ar trebui să producă într-un timp rezonabil o stare complet loială a inimii, sau altfel cel disciplinat îşi va pierde locul în Corp. Dacă se va dovedi în cele din urmă neascultător, va fi socotit nevrednic de orice favoare a lui Dumnezeu şi va muri în Moartea a Doua. Îndemnul textului nostru este, ca atare, pentru cea mai mare realizare şi pentru loialitate supremă faţă de Tatăl.

Cum să ne potrivim mintea

Este în desfăşurare o potrivire a minţii noastre. Nu este o potrivire a voinţei noastre. Voinţa este predată la început. Dar voinţa are de-a face cu reglarea atât a minţii cât şi a corpului — voinţa are de-a face cu această modelare. Noi vrem ca mintea noastră să fie educată în privinţa ascultării, pentru a putea fi deprinşi cum se cuvine prin toate încercările pe care Dumnezeu le-a intenţionat pentru noi.

Ca Noi Creaturi, noi ar trebui să învăţăm să gândim cum doreşte Dumnezeu să gândim, să dezvoltăm obiceiuri ale gândirii care zidesc Noua Creatură. Ar trebui să mâncăm şi să bem conform voinţei Sale, şi îmbrăcămintea noastră ar trebui reglată după voinţa Sa. Trebuie să căutăm îndrumarea Sa în toate lucrurile din viaţa noastră — din cauza slăbiciunilor cărnii, a sugestiilor Adversarului şi a mediului în care trăim. Domnul a făcut pregătiri şi ne-a dat instrucţiuni clare în Scripturi, prin care ne putem reglementa viaţa în armonie cu Cuvântul Său; şi noi trebuie să căutăm tot mai mult să cunoaştem voia lui Dumnezeu şi să profităm de providenţele Lui în viaţa noastră, şi să aplicăm cunoştinţa câştigată aşa încât, fie că mâncăm, fie că bem, fie că dormim, fie că lucrăm, toate să le facem spre gloria lui Dumnezeu.

Noi primim organismul de carne prin moştenire. Aceste corpuri ale noastre au diferite slăbiciuni şi nepotriviri — unele într-o direcţie, altele în alta. Dar toate sunt, mai mult sau mai puţin, denaturări ale idealului pe care l-a dat Dumnezeu la început. Secolele de păcat şi-au lăsat amprenta asupra noastră, asupra minţilor şi corpurilor noastre; şi această amprentă se vede în teoriile care ne-au intrat în minte. Aceste erori au avut control asupra noastră în trecut.

Înainte de a vedea calea Domnului, am gândit că era bine să urmăm plăcerile şi scopurile pământeşti şi să punem întâi eul. În mod natural am spus: Acesta este cursul potrivit pe care să-l urmăm. Vedem că cei proeminenţi şi mari urmează acest curs, căutând mai întâi afacerile vieţii actuale — lauda oamenilor, ce frumos se pot îmbrăca şi pot locui, ce frumoasă trăsură sau automobil pot avea. Ei caută — şi sunt capabili în mare măsură să-şi asigure — satisfacerea gustului pentru lucruri pământeşti, fie că este pentru satisfacerea minţii, cum ar fi diferite genuri de literatură, fie pentru corp, cum ar fi diferite feluri de mâncare sau băutură etc.

Dar când devenim copii ai lui Dumnezeu întrebăm: Care este voinţa lui Dumnezeu în ceea ce priveşte ce vom mânca, ce vom bea, ce vom purta, în privinţa folosirii tutunului, a modelului de haine etc.? Nu trebuie să decidem acum dacă vom merge la teatru, vom juca cărţi sau vom dansa. Toate aceste chestiuni trebuiau decise înainte de a ne consacra. Acum, în armonie cu Legământul în care am intrat cu Cristos, trebuie să ştim în mod strict voia Tatălui. Învăţând să vedem lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ne schimbăm ideile în privinţa a ce vom mânca, ce vom bea etc. }i această schimbare care continuă în minţile noastre este “potrivirea”.

Potrivirea este un proces treptat

Deşi unele lucruri le descoperim foarte repede, nu le învăţăm pe toate imediat. Unele lucruri sunt mai puţin evidente în mintea noastră decât altele şi reprezintă nuanţe mai fine a ceea ce este potrivit pentru Noua Creatură. Treptat ajungem să observăm aceste lucruri tot mai mult şi întrebăm: Ce lucruri vom continua să alegem? Cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu este o chestiune de educaţie. Ajungem să vedem că un lucru este drept şi altul este greşit. (Lumea are un anume stil pentru îmbrăcămintea de seară şi un anume stil pentru îmbrăcămintea de dimineaţă.) Când devenim creştini avem standarde noi, şi trebuie ceva timp pentru a adapta totul într-un mod armonios în legătură cu acestea.

Pe linia acestui gând apostolul spune: “Fiţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre” — nu prin înnoirea voinţei noi. Deja posedăm voinţa nouă. Dar vedem că trupul este reglat de minte. De aceea voinţa nouă spune: Trebuie să încep cu mintea. Trebuie să-mi fac mintea să vadă lucrurile corect, conform voinţei lui Dumnezeu. Voi folosi Biblia şi toate indicaţiile providenţiale care îmi vor da o cunoştinţă a gândirii lui Dumnezeu şi voi începe să-mi conformez mintea după aceasta. Astfel minţile noastre se potrivesc treptat — se transformă în mintea Domnului. Pe măsură ce ajungem să vedem tot mai mult care este voia lui Dumnezeu, minţile noastre decid să facă voia Lui. Raţiunea noastră joacă un rol important.

Dumnezeu vrea să apeleze la raţiunea noastră, pentru că aşa ne dezvoltăm mai bine decât în oricare alt mod. Suntem cu toţii în }coala lui Cristos — sub tutela Domnului nostru. În această }coală învăţăm să facem voia Sa. Avem învăţăturile Domnului nostru Isus şi scrierile apostolilor; şi Domnul nostru a declarat că orice vor lega apostolii pe Pământ va fi considerat legat în cer; şi orice va fi dezlegat pe Pământ va fi considerat aşa în cer. Educaţia noastră progresează până când, la sfârşitul acestei vieţi, cei care vor fi învăţat bine lecţiile din această }coală vor fi cei care au fost copii ascultători. Aceştia vor fi fost transformaţi prin înnoirea minţii lor, pentru a putea dovedi care este acea voinţă bună, plăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu. Romani 12:2.

Standardul nostru — dreptatea lui Iehova

Voinţa nouă este de fapt o voinţă de a fi asemenea Tatălui nostru din ceruri. Apostolul Petru îndeamnă: “Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi”. Sfinţenia este standardul perfecţiunii. Voinţa noastră trebuie să fie sfântă la început când facem Legământ cu Dumnezeu. Pentru El nu este acceptabil mai puţin decât o voinţă sfântă. Dacă noi am fi avut o voinţă nesfântă, o voinţă nesupusă lui Dumnezeu, nu am fi fost acceptaţi. Astfel dacă voinţa noastră este sfântă, în măsura în care suntem capabili vom face voia Lui.

După cum Cel care ne-a chemat este sfânt, la fel şi noi, în ceea ce priveşte voinţa noastră, vom fi sfinţi. }i aşa ne vom dirija mintea încât să fim sfinţi în viaţă pe cât este posibil. Vom aplica principiile sfinţeniei lui Dumnezeu în fiecare afacere a vieţii. Vom respecta Regula de Aur, aceea de a face altora ceea ce ne-ar place să ne facă ei nouă. Oricine neglijează să aplice aceste principii ale sfinţeniei în viaţa sa nu creşte în noua viaţă, nu este transformat. Noi trebuie să căutăm să avem mintea pe deplin în acord cu mintea lui Dumnezeu, şi comportarea noastră de asemenea să fie pe cât posibil în armonie.

Dacă mintea noastră nu merge pe făgaşul cuvenit, trebuie să căutăm să o aducem pe făgaşul cuvenit. Noi vrem să dăm ascultare după cea mai înaltă concepţie a noastră despre ceea ce reprezintă voia Domnului, în măsura în care suntem capabili. Dumnezeu va hotărî loialitatea voinţei noastre după măsura în care ea este trează să vegheze asupra minţii şi asupra corpului, asupra limbii şi a tot ce aparţine de conduita noastră.

Apostolul ne îndeamnă să fim “sfinţi în toată purtarea noastră” (1 Petru 1:15). Cuvântul purtare are aici sensul lui mai larg. El se referă la relaţiile noastre cu alţii — toată conduita noastră în legătură cu alţii — modul nostru de viaţă. Trebuie să fim sfinţi în tot ce ţine de viaţa noastră — în gândurile, cuvintele şi faptele noastre. Acesta este un standard foarte înalt; şi nu este de mirare că Domnul a fixat un standard înalt! Noi trebuie să învăţăm care este acest standard şi să-i ajutăm şi pe alţii să-l cunoască.

Acesta este motivul pentru care ne petrecem câţiva ani de această parte a vălului după ce ne-am predat inimile lui Isus. Noi spunem că ne-am luat crucea pentru a-L urma pe Isus, şi Domnul vrea să demonstreze dacă acest lucru este adevărat. El veghează asupra cursului nostru, şi numărul preorânduit va fi găsit pentru clasa Miresei. Altora li se va da altă poziţie, nu atât de bună; şi cei care arată că nu au adevăratul spirit al ascultării vor muri în Moartea a Doua.

R — 5481 / iunie 1914

“}i dacă chemaţi ca Tată pe Cel care judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care l-aţi moştenit de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată.” 1 Petru 1:17-19