Spre Slava Sa


⤡ Ecran Mare

95.  Iertarea

1.
Tu cât de minunat ești,
Cel ce trăiești în slăvile cerești
Vreau eu la Tine acum să vin
Și Ție doar să mă închin.
Să vin cu ruptele-mi veșminte,
Să cad în pulberea fierbinte,
Să-mi cer iertare de Tine, Tată
Ca să mă ierți și de această dată.
Acuma tot ce am mă doare,
Și-aș vrea ca Tu să-mi dai a Ta iertare
Nu știu dacă e prea târziu,
Dar nu vreau singur în acest pustiu.

2.
Aș vrea la toți să spun a Ta veste,
Să strig la toți din a munților creste
Aș vrea să ard ca un jăratic,
Nu vreau să fiu nepăsător, slălbatic.
Să fiu mereu clocotitor neostenit,
Să fac doar voia Ta necontenit.
Acuma stau și plâng într-un ungher,
Îți spun că am greșit față de cer.
Am fost nesocotit, neghiob
Primește-mă acum măcar ca rob.
Și inima începe acum să bată,
Privesc acolo sus și zăresc deodată:

3.
Aleargă Tatăl meu, aleargă
Ah, pieptul parcă-i gata să se spargă
„Copilul Meu!”, Tu, m-ai cuprins acum,
Am stat în doi și-am plâns acolo-n drum.
Eu am greșit față de tine
Dar Tu-mi dai haina cu rubine,
Să fiu iar fiul Tău e-un har prea mare!
Toată ființa-mi e-n cutremurare.
(: Acum, o, Tată, am aflat
Că Tu, Părinte, m-ai iertat
Și-Ți mulțumesc viața-ntreagă
Pentru iubirea Ta cea largă. :)

× A+ A-

95.  Iertarea

1.
Tu cât de minunat ești,
Cel ce trăiești în slăvile cerești
Vreau eu la Tine acum să vin
Și Ție doar să mă închin.
Să vin cu ruptele-mi veșminte,
Să cad în pulberea fierbinte,
Să-mi cer iertare de Tine, Tată
Ca să mă ierți și de această dată.
Acuma tot ce am mă doare,
Și-aș vrea ca Tu să-mi dai a Ta iertare
Nu știu dacă e prea târziu,
Dar nu vreau singur în acest pustiu.

2.
Aș vrea la toți să spun a Ta veste,
Să strig la toți din a munților creste
Aș vrea să ard ca un jăratic,
Nu vreau să fiu nepăsător, slălbatic.
Să fiu mereu clocotitor neostenit,
Să fac doar voia Ta necontenit.
Acuma stau și plâng într-un ungher,
Îți spun că am greșit față de cer.
Am fost nesocotit, neghiob
Primește-mă acum măcar ca rob.
Și inima începe acum să bată,
Privesc acolo sus și zăresc deodată:

3.
Aleargă Tatăl meu, aleargă
Ah, pieptul parcă-i gata să se spargă
„Copilul Meu!”, Tu, m-ai cuprins acum,
Am stat în doi și-am plâns acolo-n drum.
Eu am greșit față de tine
Dar Tu-mi dai haina cu rubine,
Să fiu iar fiul Tău e-un har prea mare!
Toată ființa-mi e-n cutremurare.
(: Acum, o, Tată, am aflat
Că Tu, Părinte, m-ai iertat
Și-Ți mulțumesc viața-ntreagă
Pentru iubirea Ta cea largă. :)

Cântarile Mileniului